Rivali într-o competiţie, aliaţi în viaţă

Numele meu este Iulia şi îl iubesc pe Ştefănuţ!

Ne-am cunoscut la un festival de teatru, unde noi reprezentam trupe din oraşe diferite. Viaţa a făcut ca, din rivali într-o competiţie, să devenim aliaţi în viaţă, pentru că ne-am plăcut din prima clipă în care ne-am văzut şi am reuşit să schimbăm două cuvinte. Mi-aduc aminte cum voiam să aflăm mai multe şi mai multe unul despre celălalt şi cum ne sorbeam cuvintele, conştienţi fiind de obstacolul ce ar fi urmat între noi după finalizarea zilelor festivalului: distanţa foarte mare dintre noi, eu fiind olteancă, el moldovean.

Însă viaţa ne-a demonstrat că acolo unde există iubire sinceră şi încredere, distanţa nu este o piedică. Aşa că relaţia noastră a continuat la distanţă şi orice revedere lunară era o sărbătoare. Urmând cursul firesc al vieţii, m-am mutat în Iaşi după terminarea studiilor, pentru a fi cât mai aproape de omul pe care îl iubesc, îndreptându-ne spre marele eveniment al vieţii noastre, căsătoria.

Însă viaţa ne-a pus în faţă un alt obstacol: boala lui Ştefănuţ – limfom non-hodkin. A fost un şoc pentru noi şi pentru familiile noastre vestea bolii lui, dar, fiind nişte mari luptători şi, evident, cu ajutorul bunului Dumnezeu, o să trecem şi de acest hop ce stă în calea împlinirii noastre.

Ajutaţi-ne şi voi să ne ducem visul la bun sfârşit, acela de a fi împreună şi de a ne întemeia o familie. Fiţi şi voi aliaţii noştri, de data aceasta în lupta cu boala, şi veţi ajuta un tânăr energic, frumos, glumeţ, inteligent să îşi recapete zâmbetul şi să îşi recupereze viaţa de dinainte, iar momentul bolii să fie doar un vis urât în viaţa noastră. Acest transplant cu celule stem, după cum afirmă cu tărie medicii, reprezintă o şansă reală de salvare a lui. Orice sumă poate contribui la salvarea vieţii lui Ştefănuţ. Şi, dacă n-am fost suficient de convingătoare, priviţi-l şi vă veţi convinge că merită ajutorul vostru:

Conturi BCR

în lei (RON): RO43RNCB0175080032030001
în euro: RO16RNCB0175080032030002
Pentru a putea depune bani din străinatate trebuie şi codul SWIFT al băncii care este: RNCB RO BU
Titular cont: Maria Răcilă, mama lui Ştefănuţ

Maria Răcilă - 0751 103767
Anca Grădinaru – 0744 221199

Vecinul meu

Doi ochi mari şi albaştri între două perne albe, aşa îmi amintesc de prima întâlnire cu Ştefănuţ, vecinul meu. Era un bebeluş tare simpatic şi foarte cuminte, pe care eu îl priveam curioasă. Au trecut de atunci aproape 27 de ani, timp în care am aflat unul despre celălalt, mai mult prin intermediul părinţilor, mai exact al mamelor noastre, care, la o cafea, nu dovedesc să povestească fiecare despre copilul ei, câte-n lună şi-n stele.

Ştefănuţ a fost un copil cuminte, a făcut liceul, apoi facultatea, s-a îndrăgostit la prima vedere de o fată frumoasă, avea un loc de muncă, iar, în cursul firesc al vieţii, părinţii se pregăteau pentru o petrecere ca-n poveşti.

Anul trecut, Ştefănuţ s-a simţit rău, atât de rău, încât a fost necesar să-şi facă toate analizele. Pentru că a făcut mult sport şi niciodată nu a avut probleme prea mari de sănătate, nimeni nu se gândea că ar putea fi ceva prea grav. Însă, după nenumărate drumuri prin spitale, când nimeni nu reuşea să depisteze ce se întâmplă cu el, diagnosticul limfom malign nonhodkin limfoblastic a fost năucitor pentru toţi.

