luni, 28 decembrie 2009

Ajutor pentru Ramona!

Mirela Ciobanu e colega mea de muncă. Ramona Elena Ciobanu e nepoţica ei. Despre Ramona, am vorbit şi cu Gina, fosta mea colegă din şcoala generală, care îi cunoaşte problema de la colega ei din liceu, care e sora doamnei Lozneanu, mama Ramonei. Familia Ramonei locuieşte la un pas distanţă de mine.

... lumea e mică. Exerciţiul empatiei nu e simplu, dar trebuie încercat.

Într-una din zile, colega Mirela îmi povestea ce copil minunat e Ramona, „cuminte, sensibil şi în aparenţă firav. În realitate este o fiinţă puternică, dornică să lupte pentru ... viaţă. E oarecum introvertită, refugiul său fiind în muzică. Dar mediatizarea bolii sale a produs o schimbare teribilă cu ea, mai ales din momentul în care a fost pe scenă alături de Moş Crăciun.” La concertul Filarmonicii de Stat Botoşani. Chiar dacă se temea de reacţia colegilor de şcoală, a vecinilor şi a oamenilor în general, acum e optimistă şi zâmbeşte, pentru că întrevede speranţa de a se vindeca. Boala ei: limfom malign Hodgkin, stadiul II A, formă cu scleroză nodular. Mirela a iniţiat o campanie şi luptă pentru nepoţica ei.

Nu demult, am întâlnit-o întâmplător pe Ramona, prin oraş, am făcut cunoştinţă şi am încurajat-o. Mi-a zâmbit tot timpul şi m-a cucerit prin vioiciunea cu care a purtat prima noastră discuţie. Este atât de frumoasă cum nu vă puteţi închipui. Chiar şi aşa, mărginiţi de o aură maronie, care acum îi trădează boala, ochii Ramonei sunt de poveste. O poveste pe care vrea să o trăiască!

Ramona nu vrea să moară ! Iar noi putem fi parte din povestea ei !

Cont la BRD: RO81 BRDE 070SV 24638430700 RON

CONTURI NOI: RO87 RNCB 0041 1137 2012 0001 RON
RO60 RNCB 0041 1137 2012 0002 EURO

conturile noi sunt deschise la BCR, sucursala Botoşani, pe numele Ciobanu Elena Ramona, COD SWIFT sau BIC: RNCBROBU.

Campanie în presă:

Dorinţa unei fetiţe de 16 ani: să se vindece de cancer, Adevărul de seară Botoşani

"Nu mă lăsaţi să mor!", Libertatea

P.S. Am aflat de la mama ei că, de curând, Ramona a început să compună.

duminică, 20 decembrie 2009

Alexandra Gradinaru. Copiii sunt ingeri

Timp de trei săptămâni, în fiecare duminică, la Teatrul de Copii şi Tineret Vasilache din Botoşani, copiilor şi părinţilor prezenţi la spectacole li s-a prezentat situaţia Alexandrei. Alexandra Grădinaru, fiica domnului Grădinaru. Un copil cuminte, care a ştiut întotdeauna că e greu ... cu banii, cu oamenii ... cu toate.

Astăzi, am ajuns printre primii la teatru şi am avut răgazul să-i urmăresc pe copii, cum intră şi îşi ocupă locurile în sala de spectacol, cu relaxarea celor de-ai casei, veseli, puşi pe şotii, cu punguţe şi cutiuţe de cadouri.

Pentru ca Alexandra să nu stea doar cu mătuşa ei pe un rând, am cerut unor pitici să vină să se aşeze lângă locurile rezervate pentru ea. Au sărit ca nişte mieluşei, bucuroşi de secretul pe care îl împărtăşeam din priviri.

Am aşteptat-o pe Alexandra cu emoţii şi spectacolul Dăruiţi copiilor îngeri! a început fără ca ea să bănuiască nimic din ceea avea să urmeze. Când s-a terminat, am întrebat-o dacă i-a plăcut, deşi aş fi putut să ghicesc cu uşurinţă după reacţiile din timpul spectacolului. Apoi, abordată ca din întâmplare de doamna Mihaela Nistorică, Alexandra a ajuns pe scenă foarte uimită. Au podidit-o lacrimile, pentru că a venit vorba de mama şi tatăl ei, care nu sunt acasă de sărbători.
Copiii ştiau asta şi s-au pregătit special pentru a-i face Alexandrei o bucurie. Au urcat pe scenă copii de toate vârstele şi, la un moment dat, nu o mai vedeam pe Alexandra. Fiecare îi ura câte ceva, iar cei mai mici i-au spus tare şi stâlcit în microfon "sărbători fericite la Crăciun!!!".
Când a revenit în sală, Alex îşi mai ştergea lacrimile, iar mai târziu mi-a spus că "nu o să uit niciodată ce s-a întâmplat astăzi". Poate pentru că a înţeles că, oricât de greu ar fi în anumite situaţii, întotdeauna se găseşte cineva care să îţi întindă o mână de ajutor, pentru că există şi bunătate, nu doar răutăţi.

A fost nevoie de maşina de la teatru pentru ca Alexandra să ajungă acasă cu toate darurile. A primit hainuţe, papuci, rechizite, câteva bijuterii, toate pentru vârsta ei. Şi-a mai revenit din emoţii şi e foarte uimită de ceea ce i s-a întâmplat.

Campania pentru Alexandra a fost iniţiată de doamna Florentina Toniţă, de la ştiri.botoşani.ro.


Îngerii Alexandrei, o campanie despre copilărie şi solidaritate

joi, 17 decembrie 2009

Scrisoarea Ramonei. Povestea vietii ei

Mă numesc Ramona Ciobanu, sunt din Botoşani, am 16 ani, sunt născută pe data de 2 mai 1993 şi sunt elevă în clasa a IX-a la Colegiul Economic Octav Onicescu Botoşani.

Doresc să vă spun povestea vieţii mele, în speranţa de a ajunge la sufletul fiecărei persoane care o va auzi. Sunt într-un mare pericol, adică între viaţă şi moarte. Mi-aş dori foarte mult, şi mă rog la bunul Dumnezeu ca cine va citi această scrisoare să nu rămână indiferent, ci să-mi dea o mână de ajutor.

Sunt foarte bolnavă, având un diagnostic foarte urât, LIMFOM MALIGN HODGKIN, Stadiul II A, forma cu scleroza nodulară (CANCER MALIGN).

Acum stau şi mă gândesc la trecutul meu, la copilaria mea, şi-mi dau seama că nu a fost una fericită, cum şi-ar fi dorit orice copil. Mama neputând să se înţeleagă cu tata s-a tot despărţit în permanenţă de el, dar într-un mare final a divorţat de acesta.

