La mulţi ani, Andreea!

Am cunoscut-o pe Andreea în ultimul an de facultate. O ştiam din vedere de pe palierul căminului şi mai puţin de pe holurile facultăţii. S-a întâmplat o grămadă de năzbâtii în acel an. Până atunci nu am bănuit ce om extraordinar se ascundea sub aparenţa unei studente obişnuite.

Mâine e 1 decembrie şi nu pot să nu îmi amintesc de patriotismul nostru, manifestat în aşteptarea unui meci al naţionalei de fotbal, când subsemnata, aniversata şi o colegă am plecat în oraş, în căutarea unei terase cu televizor, fiecare îmbrăcată în câte o culoare a tricolorului. Eram ca o glumă bună pentru trecători, care fie ne arătau cu degetul, fie înţelegeau abia după ce treceau de noi şi rîdeau, aprobându-ne ... sau cine ştie ?!

La mulţi ani, Andreea!

Solidară cu judecătorul Cristi Danileţ

"sistemul este din păcate o încrengătură de relaţii, începând de la grefier până la magistrat.... în cercurile justiţiei se ştiu foarte bine tarifele care sunt necesare pentru a se trânti o sentinţă, de la grefier, la judecător" – Ocaua mică a CSM, Ziua

Nu cunosc în ce măsură cele afirmate de judecătorul Cristi Danileţ sunt adevărate. Am însă experienţele mele din sistem şi cu sistemul şi îl cred. Din acelaşi ziar, de-aici ş-aici, aflu că acesta este (re)cercetat disciplinar de Consiliul Superior al Magistraturii, pentru acele afirmaţii făcute în cadrul unui simpozion.

Nu cunosc foarte multe despre activitatea judecătorului Cristi Danileţ, dar de ceva vreme citesc constant ce scrie pe blog. Sunt solidară cu acesta pentru simplu motiv că am mai multă încredere într-un magistrat ca el decât în unii care îşi permit să se urce în copac şi să facă circ la drumul mare ori alţii care fac declaraţii flagrante de susţinere a acestora.

Oare cele afirmate de judecător nu ar putea constitui o sesizare pentru o altfel de anchetă, pentru bunul mers al justiţiei ? Cum de sunt excluse cu atâta uşurinţă asemenea supoziţii ?

... cine încalcă, de fapt, Codul deontologic ?!

Bun venit, Yasmina!

Yasmina a venit mai repede decât a estimat doamna doctor, ... a ascultat-o pe mami, care abia aştepta să o vadă.
O avalanşă de emoţii s-a produs azi dimineaţă, la aflarea veştii ...

Prevăd că va fi un copil extraordinar, aşa cum îi sunt şi părinţii, care, pentru mine, sunt definiţia întruchipată a iubirii.

Bun venit!

O voce încântătoare

„Răsfoind” nişte pagini pe net, am aflat numele lui Ovidiu Scridon, legat de un CD şi nişte cluburi. Deci de muzică, mi-am zis. Mi-a stârnit curiozitatea, am scotocit şi-am găsit chiar blog-ul cu acelaşi nume.
Am ascultat o voce limpede, neînchipuit de încântătoare, susţinută de o chitară, uneori de o muzicuţă şi nişte versuri grozave, aş putea spune ... despre fiecare dintre noi!

Sunt convinsă însă că orice concert live e de preferat oricărui tip de audiţie, aşa încât mie nu îmi rămâne decât să aştept ...

... ascultând piesa preferată, Azi.

Printre rafturi virtuale

În spaţiul virtual se deschid din ce în ce mai multe biblioteci. Se întrevede o competiţie serioasă.
Astăzi, Comisia Europeană a lansat Biblioteca Virtuală Europeană, care deţine peste 2 milioane de lucrări (cărţi, înregistrări, imagini, documente de arhivă, filme), care provin din 27 de state membre ale Uniunii Europene. Portalul va putea fi accesat în toate limbile statelor membre ale Uniunii Europene. Minunat!
Ambiţia fondatorilor este ca, până în anul 2010, aceasta să depăşească peste 10 milioane de cărţi, înregistrări, imagini, ceea ce ar însemna să întreacă numărul de opere de pe Google Book Search. Dacă vor reuşi, Biblioteca Virtuală Europeană va deveni cea mai mare de acest fel din lume.