Timp de un an, şedinţele de chimioterapie l-au măcinat fizic şi psihic, dar părea că tot răul era spre bine, analizele erau bune. Dar, de curând, la un nou control s-a constatat că boala continuă să evolueze, în termeni medicali, e în recădere, LIMFOM MALIGN NONHODKIN LIMFOBLASTIC T, şi se impune tratament în străinătate, mai exact transplant de celule stem.

Zilele trecute, când mulţi dintre noi ne socoteam banii pentru munte sau mare, l-am găsit pe Ştefănuţ, tot printre perne, ca în urmă cu mulţi ani. Era cu familia şi primea încurajări, pe care le para cu zâmbete frumoase şi triste.

De o săptămână dosarul lui e depus la DSP Botoşani şi aşteaptă un răspuns de la una din clinicile din străinătate, pentru ca mai apoi să fie trimis la minister, de unde ar trebui să primească banii necesari pentru transplant. Între timp va intra din nou la chimioterapie, şedinţele care vor urma vor fi mult mai puternice decât primele. El ştie foarte bine ce i se poate întâmpla.

Părinţii lui Ştefănuţ ştiu şi ei. Sunt distruşi. Sunt epuizaţi şi înspăimântaţi. Banii economisiţi pentru căsătoria lui Ştefănuţ s-au terminat, chiar şi cei pe care i-au primit în ajutor de la apropiaţi, iar cheltuielile care urmează vor fi şi mai mari. Mărturisesc că îmi dau lacrimile când îi văd, uneori din casă, alteori prin oraş, parcă rătăcesc şi nu ştiu încotro s-o apuce. Sunt oameni care au nevoie de ajutor, oricât de mic, iar eu asta vă rog: să-i ajutăm!

Conturi BCR
în lei (RON): RO43RNCB0175080032030001
în euro: RO16RNCB0175080032030002
Pentru a putea depune bani din străinatate trebuie şi codul SWIFT al băncii care este: RNCB RO BU
Titular cont: Maria Răcilă, mama lui Ştefănuţ

Maria Răcilă - 0751 103767
Anca Grădinaru – 0744 221199

"Vreau sa lupt!"

Am aflat de Marius Giradă de pe stiri.botosani.ro. Situaţia lui e atât de impresionantă încât cuvintele noastre par de prisos. Cuvintele lui Marius, însă, ne arată cât de grea este lupta pentru ceea ce nouă, cei care putem să vorbim, să scriem, să gesticulăm, să dansăm, să ne plimbăm şi atâtea altele, ne pare că ni se cuvine ... Marius vrea să lupte. ... tu ?! Ce faci ?

Rareori ne este dat sa vedem un om mai curajos si mai increzator in sansa sa precum dorohoianul Marius, cunoscut drept "baiatul care scrie cu nasul"!

Inteligent si generos, bun crestin si minunat prieten, Marius are nevoie de ajutorul nostru pentru a face o operatie care ii va usura viata. O viata crunta pentru el acum! Chiar daca a fost crunt lovit de destin, Marius a invatat sa foloseasca computerul, scriind cu nasul, intrucat nu isi poate folosi mainile, la fel cum nu se poate nici deplasa, el fiind ajutat permanent de catre familie.

Scrisoarea sa sincera si emotionanta ne-a fost trimisa de o alta prietena a redactiei noastre, convinsa ca Marius Girada, din Dorohoi, este omul care merita sa ne imbunateasca si sa ne creasca sufletele. Sa nu uitam ca, oferind un banut pentru Marius, s-ar putea sa ii daruim o zi de viata!

"AM SI EU O SANSA! Numele meu este Girada Marius din orasul Dorohoi, judetul Botosani, am 31 de ani si din cauza nasterii grele am un handicap fizic gradul intai cu diagnosticul tetrapareza extrapiramidal.Luna trecuta ma intalnesc cu o vecina de pe strada mea si imi spune ca a vazut la tv un baiat din Iasi care a facut o operatie antispastica la Chisinau si se simte bine. Cand vin in casa, gasesc baiatul pe net si ii scriu. Imi spune ca a fost la Chisinau prin fundatia IKON din Galati. Nici una, nici doua, scriu si eu la Galati si imi raspunde dandu-mi formularul de inscrire si sa le trimit copie de buletin al meu si ale parintilor, copie dupa certificat de handicap si o iesire din spital pe care le-am scanat si le-am trimis. Si iata ca Sambata 28 August am fost la Galati unde a venit medicul Marcel Platon de la Clinica Gynesource din Chisinau, un om foarte de treaba. Dupa ce m-a consultat, m-a programat la operatie pe 30 Noiembrie 2010. Operatia este sub-cutanata in punctele spatistice si costa 1850 de euro. Din nefericire nu am aceasta suma si am nevoie de dvs.