În trecut nu am fost un copil bolnav, nu am stat niciodată în spital şi nici nu am ştiut ce este o injecţie. Dar la vârsta de 15 ani, pe data de 18 iulie 2008, în timp ce mă jucam cu surorile mele mai mici, m-am uitat întâmplător în oglindă şi am observat cum pe artera carotidă, la gât, îmi ieşise o umflătură cât o boabă de fasole. Am mers la mama şi i-am arătat, iar a doua zi m-a dus de îndată la medici ca să vadă ce am şi să mă trateze.

Prima dată am mers aici, în Botoşani, unde mi s-a spus că nu e nimic grav, că e o adenopatie normală la fetiţele de vârsta mea. Însă, cu cât timpul trecea, cu atât această simplă adenopatie se facea tot mai mare şi din aceasta cauza mama m-a dus la Iaşi, la două spitale, la CFR şi la Sf. Spiridon, apoi a plecat cu mine la Tg. Mureş, deoarece la Iaşi medicii voiau să mă opereze fără să promită nimic, cum că nu aş rămâne paralizată ori cu sechele pe viaţă.

La Tg. Mureş mi-am făcut biopsia şi am aflat diagnosticul cel urât şi groaznic. Apoi am mers cu mama la Institutul Clinic Fundeni, departamentul Hemato-Oncologic, unde mi s-au facut 9 cure de citostatice, iar pe ultima, adică a 10-a, am făcut-o la Botoşani, având schema de tratament de la Bucureşti.

Vreau să vă spun că de la citostatice venele mi s-au întărit asemeni crenguţelor de copac şi din această cauză, la cea mai mică înţepătură, plesnesc.

Din clasa I până în clasa a VIII-a am învăţat la Liceul de Artă Ştefan Luchian Botoşani, unde am învăţat să cânt la pian şi flaut, instrumentele cu care îmi alinam durerea copilăriei. Aproape în fiecare an am trecut cu media generală 9,50. În prezent sunt elevă în clasa a IX-a la Colegiul Economic Octav Onicescu Botoşani şi vreau să vă spun că, în ciuda faptului că aveam câte două internări pe lună, când veneam acasă şi mergeam la şcoală mă pregăteam foarte bine şi recuperam aproape tot din urmă, în catalog predominând notele de 10.

Dupa atâta durere, suferinţă şi groază îmi doresc în continuare să învăţ bine şi să înving moartea. Vreau să vă spun că sunt îngrozită atât de tare de citostatice, încât atunci când mi se făceau credeam că mor.

Vreau din sufletul meu mic şi îngrozit să mă ajutaţi să ajung într-un centru cum ar fi Bio Terra Med Bucureşti, unde au adus un aparat din China, să pot merge la un tratament cu ultrasunete focalizate de intensitate înalta (HIFU), care distruge ţesutul canceros prin supraîncălzire.

Terapia poate fi efectuată doar contracost, fiind clinică privată. Am înţeles că pentru un singur ganglion de forma malign costă 1500 de euro. Dar înainte de toate trebuie să ajung la Oradea, să îmi fac o analiză PET, care îmi va spune exact câţi ganglioni am şi în ce stadiu a ajuns boala.

O scăpare a mea ar mai fi cu transplantul de celule STEM, în ţară sau în străinătate, dar mama mea nu are bani să mă poată duce.

Visez ca pe viitor să ajung medic, să salvez vieţi, pentru că ştiu ce este suferinţa şi îmi doresc ca niciun copil să nu ajungă ca mine, să nu treacă prin câte am trecut eu, să fie bolnav şi să nu aibă o copilărie fericită, ci să se bucure de viaţă, ceea ce deocamdată eu nu am.

Doresc ca toţi tinerii care se căsătoresc să se împace şi să se căsătorească din dragoste, iar când vor avea copii să îi crească fericiţi şi să îi ocrotească, pentru a nu ajunge ca mine, bolnavi. Mama mea este foarte chinuită de una singură, având grijă de toate, dar în primul rând de mine, că sunt bolnavă, dar şi de surorile mele mai mici, Irina (9 ani) şi Oana (5 ani).

Tot mama se ocupa şi de serviciu, cumpărături, spălat, făcut mâncare, curăţenie, având grijă să fie şi cu toate utilităţile la zi, însă umblă şi pe toate drumurile cu mine pe la medici pentru a mă salva. Ea este în imposibilitatea de a mă ajuta financiar, deoarece are atâtea greutăţi şi sumele sunt imense, dar cu toate acestea ea face tot ce poate şi îşi doreşte din suflet să mă salveze.

Câteodată când o văd că plânge îmi dau seama că suferă foarte mult, dar găseşte un motiv şi-mi spune că o doare ceva, fiind în neputinţa de a mă ajuta. Vă rog din sufletul meu, salvaţi-mă şi ajutaţi-mă! NU MĂ LĂSAŢI SĂ MOR!

Cu mult respect, Ramona

Vă rugăm, dacă vreţi să ne contactaţi la nr de telefon 0747-656390 sau la adresa Str. Bucovina, nr.46V, Bl.B21, Et.1, Ap.6, ANL Bucovina.

Vă mulţumim!

CONT: RO81BRDE070SV24638430700 RON

preluare de pe

miercuri, 16 decembrie 2009

Ramona Elena Ciobanu. Joc oprit


Cine vrea sa îi acorde o mână de ajutor Ramonei, să îi mai dea o şansă la viaţă o poate face, depunând bani în contul RO81BRDE070SV246384 30700, deschis la BRD, pe numele Ramona Ciobanu.

marți, 8 decembrie 2009

"Salvati copiii care se sting asteptand"



O campanie Salvează Vieţi sau cum să smulgem statului 20% din impozitul pe profit pe care il datorăm.

... mai multe pe http://www.salveazavieti.ro/

joi, 12 noiembrie 2009

Lupta pentru Iulia

Am citit povestea Iuliei Tăruşi pe ştiri.botoşani.ro.

Iulia are 7 ani. Nu vorbeşte, dar îi place să asculte muzică şi încearcă să-şi învingă echilibrul precar şi să danseze. Iulia are un comportament apropiat de cel al copiilor cu autism, doar ca ea îşi doreşte apropierea de oamenii şi integrarea în grupurile de copiii. Problema ei se numeşte Epilepsie simptomatică. Sindrom ataxopiramidal sechelar. Retrad psihic moderat.