... timp s-avem!

Nimeni nu e mai presus de lege!

Acu' câtva timp vedeam la tv, un judecător care îşi teroriza vecinii, arătându-le popoul fără nici o jenă, şi o judecătoare care dansa mai mult decât provocator. Am întâlnit şi eu câţiva neisprăviţi în magistratură, e drept că nu în aceeaşi măsură, dar ... cine ştie?! Mi-e groază că sunt asemenea oameni care judecă problemele care îi despart pe unii de alţii, că împart dreptatea celor mulţi şi nevoiaşi.

Aseară, la RealitateaTv, am (re)văzut incidentul de anul trecut în care rolul principal l-a avut Elena Turcu. Aceasta este apărată de o avocată, care parcă îi este clonă prin atitudinea pe care a avut-o în emisiune. Cu un ton care mi-au zgârâiat urechile şi nervii, aceasta a comentat pe imagini, ca la un joc sportiv, explicând cu o incredibilă sfidare şi nesimţire cum se întâmpla agresarea, „prin apucare, strângere şi tragere”, cine erau subiecţii activ(i) şi pasiv. Prinsă în mrejele retoricii, avocatei i-au scăpat chestiuni care frizează flagrantul lipsei de verticalitate a Elenei Turcu şi a celor care o susţin. Simplul fapt că aceasta s-a folosit de statutul său de judecător este o dovadă a relei credinţe, a sfidării oricărei autorităţi şi chiar a oamenilor simpli. Şi totuşi, nimeni nu e mai presus de lege!
Sunt convinsă că şi legea este prost făcută, că are prea multe portiţe, însă, dincolo de aceasta, comportamentul Elenei Turcu este revoltător. După cum revoltător este şi faptul că are o atâta susţinere şi printre colegii de breaslă.
Refuz să asociez numele Elenei Turcu cu ceea ce eu înţeleg că trebuie să fie judecătorul, ... măcar un om decent! Asta pentru că măcar de o singură lege trebuie să se ţină cont în orice situaţie, cea a bunului simţ.

"tarte d căpşuni şi frişccăn figură"

Mâine începe la Bucureşti, târgul de carte Gaudeamus, iar mie mi-e dor să mă pierd în mulţimea de oameni şi cărţi, să car după mine o gramadă de sacoşe, pliante, haine sufocante şi cărţi şi să nu-mi ajungă nimic, nici bani, nici cărţi, nici măcar timpul ...

Într-un an la târgul de carte Librex, de la Iaşi, am cumpărat o carte de poezii, pentru că, după ce am început să citesc o poezie, nu am putut să renunţ la ea şi nici să mă opresc din râs ...

Adaggio

Mam mai gândila poezian care
mă vedeam în
viitor cu tarte
d căpşuni şi frişccăn
figură.
Miam das
seama că orunde
2 oameni şiau aruncat
vrodată
unuwaltuia tarte cu frişccăn figurai
fost şi Tu
d faţă.
Şi că
tartele caro s m
nimereaxă p mine, una
după alta, vor fi
pornite toate chiar din
mna Ta.

... am râs cu lacrimi pentru că la început nu înţelegeam, apoi pentru că era grozavă!
... râdeam atât de mult, încât nu am realizat că, la un moment dat, eram faţă în faţă cu autorul, care cred că s-a simţit ca şi cum l-ar fi nimerit „tarte / d căpşuni şi frişccăn / figură”.

Amintiri cu iz de portocală

În timpul facultăţii am descoperit poeziile lui Emil Brumaru. Aproape zilnic primeam şi dădeam replici rupte din poeziile lui, atât de mult ne plăceau. La trecerea şinelor de tramvai sau în aşteptarea vreunuia, chicoteam „Spune-mi drept, ce chiloţi ai,/ Bleu-jandarm sau galben-pai,/ Cînd treci gingaşă-n tramvai/ Pe la margine de rai?”