Cont în lei: RO 84 BRDE 070SV22901100700

Cont în euro: RO 53 BRDE 070SV26842830700

Deschise la BRD filiala Dorohoi,

AGENŢIA DIMITRIE POMPEIU

Titular de cont Girada Rodica [ mama ]"

(SCRISOARE TRIMISA REDACTIEI DE ANAMARIA SCHIOPU)

Salut, prieteni! Sunt Marius. Tastez cu nasul, scriu poezii si sunt un luptator!

Dig de solidaritate

"Dig de solidaritate - Criza nu ne poate saraci de bunul cel mai scump: UMANITATEA!
Autor: stiri.botosani.ro

Bunicii, fratii si verisorii nostri au nevoie de ajutor! In timp ce noi privim inundatiile la televizor, ei dorm cu spaima, se trezesc in apa, plang tacut, cu lacrimi inghitite cu lacomie de ploile care nu mai contenesc. Mii de oameni, a caror viata s-a transformat in chin, intind mainile spre noi. Sunt oameni demni, nu cer nimic, dar le este sete, foame, frig, iar pana la iarna trebuie sa ridice alti pereti, dupa ce o viata intreaga au muncit pentru o gospodarie decenta.

Sa trecem dincolo de sticla televizorului, de imaginile din ziare, de stirile oficiale. Ei sunt mult mai aproape de noi decat ne imaginam. Trebuie sa fim multi, sa ridicam digul de solidaritate care ii poate salva!

Solidaritatea comunitatii in fata calamitatilor naturale este principalul mijloc prin care sinistratii pot reusi sa isi recapete speranta intr-o viata normala.

Oameni simpli, firme si autoritati fac tot posibilul sa stranga fonduri si obiecte de stricta necesitate (alimente, haine) pentru victimele inundatiilor.

O astfel de initiativa, pentru a veni in sprijinul victimelor inundatiilor atat pe cont propriu, cat si impreuna cu tine, este si www.solidaritate.botosani.ro.

O campanie initiata de Asociatia Pro Botosani si WebEmotion, carora li s-au alaturat pana acum Crucea Rosie Botosani, CityNet, Agentia de Publicitate Boardmedia, Stiri.Botosani.Ro, Live.Botosani.Ro, ICE IT Solutions, Botosaneanul.ro, Radio Kiss FM si Magic FM. Dorim ca numarul celor ce pot sprijini aceasta campanie sa creasca, pentru a putea ajuta cat mai multi din semenii nostri."

Asociatia Pro Botosani, prin statut, doreste sa promoveze si sa conserve valorile botosanene. Cum nu exista valoare mai importanta decat cea umana, membrii asociatiei sunt si vor fi alaturi de botosanenii din localitatile devastate de inundatii prin infiintarea unui cont de ajutorare, cont in care asociatia a virat 1000 RON. Informatiile privitoare la donatii, precum si cele referitoare la folosirea banilor, se vor regasi pe site, cetatenii fiind rugati chiar sa ofere informatii in legatura cu situatiile urgente, cazuri grave unde se impune interventia rapida. In aceasta situatie nu conteaza cine ajuta, cum si prin ce canale. Important este sa ajutam, sa ne implicam. Acelor oameni li s-au luat trecutul, munca, amintirile, viata! O rugaciune si un gand bun poate fi un bun inceput. O paine care prisoseste, un litru de ulei sau o patura care nu ne mai trebuie in casa pot fi duse la centrele de colectare afisate pe site. Sa nu lasam notiunea de "criza" care ne guverneaza acum viata sa ne saraceasca de cel mai important atribut al nostru: umanitatea", transmite Madalina Tudosie, presedintele Asociatiei Pro Botosani."

Dana Sapariuc ne scrie ...