Mama Iuliei se numeşte Ioana Tăruşi şi luptă cu disperare pentru fetiţa ei. Şi nu are de gând să se dea bătută. A discutat cu părinţii unor copii cu probleme similare şi a aflat de terapiile ABA şi cu delfini.

A căutat materiale pe net, şi le-a procurat şi a început să lucreze cu Iulia. Când a observat progrese, a cerut şi ajutorul unui psiholog, care a învăţat despre terapia ABA odată cu Iulia. În străinătate, în asemenea terapii se lucrează cu 5 - 6 terapeuţi de la 6 - 10 ore pe zi. Mama Iuliei e indignată că, la noi, în România, nu sunt astfel de terapeuţi, iar, în facultăţile de profil, nu există specializări pentru terapiile ABA sau altele de acest fel: „copii aceştia s-ar recupera şi ar deveni contribuabili, nu ar trăi o viaţă pe spinarea statului”. Nu mai punem la socoteală faptul că un medic neurolog i-a spus mamei că nu îi poate da sfaturi pentru fetiţă, ci doar pentru ea ca mamă. Să mai facă un copil! ... ca să aibă cine să o viziteze pe Iulia, când ea va muri, şi Iulia va fi internată. Mama Iuliei a suferit îngrozitor când a auzit vorbele astea, dar a hotărât că ea va lupta: „trebuie să o fac bine, indiferent unde voi ajunge”.

În Ucraina sunt multe centre pentru terapie fizică, costurile ajungând la apoximativ 2.000 de euro, iar înscrierile se fac în decembrie pentru anul următor.

În Turcia, în Antalya, au, pe lângă terapia cu delfini, şi o şcoală a părinţilor. 10 zile într-un program costă 3.500 de euro.

În astfel de centre, capacitatea de învăţare a unui copil creşte de la 2 până la 10 ori.

În lupta pentru Iulia, mama ei e singură şi are nevoie de ajutor. A hotărât să-şi spună lumii durerea şi a construit un site pentru fetiţa ei, unde sunt documente medicale şi conturi pentru cei care pot şi vor să o ajute: http://www.cumparminte.com/ . Oricât de tristă ar fi denumirea paginii de net, Iulia e un copil cu-minte.

Banca Română de Dezvoltare
Nume titular: Tăruşi Ioana

RON: RO88BRDE070SV23703210700

EURO: RO35BRDE070SV23703300700

Update: http://www.telembt.ro/strigatul_de_ajutor_al_unei_mame-a9726.html

luni, 2 noiembrie 2009

Steluta Burdea

Cavernom cerebral de tip meduză. Diagnosticul sună atât de înfiorător, încât e greu de crezut că poate fi ceva benign. E o tumoare benignă de mari dimensiuni a unui vas de sânge aflat între creierul mare, creierul mic şi glanda hipofiză. Vasul de sânge se umflă permanent şi apasă asupra hipofizei şi centrilor nervoşi, împiedicând creierul să funcţioneze normal.

E diagnosticul Steluţei Burdea.
Operaţia care o poate salva se poate face numai într-un centru medical din Zurich, Elveţia şi costă foarte mult: 52.000 de euro. Doar intervenţia chirurgicală.

Operaţia nu poate fi programată şi efectuată decât după efectuarea plăţii celor 52.000 de euro, iar, de când starea ei a început să se agraveze, Steluţa e contra timp.

Pentru cei care doresc să contribuie, conturile Steluţei sunt:

- Cont în Lei: RO46 RNCB 0318 0794 2920 0001, BCR, Suc. Iuliu Maniu, Bucureşti

- Cont în Euro: RO16 RNCB 0290 0794 2920 0001, BCR

De la Dan Sântimbreanu am aflat de Steluţa ... Ştim că timpurile sunt grele pentru noi toţi, dar acest lucru trebuie să ne permită, în ciuda dificultăţilor, să ne descoperim sufletele, nu să le acoperim, şi să fim solidari cu o fată tânără, de doar 30 ani, care luptă împotriva acestei boli.

Povestea ei, acte medicale, fotografii pe

http://salveazasteluta.wordpress.com/

S-o ajutam pe Cerasela sa respire!

Despre Cerasela am aflat citind Monitorul. Monitorul de Botoşani.

Cerasela Mihovici are 19 ani şi suferă de fibroză idiopatică, o afecţiune pulmonară extrem de gravă care o împiedică să respire normal. Plămânii tinerei cedează de la o zi la alta, în prezent funcţionând la doar 13% din capacitate.

Campania pentru această tânără a fost preluată de http://www.stiri.botosani.ro/ şi ziarul Adevărul de Seară - Botoşani, care a denumit campania "S-o ajutăm pe Cerasela să respire!": Cerasela îşi alină suferinţa cu rugăciuni, 31 octombrie, Carmen Stanciu, Cerasela a fost programată pentru o consultaţie la o clinică din Viena, 01 noiembrie, Carmen Stanciu.

Pentru Cerasela Mihovici luptă membrii Asociaţiei SALVEAZĂ VIEŢI, care au făcut demersurile necesare pentru o consultaţie la clinica din Viena.

"Tânăra este deja programată la o consultaţie în Austria, pe 17 noiembrie, la ora 9,00 urmând să fie examinată de doi dintre cei mai renumiţi medici din acest domeniu, şi anume Lilla Hatos-Agyi, coordonatorul programului de transplant de plămâni din cadrul spitalului vienez, precum şi profesor doctor Walter Klepetko, una din somităţile mondiale în privinţa transplantului de plămâni, un adevărat recordmen în privinţa numărului de operaţii efectuate cu succes.
Problema cea mai stringentă acum este, însă, modul în care tânăra va ajunge la Viena, pentru că drumul nu îi este plătit de Casa de Sănătate şi nici de Ministerul Sănătăţii."
Tânăra grav bolnavă va fi consultată de somităţi mondiale, Tudor Chiriac, Monitorul de Botoşani

În două săptămâni, Cerasela trebuie să strângă cel puţin 2000 de euro, pentru a ajunge la Clinica din Viena. Două săptămâni contra cronometru!

Banca Comercială Română (BCR)
RO84RNCB0047109085510001,
titular Alexandrina Mihovici

marți, 13 octombrie 2009

la un pas de moarte, la un pas de viata

Necazuri, încercări, durere, umilinţă - multă, multă umilinţă din partea celor datori să ajute, neputinţă, disperare. Dar şi decenţă, bun simţ, cum rar am întâlnit. Sunt cuvinte care nu pot descrie îndeajuns situaţia familiei Grădinaru, aşa cum am cunoscut-o eu. Apoi, o mare bucurie ... Cu sprijinul unor oameni minunaţi, care au constituit Asociaţia Salvează Vieţi, domnul Cătălin Grădinaru a obţinut aprobarea finanţării transplantului de ficat în străinătate, 80000 de euro.