Când s-a anunţat o întâlnire cu câţiva poeţi, şi Brumaru printre ei, a fost o mare bucurie. Aşa am aflat chiar de la autor că a scris poezia cu portocala, cum îi zic eu, sau tamaretele, cum le spune Măria sa, poetul, pentru că o iubea nebuneşte pe Tamara, soţia lui, şi de-atâta iubire înnebunise de gelozie şi era gelos pe orice, chiar şi pe-o portocală şi cojile ei ...

M-ai înşelat c-o portocală!
Şi tu şi ea, în pielea goală,
Eraţi în camera impură
Cînd v-am surprins gură în gură,
Deasupra dînsa şi alături
Veşmintele-i, coji printre pături,
Mai transpirau dorinţi din pori
Naintea marei dezmierdări
Cu tot dichisul şi alaiul.

Apoi m-ai înşelat cu ceaiul! (Cîntec Naiv)

U2 ... always in top of my heart

Veşti bune de pe site-ul fanilor U2: Van Morrison şi Bono - U2 sunt noile intrări în Rolling Stone’s 100 Greatest Singers of All Time.

Van Morrison se află pe locul 24, iar Bono pe 32, Bono fiind votat de muzicieni precum chitaristul Keith Richards de la Rolling Stones, solistul James Hetfield de la Metallica, cântareţul folk David Crosby şi Yusuf Islam (alias Cat Stevens), legenda punk Iggy Pop şi starul pop James Blunt.

E impresionant faptul că Bono a fost votat de cântăreţi care au un gen de muzică atât de diferit. Însă un mare artist nu poate fi trecut cu vederea nicicum! Dacă nu sunteţi convinşi că aşa e, ascultaţi Miss Sarajevo (U2 - Vertigo Tour - Brasil).

Tot de acolo am aflat cum apreciază cei de la Rolling Stones cântările lui Bono ..."50 per cent Guinness, 10 per cent cigarettes — and the rest is religion".

Dedicaţie

prietenului meu "bătrân şi bolnav", întru grabnică însănătoşire şi veşnică bucurie ...
Peter Green - Slabo Day

Frânturi de ieri şi de azi

Ieri, Secţia Comercială, Contencios Administrativ a Tribunalui Botoşani. Sala mică, lume multă, avocaţi deopotrivă spilcuiţi şi versaţi. Unul dintre ei, din câte ştiu fiu de magistrat, aşezat la masa de dincolo de bară, a scos din geanta voluminoasă o carte, Ştiinţă ... F. Nietzsche. Atât am văzut. A deschis-o acolo unde rămăsese şi a început să citească. Însă imediat cauza pentru care aştepta a fost strigată ...

Astăzi, Secţia Penală a Judecătoriei Botoşani. Inculpaţi, unii liberi, alţii arestaţi, părţi vătămate, mulţi oameni obişnuiţi, mărunţi, cu un aspect stafidit. Un du-te vino continuu în rândul avocaţilor. Pe lângă negrul unei robe a unui tânăr avocat ieşea în evidenţă, ca o domniţă cochetă, o carte mică, roşie din colecţia Cotidianul, al cărei titlu nu am reuşit să-l desluşesc. Avocatul a citit până a venit rândul clientului său, aflat în boxa arestaţilor, şi nici atunci nu a renunţat la ea, ţinând-o strâns alături de delegaţia sa de reprezentare. Trebuie să fie o carte bună!

Pentru că ideea de a scrie astfel se datorează Cărţii din geantă, dedic frânturile blog-ului cu pricina.

Pe drumuri de munte

Duminică dimineaţă m-am trezit luată pe sus, la munte. Nu am avut timp nici să-mi văd cana de cafea, nu să o mai şi beau. Cu senzaţia că abia atunci mă dau jos din pat, am coborât din maşină la Borşa. Traficul era aproape inexistent. Am simţit de la prima inspiraţie cum aerul tare, precum o pălincă locală pe stomacul gol, îmi curăţă plămânii.
Vf. Pietrosu era acolo. Mohorât, în culorile toamnei, domina toate culmile şi văile Maramureşului, ca un leu sătul şi oarecum somnoros. Prin preajmă şi Ineu, vârful.

... pe când treceam prin Pasul Prislop

Apoi am ajuns în Moisei. Deşi nu e prima dată când trecem prin zonă, acum am descoperit o pensiune care îşi merită numele, Perla Maramureşului.