Cu fiecare discuţie o descopăr tot mai mult pe Dana. Are multe de spus despre felul în care, „ca o străfulgerare”, a început să-şi schimbe viaţa, despre cum l-a regăsit pe Dumnezeu ... Fără să fie o convertită, trăirile Danei îmi amintesc de cele ale Monicăi Fermo sau ale lui Klaus Kenneth. Mi-aş dori să aibă răgazul şi puterea să povestească mai multe despre ea şi altora, aşa cum îmi povesteşte mie câteodată.

Dana Sapariuc ne scrie ...

"Problema mea de sănătate este banală, normală atâta timp cât sunt una din miile de persoane care se confrunta cu aşa ceva. Atâta timp cât oamenii, într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu, trebuie să şi moară ... Special este modul în care o percep şi o trăiesc.

Poate că un om care trece prin ceva similar va citi, iar asta-l va determina SĂ FACĂ nişte SCHIMBĂRI, la care poate că se gândea, însă le tot amâna. Ceea ce-l va salva şi îi va schimba viaţa.

Scriu, de asemenea, pentru cel care crede că a irosit toate şansele vieţii, nemairămânându-i nici timpul, nici energia fizică şi spirituală spre a merge mai departe. Scriu pentru cel care simte că s-a risipit pe un drum străin, că nu-şi mai recunoaşte matca şi nici nu o va mai regăsi vreodată. Pentru cel care în fiecare dimineaţă se simte mai mult decât obosit, pentru cel care de nopţi în şir, de ani în şir, nu poate dormi. Pentru cel pe care prea uşor îl destabilizează greutăţile vieţii, care aşteaptă de la viaţă confort, oameni amabili, provocări blânde. Pentru cel care luptă cu o depresie, punând semnul "egal" între propriu-i viitor şi spitalul de neuropsihiatrie din localitate. Şi pentru toţi cei care au "ochi de văzut şi urechi de auzit".

MIRACOLE EXISTĂ! Cu siguranţă cunoşti ori ai auzit în anturaj de cineva trimis de către medicii care nu mai aveau ce să-i facă să moară acasă ... Iar muribundul trăieşte şi astăzi după mulţi ani. Dacă ştii omul şi repet dacă ai ochi de văzut şi urechi de auzit, ai şi răspunsul la întrebarea "cum este posibil?", pentru că răspunsul este întotdeauna vizibil: SCHIMBAREA.

Trăind doar "ca un negostor într-o lume înstelată de taine" nu se va întâmpla niciodată nimic special. Acel "special" după care sufletul multora dintre noi tânjeşte şi freamătă ani în şir ... În cazul în care crezi doar în bani, bunuri şi pământul de sub picioare, schimbarea se cere, ţipă, la nivel spiritual, obligatoriu. Iar dacă ai cât de cât tendinţa de a ridica ochii şi spre cer, cu siguranţă ai conştientizat ori o vei face în curând, ce anume vei schimba.

Orice dicton pleacă de la o bază reală, iar apoi, de-a lungul veacurilor, se tot redemonstrează, mereu şi mereu. Aproape că sare în ochi, cum se spune. Şi tot nu vedem. Acest "niciodată să nu spui niciodată" folosit în finalul epistolei prin care m-ai cunoscut, se demonstrează prin propria experienţă. De aceea îţi scriu. Doar ţie, omule care ai nevoie de aceste rânduri. Nimic din ceea ce îţi împărtăşesc nu este auzit ci trăit. Oamenii cărora spuneam adineauri că mă adresez au trăit toţi într-unul singur: eu (2005 - 2008). Însă mai am şi am avut întotdeauna afinitate cu "trăieşte şi lasă şi pe celălalt să trăiască" - asta consider eu că înseamnă adevărata putere, acest mod de viaţă. Ambele sună parcă mai bine în engleză: scurt şi concis.

Nu vreau să par ca acei predicatori americani, cu tenul perfect şi zâmbetul perfect, care repetă declamativ "gândeşte pozitiv!", "fă schimbări!". E absolut imposibil să o faci când simţi că duci universul în spinare ... Vreau doar să subliniez că-i bine să fii receptiv la semnalele care ţi se trimit. Să nu le ratezi. Chiar şi această întâlnire cu mine poate însemna semnalul, pentru cineva anume.