Însă, după ani de zbucium, acum, soţii Grădinaru sunt în situaţia în care nu mai au bani pentru deplasarea în Italia şi analizele preliminare transplantului, adică aproximativ 2000 de euro. E incredibil, inadmisibil, stupid, umilitor ca un om să fie la un pas de moarte sau la un pas de viaţă, datorită unei asemenea sume. Depinde de noi ce lăsăm să se întâmple!

Conturi deschise la BRD Botoşani, Agenţia George Enescu:

RO69BRDE 070SV20 4327 50700 pentru lei

RO61BRDE 070SV20 4329 10700 pentru euro

Titular MIHAELA GRĂDINARU, Telefon: 0740 166 109

fragment dintr-o discuţie cu doamna Mihaela Grădinaru

Anca Gradinaru: buna seara
Anca Gradinaru: maine as vrea sa ma intalnesc cu dvs
Anca Gradinaru: daca o sa puteti
Anca Gradinaru: sau intr-una din zilele din saptamana asta
Gradinaru Mihaela: buna seara
Gradinaru Mihaela: cum spuneti dumneavoastra
Gradinaru Mihaela: acum citeva minute m-a sunat d-l Dan Sintimbreanu
Anca Gradinaru: da, mi-a spus
Gradinaru Mihaela: acum sunt putin mai increzatoare ca o sa string banii
Anca Gradinaru: nici sa nu va ganditi ca nu o sa strangeti
Gradinaru Mihaela: toata lumea ma incurajeaza
Anca Gradinaru: eu zic sa va ganditi ce puneti in bagaje
Gradinaru Mihaela: saptamina trecuta am fost la Suceava pentru a stringe ceva banuti nu va spun ce am patit
Anca Gradinaru: ce ?
Gradinaru Mihaela: mi-au spus … la munca ! esti tinara,escrocilor.. cuvinte jignitoare
Gradinaru Mihaela: nici macar nu stateau de vorba dar jigneau
Anca Gradinaru: dar cum ati procedat ? unde ati fost ?
Gradinaru Mihaela: prima si prima data am fost la primarie in audienta la primar
Gradinaru Mihaela: mi-a facut o adresa prin care era deacord sa string fonduri pe domeniul public din Suceava
Anca Gradinaru: aha
Anca Gradinaru: si ?
Gradinaru Mihaela: am luat aprobarea si am iesit pe strada
Gradinaru Mihaela: si rugam sa se opreasca sa vorbeasca putin doua minute
Anca Gradinaru: de ce in suceava si nu in botosani
Anca Gradinaru: ?
Gradinaru Mihaela: si cind le spuneam despre ce e vorba atunci jigneau
Gradinaru Mihaela: pai am fost si in Botosani
Gradinaru Mihaela: si la fel am procedat am fost in audienta la d-l primar Flutur si mi-a dat si el niste banuti din partea lui dar macar aici lumea spunea ca nu au sunt si ei saraci si nu au luat salariile
Gradinaru Mihaela: am fost la sediul PNL si mi-a spus sa ma duc la cei mai mari de la putere ca ei au bani
Gradinaru Mihaela: ce mai.. cind nu poti sa ai acesti nenorociti de bani incerci ca poate faci rost de ei
Anca Gradinaru: va inteleg
Anca Gradinaru: vorbesc acum cu Dan si va pune povestea pe blogul lui
Gradinaru Mihaela: stiu ca ma intelegeti pentru ca ajutorul dumneavoastra a fost neconditionat si cum v-am mai spus chiar m-ati crezut ca nu sunt o escroaca si nu m-ati trimis la munca
Anca Gradinaru: nici sa nu va ganditi ca nu o sa stangeti banii
Anca Gradinaru:
http://dansantimbreanu.wordpress.com/cataln-gradinaru-povestea-lui/
Gradinaru Mihaela: va multumim din suflet intradevar totul se face cu oameni acum citeva minute m-a sunat d-na Cristina Benu ca a citit pe saitul domnului Dan povestea noastra
Gradinaru Mihaela: multumim din suflet

Campanie în presă:



Apel la umanitate, Evenimentul de Botoşani



Un fel de UPDATE
Mai întâi Isabelle Lorelai, apoi mesajul de la DARDINDAR mi-au amintit de ... Le-am purtat când aveam vârsta Alexandrei Grădinaru. Cred că şi ei îi plac. Doamna Mihaela îmi spunea că "Alex nu e pretenţioasă" şi că "e ruşine să furi, să spui minciuni, dar să primeşti de la cineva un dar, care e făcut din inimă e un lucru mare". E admirabil cum, după atât de multe umilinţe ce a îndurat, această femeie poate fi atât de caldă şi înţeleaptă.

joi, 24 septembrie 2009

Tu cui spui "Jos Palaria!" ?!

"Tu cui spui "Jos Pălăria!" ?! L-am privit pe tata zâmbind, pentru că nu ştiam de ce mă întreabă şi m-am întors spre mama, încercând să înţeleg. Din priviri, zâmbind, mama a insistat să răspund. Când am văzut că treaba e "serioasă" - la momentul acela, nu ştiam de campania Pro Tv - am hotărât că trebuie să mă gândesc pentru că ştiu mulţi oameni demni de admiraţie. Dar tata nu m-a lăsat să-l întreb de ce întreabă şi m-a provocat din nou ... "ghici cui spun eu "Jos Pălăria!"?! Am zis că e prea mult, că nu aş putea să ghicesc ... şi m-am dus cu gândul tocmai la perioada în care lucra în armată, că poate o fi vreun fost superior de-al lui, cu multe grade ... Apoi, amândoi deodată au spus: doctorul ... şi toţi trei: Stoica! ... şi eu am încheiat: ... şi dr. Anca Vişan! Ne-am felicitat reciproc, tot din priviri, şi ne-am văzut fiecare de treburi.

Isabelle Lorelai scria despre doctorul Sergiu Stoica: nu dă interviuri, nu vrea să apară la tv sau în ziare. Ce nu poate însă domnul dr. Sergiu Stoica este să le interzică oamenilor să vorbească frumos despre el. Chiar aşa! Iar oamenii vorbesc. După câte mi-a povestit Laura, înţeleg că e aproape imposibil să vorbeşti îndeajuns de frumos despre dr. Stoica sau despre dr. Anca Vişan.