Din păcate, pe traseu am văzut şi o grămadă de mizerii. Turiştii aruncă cu nesimţire doze de bere, pet-uri şi alte gunoaie, iar localnicii „ţâpă în râu” tot ce nu le e folositor pe lângă casă. Pe alocuri, peisajul e deprimant.
Am înţeles că în zonă au fost inundaţii şi că apele au luat totul în calea lor, însă fără discuţie omul e de vină. Din cauza lui se produc toate relele, inclusiv inundaţiile. Am văzut prea multe culmi golaşe, ce seamănă izbitor cu un bolnav de cancer sub tratament citostatic ...

Spre amiază am ajuns la Vişeul de Sus, pe valea Vaserului.

Am căutat Mocăniţa şi am găsit-o. Am aflat de la un om de-al locului că n-o să putem face o plimbare în munţi, pentru că Mocăniţa nu se pune niciodată în mişcare în zi de duminică. Asta ne-a mirat, pentru că amatori pentru astfel de aventuri s-ar găsi mai ales la sfârşit de săptămână, deci şi duminica. Lipsa preocupării de agonisire disperată întru-navuţire, dar şi calmul, răbdarea şi ospitalitatea bărbatului ne-au făcut să credem că localnicii sunt oameni cu frica lui Dumnezeu, care respectă cu sfinţenie poruncile Celui de Sus. Am făcut câţiva paşi pe linia ferată ...... însă am fost asiguraţi că n-am parcurs nici o unghie din cât e traseul, aşa că am făcut cale întoarsă, resemnându-ne la gândul că vom reveni curând.

Următoarea destinaţie - Mânăstirea Bârsana. Afară se întuneca şi abia ne-am orientat pe drumul cel mai scurt către mânăstire. După o gramadă de învârteli am ajuns şi, deşi era beznă, am bănuit un loc de poveste, care trebuie văzut, în orice condiţii.

La câteva minute după miezul nopţii am intrat în casă, ameţită de atâta drum prin noapte, dar cu gândul să mă întorc cît mai curând, pe drumuri de munte.

Prietenii mei

Nu sunt printre norocoşii care pot să spună ... frate-miu ... sau sor-mea nu ştiu ce ... au făcut, au zis etc.. Mi-ar fi plăcut să am. Poate că aş fi învăţat multe dintr-o astfel de relaţie şi cu siguranţă firea mi-ar fi fost alta. Poate şi din cauza asta, ataşamentul faţă de prietenii mei e profund şi aproape indestructibil.
Nu o dată ni s-a întâmplat să avem discuţii şi să ne aflăm în situaţii contradictorii atât de puternice, încât mie îmi provocau o durere fizică. (Hei! nu râdeţi! ... că n-a fost vorba de vreo cafteală!) De multe ori am fost aşa de supărată pe unii dintre ei, că nu înţelegeam cum a ţinut prietenia noastră şi nici nu mai vedeam vreo cale de împăcare. Ce a făcut timpul şi cum?! Nu ştiu! Întrebaţi-l! ... pentru că prietenii care m-au supărat ori pe care i-am supărat cândva sunt aceiaşi şi astăzi. Inevitabil, fiecare dintre noi, ca şi relaţia noastră, e un pic altfel decât la început, atunci când ne-am cunoscut. Dar cine mai e la fel ca atunci când a venit pe lume?

P.S. Câţiva dintre ei sunt cam departe, geografic vorbind. Uneori, dorul de ei o ia razna şi abia aştept să-i întâlnesc. Ca să povestim până târziu despre lucruri importante şi aiurea. La un pahar de vin, bineînţeles.

slăbiciuni

„Ascult cu plăcere muzică, însă numai din aceea din care cântaţi dumneavoastră, muzică pe de-a-ntregul necondiţionată, din aceea la care simţi că acolo e un om care scutură raiul şi iadul. Mi-e foarte dragă muzica, am impresia că tocmai pentru că e atât de puţin morală. Toate celelalte sunt atât de morale, iar eu caut ceva care să nu fie aşa. Moralitatea nu mi-a provocat decât suferinţă. Nu mă pot exprima cum trebuie ...” Demian, H. Hesse