Eu am avut parte recent de o asemenea întâlnire. O doamnă în vârstă, dintr-un sat din Cluj, a venit la Institutul Oncologic, jos în hol şi a dăruit (era în Săptămâna Mare, miercuri, 06.30 dimineaţa, şedeam de la 03.45 pe un scaun, extenuată de drum. Vezi tu, uneori, cel mai frumos lucru din viaţa noastră poate să apară într-o zi care începe absolut banal sau chiar foarte greu). Am făcut o paranteză, spuneam deci că acea doamnă a împărţit vreo 20 suluri de hârtie, cuprinzând materiale xeroxate despre modalităţi prin care alţii au învins boala care-i ucisese fiica. Nimic din cele citite nu îmi era necunoscut. Însă această întâmplare m-a determinat brusc, ca o străfulgerare, să încerc încă o dată, după două rateuri, postul de 40 de zile despre care ţi-am spus. Şi iată că astăzi, 10 mai, este ultima zi a acestei binecuvântate abstinenţe! Să-ţi povestesc şi despre beneficiile apărute chiar din clipa/ziua în care am hotărât şi l-am şi început, despre ceea ce am devenit ? Poate într-un alt episod.

Rămâi cu bine, fiinţă minunată ce a pierdut orice speranţă! Îţi doresc să poţi avea credinţa că Dumnezeu este infinită bunătate. Iar bunătatea vine din dragoste. Să nu mai spui niciodată: "pe mine nimeni nu mă iubeşte, nici măcar Dumnezeu". DIN DRAGOSTE, El te pune iar şi iar în situaţii din ce în ce mai dificile, poate-poate, într-o zi tu vei înţelege şi vei determina în sfârşit schimbarea necesară. Îţi doresc să ai înţelepciunea de a alege schimbarea în această viaţă ci nu să laşi ca ea să vină de la sine, însemnând moartea (pentru că şi moartea tot o schimbare este).

Ne mai auzim,

Dana Sapariuc

Mulţumesc mult celor care au făcut deja sacrificiul de a dona un bănuţ în cont, ori personal şi celor care ştiu că şi-ar dori să o facă, însă perioada dificilă prin care trecem nu le-o permite - le doresc să aibă puterea şi inspiraţia de a găsi soluţii spre a ieşi la liman!

Cu bine şi nu uita: aşa cum un diagnostic cumplit te poate alege pe tine oricine ai fi, tot aşa şi un miracol, te poate alege exact pe tine, cea mai ghinionistă persoană de pe pământ!!!"

Pentru cei care doresc şi pot să-i întindă o mână de ajutor Danei ...
Cont în lei: RO 87 BPOS 07006404350 RON 01,
deschis la Bancpost, Sucursala Calea Naţională, nr. 95, Botoşani.

Colega din biroul de-alaturi

Anul trecut in toamna, intr-o sedinta, am aflat de la o colega despre boala care o facea pe Dana sa lipseasca de la serviciu.

Discretia si puterea cu care Dana isi duce lupta sunt impresionate. Constienta ca e o perioada grea pentru toti, colega mea nu doreste sa impovareze pe nimeni cu problemele ei. Cand i-am vorbit de intentia de a scrie despre situatia ei, nu a fost impotriva, dar mi-a spus „ … cazuri ca al meu sunt o gramada. In spitale, la oncologie e ca in aeroport”. Am mutit. In zilele acelea, norul vulcanului din Islanda blocase prin aeroporturi mii de oameni …

A scris cateva randuri despre ea ...

„Sunt Daniela Sapariuc, locuiesc în Botoşani, am 42 de ani şi sunt bugetar.

În luna mai 2009 am fost diagnosticată cu carcinom mucinos. Nu prea mi-am acceptat diagnosticul. În septembrie am suferit o intervenţie chirurgicală. Din fericire, ganglionii limfatici nu au fost afectaţi de tumoră, în schimb, marginile chirurgicale treceau în ţesutul sănătos. Pentru că am întârziat prea mult, nu am făcut chimioterapie. Poate e cu noroc, pentru că nu cred că aş fi suportat…, nu suport nici tratamentele naturiste, chiar în stare pură … Am făcut radioterapie, 30 de şedinţe, finalizate în ianuarie 2010. Am început un tratament şi pentru col uterin, datorită problemelor descoperite … carcinom scuamos.