Pentru profesionalismul şi devotamentul cu care îşi tratează pacienţii, JOS PĂLĂRIA neurochirurgului Sergiu Stoica! JOS PĂLĂRIA medicului anestezist Anca Vişan!
Oameni minunaţi, "extraordinari ... la infinit", cum spune Laura! Ei sunt cei cărora şi eu le spun: JOS PĂLĂRIA!

luni, 14 septembrie 2009

Cerasela Mihovici

De câte ori nu ni s-a întâmplat să spunem că avem nevoie de ceva ... "ca de aer"?! Probabil, de multe ori, nici nu prea ştim ce spunem.

Cerasela Mihovici are fibroză idiopatică şi are nevoie de un transplant de plămâni. Povestea ei în Monitorul de Botoşani:

BCR - RO84RNCB0047109085510001
Titular: Alexandrina Mihovici.

marți, 8 septembrie 2009

Botosaneanul zilei pe www.stiri.botosani.ro

LAURA IRIMIA - Viaţa în palma lui Dumnezeu, o veşnică rugăciune...
Ni se întâmplă să greşim faţă de noi înşine şi faţă de cei din jur uitând că suferinţa există cu adevărat. Când ne ridicăm dimineaţa din pat şi deschidem fereastra uităm că mulţi dintre noi nu văd lumina zilei, nu simt aerul de toamnă şi că nimeni nu le deschide uşa, ani la rând.

Numărăm banii cu gândul la case, maşini, vacanţe uitând că unii dintre noi nu îşi doresc decât să se mai bucure de soare încă o zi.

Din zi în zi, din clipă în clipă, ei, acei oameni conştienţi de vremelnicia sufletului sunt, de fapt, oamenii cei mai curaţi, mai frumoşi, mai adevăraţi. Sunt oamenii care trăiesc în fiecare zi în palma lui Dumnezeu, împreună cu care se roagă şi pentru noi.

Pe 8 septembrie, în ziua marii Sărbători a Naşterii Maicii Domnului, să fim alături de Laura Irimia. Femeie, mamă, luptătoare. Cel mai frumos exemplu de OM!

Femeia care a renunţat să mai ceară, pentru ca semenii se lasă prea mult rugaţi. O mamă care a găsit lumina în proprii săi copii. Acum, însă, are nevoie de noi toţi pentru a se întoarce pentru totdeauna, sănătoasă, în familie.

Laura Irimia a trecut anul acesta printr-o încercare cumplită. Puţin peste 30 de ani, mama a doi copii, Laura Irimia are un curaj nemaipomenit, o forţă extraordinară. Sau poate că nu. Poate că asta receptăm noi, asta percep cei doi copii ai săi... Nu avem de unde şti ce este în sufletul acestei mame.

Anul trecut a aflat că suferă de neurinom acustic, o tumoare intracerebrală. De atunci a început chinul, viaţa luând-o pe un făgaş tumultuos, greu de închipuit. Nimeni nu a ştiut cu adevărat ce a simţit în adâncul sufletului. "Era 8 decembrie anul trecut. M-am internat la Spitalul Judeţean Botoşani, la secţia ORL, pentru că, de la o vreme, nu mă mai simţeam bine deloc: ameţeam, aveam mereu dezechilibru, dureri de cap şi vedere dublă, iar auzul nu mai era în regulă. Diag­nos­ticul de neurinom acustic a fost de neînţeles pentru mine, însă, explicându-mi-se ce înseamnă, am simţit încet-încet cum mi se înmoaie picioarele, cum ameţesc şi parcă alunecam într-o lume în care nu mai vedeam şi nu mai auzeam nimic. Încă mai aud vocea care îmi spunea: neurinom acustic pe partea dreaptă, care trebuie operat cât de urgent posibil, pentru că e foarte mare. Eu doar mă întrebam: de ce eu?, de ce tocmai la cap?", scrie Laura Irimia pe blogul său.

Copiii, Denis (8 ani), Karina (12 ani) şi soţul Eugen au fost cei care i-au dat tăria de a lupta pentru viaţă. A început să adune bani de peste tot, apelând la rude şi prieteni, însă suma necesară pentru a se opera în Germania, era un ţel foarte greu de atins. Boala avansa cu intensitate, ameţelile şi durerile de cap fiind tot mai chinuitoare.

Medicii i-au recomandat să se opereze urgent, chiar şi în ţară, dacă nu are banii necesari efectuării intervenţiei în străinătate. Cu riscul foarte mare de a rămâne cu sechele grave: pareza facială, lipsa auzului, Laura şi-a luat inima-n dinţi.

Norocul său a fost medicul Sergiu Stoica, un profesionist de la Spitalul privat Euroclinic, de care a auzit de la alţi pacienţi operaţi de tumoare cerebrală. Intervenţia prin care medicul Sergiu Stoica i-a extirpat Laurei tumoarea a durat aproape 20 de ore, fiind un record în România. Medicii au reuşit să scoată cam 90% din tumoare, fiindcă riscurile erau prea mari. I-au spus ca va rămâne un "ciot" de tumoare, care va putea fi stopat din creştere cu nişte şedinţe care se pot efectua fie în ţară, fie în Germania sau Turcia.

În iulie şi la începutul lui august, Laura a mai suferit două operaţii, la gât, pentru îndepărtarea granulomului postintubaţie.

Acum, Laura Irimia are nevoie de 11.000 de euro pentru a face tratamentul în Turcia, la Clinica Anadolu – John Hopkins. Ultima incercare, ultimul strigat de ajutor.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:
BRD – Botoşani
RON: RO 75 BRDE 070 SV 015 8650 0700
EURO: RO 17 BRDE 070 SV 220 1974 0700
Cod SWIFT: BRDEROBU
Titular: Irimia Eugen (soţul Laurei)
Adresa: Botoşani, Aleea Pacea nr.2, sc. D, ap. 4, judeţul Botoşani, CP 710144
Telefon 0757 031 326; 0745 044 723,
Sau Anca Grădinaru (verişoara Laurei) – 0744 22 11 99
Blogul Laurei, pe care găsiţi documente medicale: http://laurairimia.blogspot.com

luni, 7 septembrie 2009

Despre dragoste si umbra

Atunci când plec de-acasă, iar timpul şi buzunarul îmi permit, îmi place să hălăduiesc (şi) prin librării şi să-mi cumpăr câteva cărţi. Sau măcar una, aşa ca să marchez momentul. În primăvară, am intrat într-o librărie din Iaşi, unde, în perioada studenţiei, stăteam ore în şir. De pe un raft doldora de cărţi, mi-a atras atenţia numele autoarei, Isabel Allende. Am ales o carte la întâmplare,
am citit câteva rânduri şi, pentru că nu mă mai puteam opri, am cumpărat-o. Timpul nu mi-a dat răgazul de a-mi continua lectura acasă, iar când lucrul ăsta s-a întâmplat, în sfârşit, am citit pe nerăsuflate, uitând să îmi pun ochelarii, o poveste fascinantă despre dorul de viaţă în libertate şi adevăr, despre o dragoste răbdătoare, ce culminează cu "dăruirea fără oprelişti, temeri sau rezerve".

"Noaptea era plăcută. Lumina lunii estompa peisajul, contururile dealurilor şi siluetele eucalipţilor înalţi. Coliba abia se zărea în depărtare, răsărind precum un fruct al pământului. În comparaţie cu mina, aceasta li s-a părut primitoare ca un cuib. S-au culcuşit într-un colţ pe iarbă şi au privit cerul înstelat şi necuprins, luminat de o lună lăptoasă. Irene şi-a lăsat capul pe umărul lui Francesco şi a plâns îndelung. El a cuprins-o cu braţul şi au stat aşa preţ de câteva ceasuri, căutând în tăcere uşurare pentru descoperirea făcută şi putere pentru ce avea să vină. S-au odihnit ascultând foşnetul arbuştilor, ţipetele unor păsări de noapte şi umbletul furişat al iepurilor.

Încet-încet, Francisco a scăpat de nodul care-l sufoca. A fost în stare să perceapă frumuseţea cerului, blândeţea pământului, mireasma puternică a câmpului, atingerea lui Irene. I-a ghicit liniile corpului, a fost conştient de greutatea capului ei, de curba şoldului lipit de el, de cârlionţii care-l gâdilau pe gât, de atingerea suavă a bluzei de mătase, la fel de fină ca şi pielea ei. Şi-a amintit de ziua când o cunoscuse şi fusese copleşit de zâmbetul ei. De atunci o iubea, iar toate nebuniile care-l aduseseră la mina asta nu erau decât pretexte pentru ca, în cele din urmă, să ajungă la clipa preţioasă când o avea doar pentru el, atât de aproape, abandonată şi vulnerabilă. A simţit dorinţa ca pe un val urgent şi puternic. Pieptul i s-a umplut de aer şi inima a început să-i galopeze frenetic. A uitat de logodnicul tenace, de Beatriz Alcantara, de soarta sa incertă şi de toate piedicile dintre ei. Irene avea să fie a lui pentru că aşa era scris de la începutul lumii."
traducere Cornelia Rădulescu
ed. Humanitas, 2008

miercuri, 5 august 2009

Cu vocea schimbată

Laura a fost operată pentru a doua oară, luna trecută. A doua oară de granulom post intubaţie. A recidivat şi e posibil să se mai întâmple. Peste încă o lună va şti. Din discuţiile cu dl. doctor Mocanu, a aflat că acesta a avut pacienţi cu acelaşi diagnostic, pe care i-a operat şi de patru sau chiar cinci ori, lună de lună.

Laura ar trebui să ajungă în Turcia la Clinica Anadolu, pentru razele Cyberknife, care să-i distrugă restul tumorii neurinom acustic. Şi pentru care are nevoie de 10.000 - 11.000 de euro. Cu vocea răguşită şi puţin ... altfel, îmi spune că granulomul ăsta o ţine în loc. Dar "apartamentul nu pot să-l vând ... chiar dacă l-aş achita şi l-aş vinde, e greu să reuşesc în situaţia de acum să-l dau pe un preţ bun sau să fac un schimb, care, după întocmirea actelor, să mă lase şi cu bani în buzunar. Nu prea ştiu încotro s-o apuc. ... Poate câştig la loto." Şi zâmbeşte trist.

Cont în lei: RO75 BRDE 070SV 015 8650 0700
Cont în euro: RO17 BRDE 070SV 220 1974 0700
Cod Swift (pentru ambele conturi): BRDE ROBU
Titular: Eugen Irimia, soţul Laurei

duminică, 2 august 2009

joi, 23 iulie 2009

Cateva vesti despre Alexandra

Din luna mai, Alexandra Ostafi este internată în Clinica Louis Ţurcanu din Timişoara. După analize şi analize, a început tratamentul de care îi era frică.


Am făcut un tratament cu thymoglobulină. Am avut 5 zile de perfuzie aproape continuă. Reacţiile adverse au fost chiar neplăcute ... febră, dureri de muşchi, ca la febră musculară, greaţă şi altele, multe şi mărunte ... Dar putea să fie şi mai rău. Acum mă simt bine, am trecut peste partea mai grea, de-acum aşteptăm rezultatele.


Dacă nu îmi revin în câteva luni, repet tratamentul şi, dacă nici aşa nu e bine, abia atunci trebuie fac transplantul.


Ultima noastră discuţie a fost scurtă, dar ne-am reamintit, chicotind, de promisiunile pe care trebuie să le ducem până la capăt.
Minsk-ul Alexandrei
Alexandra are în continuare nevoie de ajutor.

Cont în lei: RO27 BRDE 070SV 223 86 200 700
Cont în euro: RO97 BRDE 070SV 227 24 300 700
Titular conturi: Gabriela Ostafi, mama Alexandrei

miercuri, 15 iulie 2009

Pacient in Romania

Tema revistei DILEMA VECHE nr. 282/2009, Pacient în România, merită toată atenţia. Ca orice alt număr, de altfel. ... "Ce doare mai tare ? Boala sau sistemul ?"

vineri, 3 iulie 2009

Curajul lui Marian e la noi

Are 21 de ani şi două tumori îl ţin pe loc în pat. Nu poate să se plimbe, să meargă la şcoală, să lucreze, să danseze sau să se distreze cu prietenii lui. În România a fost operat de două ori, fără succes ...

Are nevoie de 55.000 de euro ca să meargă la o operaţie la Hanovra. Operaţie care îl poate salva. În 6 luni a strâns 8.000 de euro. A ratat deja trei programări la clinica din Germania. Mai are nevoie de 47.000 de euro. Părinţii lui sunt şomeri şi nu au ce să vândă ca să îşi salveze fiul.

Reportaje, acte medicale, programările pentru intervenţii în străinătate ale lui Marian Stoenica, conturile bancare, dar şi un pdf care poate fi descărcat, pentru a-l ajuta pe acest tânăr să meargă, se află pe blog-ul lui Dan.

joi, 2 iulie 2009

Neurinom acustic - inainte si dupa operatie

Pozele pe care Laura mi le-a arătat astăzi, cu tumoarea neurinom acustic, înainte şi după operaţie, mi-au reamintit de ziua de 11 şi noaptea de 11 spre 12 martie şi ... mi-au dat fiori ...

Poate pentru cunoscători nu e impresionant, însă, pentru mine, e O MINUNE, care îi defineşte pe cei care au avut grijă de Laura!

înainte de 11 martie ... 4,0/3,1 cm
după ... 1,5/1,0 cm
şi, pentru că mulţi spun că operaţia ei arată minunat,
atât cât se mai poate vedea, priviţi !

joi, 25 iunie 2009

Un om norocos

E vorba de Laura. Astăzi, a fost operată (la gât) de granulom post intubaţie. A intrat în sală în jurul orei 11 dimineaţă. Dl. dr. Bogdan Mocanu a estimat intervenţia la aproximativ două ceasuri. Cu puţin înainte de ora 13, am fost anunţată că este adusă în salon. La mai puţin de cinci minute de acest moment, am vorbit cu ... Laura, deşi abia puteam să cred că e chiar ea la telefon. Cu o voce vesel-somnoroasă mi-a spus că totul a decurs foarte bine, că e foarte mulţumită de dl. doctor şi de tot ce i s-a întâmplat ...

Înainte de operaţie, în spital, a cunoscut-o pe Gina Gheoca, publishing manager la Info-Sănătate, http://www.info-sanatate.ro/. Ce a rezultat în urma discuţiilor, citiţi AICI.

Până acum a fost atât de norocoasă! Aşa să fie şi în continuare! Doamne ajută!

miercuri, 24 iunie 2009

Trei surori si Amadeus pentru salvarea Alexandrei

În clinica din Timişoara, Alexandra aşteaptă tratarea şi vindecarea unor afecţiuni stomatologice, pentru a i se putea începe administrarea unui tratament cu imunoglobulină.
În aşteptarea unor rezultate la analizele făcute, a fost trimisă pentru câteva zile la Buziaş, unde ... îmi spunea că "m-am simţit din nou copil. Fără nicio grijă. Am jucat şi volei. Am uitat complet în unele momente pentru ce eram acolo."

Alexandra ţine legătura cu foştii colegii. Ei au terminat facultatea, au dat examenele finale şi ... "Au luat licenţa toţi." Despre despărţirea de ei, mi-a spus că i-ar fi fost greu, dacă era o despărţire faţă în faţă. ... "la fel şi cu camera de cămin în care era al 4-lea an de când stăteam. Mi-ar fi fost mai greu să îmi iau eu lucrurile."

Acasă, la Botoşani, actorii Teatrului Mihai Eminescu vor urca pe scenă joi, 25 iunie, orele 16.00 şi 19.00, în spectacolele Trei surori şi Amadeus, în campania pentru salvarea Alexandrei. Intrarea va fi liberă, iar spectatorii vor putea face donaţii în urnele aflate în sălile de spectacol.

Trei surori şi Amadeus pentru salvarea Alexandrei Ostafi! http://www.stiri.botosani.ro/

Veniţi la teatru să o ajutaţi pe Alexandra!, Bogdan Caliniuc, Evenimentul de Botoşani, 24 iunie 2009

Viceprimarul Alexa s-a alăturat campaniei de salvare a Alexandrei, Bogdan Caliniuc, Evenimentul de Botoşani, 19 iunie 2006

UPDATE 26 iunie "Pentru Alexandra Ostafi, bolnava de leucemie intr-o forma grava, botosanenii si-au deschis punga si au donat 20 de milioane de lei la o singura reprezentatie a actorilor Teatrului "Mihai Eminescu". Si reprezentanti ai autoritatilor locale au raspuns acestei strangeri de fonduri si au donat sume importante." - Cosmin ZAMFIRACHE, Intr-un singur spectacol, Actorii au strans 20 milioane de lei pentru Alexandra, Jurnalul de Botoşani, 26 iunie 2009

Alexandra este diagnosticată cu Aplazie medulară idiopatică formă severă şi Hepatită cronică activă-obs autoimună.

www.telembt.ro Teatru de caritate, fără succes

luni, 22 iunie 2009

Primul control. O alta operatie

Au trecut trei luni de la operaţia Laurei. De curând a făcut examen IRM, care spune aşa:
- craniectomie occipitală dreaptă;
- neoformaţie restantă la nivelul unghiului ponto-cerebelos drept, cu extensie în conductul auditiv intern drept, cu dimensiuni de 17/11 mm;
- topografie normală a liniei mediane;
- fără semne de hidrocefalie în prezent;
- polip la nivelul sinusului maxilar stâng;
- discretă hipertrofie de mucoasă la nivelul cornetului nazal inferior stâng.

Dimensiunile tumorii au speriat-o şi pe ea, şi pe soţul ei, la gândul că poate "ciotuleţul", ce nu a putut fi scos, a crescut. Au fost câteva zile grele. S-au liniştit abia după ce au vorbit cu dl. doctor Sergiu Stoica. Au stabilit să meargă la primul control după intervenţie.

Emoţiile apar din nou ... Cu atât mai mult, cu cât după acest control, Laura se va interna pentru o operaţie la gât. O răguşeală care i se părea foarte interesantă era cauzată de un granulom post intubaţie. E o tumoare, dar am spus că e o ciupercă, doar ca să nu folosim pluralul tumori ... Însă nu poate fi tratată altfel decât chirurgical. Vocea ei a devenit din ce în ce mai slabă, iar de câteva zile nu am mai vorbit. Joi este programată pentru intervenţie.

Doamne ajută!

UPDATE 23 iunie - Două controale, două veşti bune

Dimineaţă, Laura a fost consultată de dr. specialist ORL Bogdan Mocanu. Faptul că, în timpul intervenţiei din martie, nu i-au fost afectate corzile vocale, că nu este fumătoare, simplifică problema. Dl. doctor i-a spus că, în funcţie de evoluţia lucrurilor, ar putea fi externată chiar în ziua operaţiei.

Apoi, spre seară, Laura şi soţul ei s-au întâlnit cu dl. dr. Sergiu Stoica. După o săptămână de angoase, discuţia cu acesta i-a liniştit, la fel cum s-a întâmplat şi înainte de operaţia din martie. Dimensiunile tumorii şi felul cum se vede aceasta pe RMN sunt în regulă. Şi nu sunt semne că restul rămas ar putea creşte. Mai mult, până la următorul control, Laura poate să facă raze pentru a distruge "ciotuleţul". Asta însemnă ca trebuie să ne informăm de proceduri, costuri ... Avem treabă!

duminică, 21 iunie 2009

La multi ani, Laura!

Timpul trece nebuneşte. Ieri eram nişte copile, ne jucam cu păpuşi, ne hilizeam prin curtea bunicii, stropindu-ne pe timp de caniculă cu apa din fântâna de la poartă, iar, înainte de somn, descopeream figuri de monştri în umbrele ameninţătoare ale copacilor, conturate pe pereţii din cameră. ... şi la şcoală eram împreună. Când vine vorba de Laura, îmi amintesc de acele vremuri. Atunci totul părea atât de simplu şi de uşor. Astăzi e ziua verişoarei mele.

LA MULŢI ANI, LAURA!!! Să fii SĂNĂTOASĂ ca să te poţi bucura pe deplin de familia ta! Să fii curajoasă şi optimistă, aşa cum ne-ai uimit pe toţi în ultimele luni! La mulţi ani!

Anii care trec nu mai pot să revină,

Anii petrecuţi cu rău şi cu bine,

Anii cei mai buni sunt cei care'o să vină!

marți, 9 iunie 2009

Sa o punem pe picioare pe Adelina!

Adelina Avramescu are 23 de ani, este din Lugoj şi are nevoie de ajutorul nostru.

Acesta este mesajul pe care l-am primit de la ea:

Pana in 2001 eram ca oricare adolescenta: fericita, vioaie, activa, plina de sperante. Cel mai mare vis al meu era sa termin liceul si sa urmez cursurile Facultatii de Educatie Fizica. Acum la 23 de ani, totul s-a naruit. Nici nu mai indraznesc sa sper. Soarta a fost dura cu mine, lasandu-mi viitorul in mainile celor cu suflet mare, la indurarea lor. In urma cu opt ani, am fost diagnosticata cu o boala mai ciudata, lupus eritematos sistemic. Ce parea la inceput doar rutina medicala s-a dovedit a fi mai tarziu un calvar. Am fost internata in multe spitale din judetul Timis. Din 2002, a inceput lupta cu destinul. Atunci am fost cu mama la un medic specialist de la Spitalul Colentina din Bucuresti. Din nefericire a trebuit ca tocmai eu sa fiu subiectul unei erori medicale. Specialistul mi-a dat un tratament mult prea puternic pentru varsta si greutatea mea. Aveam 17 si 45 de kg. Iar tratamentul care consta in injectii, perfuzii si altele, continea doze mult prea mari de medicamente. Nici macar nu mi-au spus ca unul dintre medicamente era din categoria citostaticelor. Niciodata, pe tot parcursul terapiei, nu mi s-a spuc ca voi pierde calciu si ca oasele vor fi afectate. Prin urmare, nu mi s-a prescris niciun supliment mineral sau vitamine. Tratamentul a fost atat de puternic, ca dupa trei luni am ajuns sa nu mai pot merge. Dupa o multime de alte analize, am aflat ca am osteoporoza cortizonica severa si rei fracturi la coloana.
Mi-e aproape imposibil sa descriu in cuvinte suferinta ingrozitoare prin care am trecut. Cateva luni bune am fost nevoita sa stau in pat, fara sa ma pot misca. Toate visele mele s-au spulberat din cauza acelui tratament gresit. Ce vina aveam eu? Dintotdeauna am fost pasionata de sport si ma vedeam urmandu-mi acest vis. Eram o persoana foarte vioaie, practicam atletism, inot, mergeam in fiecare zi cu bicicleta, iar acum sunt nevoita sa-mi petrec timpul intr-un scaun cu rotile. In schimb am primit o palma de la viata, din cauza unei erori medicale.
Cine imi da inapoi toti anii de chin? Cine imi poate umple golul din inima si alina durerea? Port corset medicinal de ani de zile, fie iarna, fie vara. Pot sa merg uneori, dar obosesc foarte repede din cauza celor cinci fracturi la coloana, pe care le am astazi. E cumplit. Si mai dureros e faptul ca stiu ca am o sansa sa-mi recapat sanatatea pierduta in urma cu multi ani. Pot fi operata la coloana vertebrala, la o clinica din Viena. Numai ca sunt mult prea mari costurile operatiei. As avea nevoie de vreo 30.000 de euro, suma pe care mi-e imposibil s-o obtin numai cu ajutorul familiei. Sunt disperata, pentru ca sunt tanara si pot fi inca de folos lumii. Nu vreau sa-mi traiesc viata inutil. Daca fiecare dintre voi, cei care cititi aceste randuri, ati contribui cu cate putin la vindecarea mea, va promit sa nu regretati investitia. Nu mai vreau sa plang de durere si nici sa depind de ajutorul celorlalti. Numai voi ma puteti pune pe picioare. Am deschise doua conturi pe numele mamei mele, Avramescu Felicia.

Banca BRD-GSG, Sucursala Lugoj
Cont in lei - RO80BRDE360SV66440233600

Cont in euro - RO72BRDE360SV59226503600

luni, 1 iunie 2009

Viata in jumatati de ora

Am aflat de Maria, ascultând Europa.fm. Apoi din presă.
"Fetiţa în vârstă de cinci ani suferă de o boală rară, al cărei tratament nu poate fi întrerupt.
Maria Chiriţescu, o fetiţă în vârstă de 5 ani, din Piteşti, suferă de o boală foarte gravă şi extrem de rară, numită tirozinemie şi este singurul caz de acest gen din România. Costul tratamentului care o ţine în viaţă este de 3000 de euro pe lună.
Până când tratamentul va intra pe lista de compensate a Casei de Asigurări de Sănătate, părinţii fetiţei se străduiesc să o ţină în viaţă cu ajutorul sponsorizărilor şi prin campania "Ajutaţi-o pe Maria", susţinută de Evenimentul zilei şi Europa fm." - Viaţa Mariei se numără în jumătăţi de oră, Evenimentul zilei, 01 iunie 2009

miercuri, 27 mai 2009

Dincolo de nori

Întotdeauna apropierea de munte m-a năucit ... Întotdeauna, la întoarcere, am povestit celor de-acasă despre frumuseţea muntelui. De data asta, însă, munţii m-au amuţit ...
Sinaia. Privind spre vârfuri din oraştelegondola
Hotel Cota 1400 ***privelişte din camerăde la ultimul etajdincolo de nori vecin, vârful Caraimanla doi paşi mai jos, Stâna Regală, 1285 m alt. la răscruce de drumuri, o stâncă pe post de observator panoramă Buşteni-Sinaia
şi o firmitură din Vârful cu dor
... mi-e dor!