De cum am aflat, anul trecut, diagnosticul, deşi l-am acceptat cu greu, am renunţat la zahăr, proteina animală, orice sintetice şi sare rareori. Beam zilnic sucuri de legume şi fructe şi am încercat un tratament naturist, care mi-a provocat stări de slăbiciune şi rău, pe care, iniţial, le pusesem pe seama faptului că am schimbat cam brusc alimentaţia.

După o perioadă în care am mâncat multe crudităţi, mi-am propus să ţin post de 40 de zile, doar cu apă. Acum 15 ani, mama l-a ţinut, însă boala era mult prea avansată pentru a-i ajuta şi, mai mult decât atât, acest post nu era însoţit şi de convingere spirituală ... Eu am clacat rapid. Dar după două săptămâni am încercat din nou, spunându-mi ca dacă vreau trebuie să şi pot. Eroare! Mă rugam lui Dumnezeu, dar se pare că mai aveam de parcurs nişte etape până să-L şi simt mai profund. Am continuat dieta anterioară, fiind atentă inclusiv la amestecuri. Anul acesta, datorită problemelor apărute la col m-am hotărât brusc să îndraznesc pentru a treia oară postul total. Si iată-mă în a 28-a zi, doar apă cât pot de multă şi sucuri din mere combinate alternativ cu morcov, ţelină şi sfeclă roşie. Ar merge şi varza roşie sau verde, dar nu le suport. Probabil că au contat major lunile anterioare, de pregătire. Şi vreau să mai precizez că am avut curajul să intru în acest post având 43 kg, ceea ce oricum era foarte puţin pentru vârsta mea, ... după ce vara trecută am slăbit cam 7 kg. Sunt sigură că după această minunată purificare a materiei şi, implicit, a spiritului, organismul meu va asimila şi recupera mult mai bine ca înainte. Acum am 38 kg. Nu voi reveni la o alimentaţie tradiţională.

Înainte de a merge la spital pentru operaţia de col, aş vrea să ajung la o clinică din Franţa, la Lyon, unde există un aparat care depistează orice celulă malignă din corp. Am început demersurile pentru plecarea în Franţa, deşi nu am banii necesari (aproximativ 2000 euro), dar am credinţa că-i voi avea.

Zilele acestea, am auzit despre o cercetătoare româncă, prezentă la Salonul de Invenţii de la Geneva cu un aparat care depistează cancerul în 6 - 7 minute. Mă interesează orice informaţii în acest sens.

Trebuie neapărat să adaug că, încă de la aflarea diagnosticului, am căutat în mine cauzele bolii, încercând să fac şi schimbările necesare. Nu sunt cantonată pe valorile materiale, ci pe cele spirituale. Din prima zi a postului, 1 aprilie, am avut o stare cum n-avusesem de mulţi ani. Au urmat şi zile mai grele, dar nu concep să nu dus la bun sfârşit ceea ce am început cu atâta bucurie şi convingere. Am şi susţinerea duhovnicului şi a preotesei, persoane cu mare deschidere spirituală. Şi nu mai spun de susţinerea Bunului Dumnezeu ... Felul în care îmi raportez viaţa la Dumnezeu, aceasta este diferenţa dintre o zi de post negru de la început (când ajunsesem la 40 glicemie, iar la 30 intram în comă) şi aceste zile, când sunt atât de bine. Recomand acest post depresivilor. S-ar putea să constate în foarte scurt timp că ... cerul e senin şi soarele străluceşte! Începe să mi se regleze şi somnul, care de 5 ani era o mare problemă, dormeam 3 – 4 ore pe noapte sau deloc. Nu mai eram eu, ci doar cineva care se târâia de la o zi la alta, cu senzaţia că duc universul în cârcă. Extenuare e puţin spus ...

Am conştientizat că boala aceasta este doar un ajutor, modul minunat în care Divinitatea lucrează pentru transformarea mea şi am speranţa că Lyon-ul îmi va dovedi că sunt pe calea cea bună, printr-un rezultat în care va scrie: lipsă celule maligne.

Cu dorinţa de a afla despre felul în care au trecut sau trec prin această boală şi alte persoane, vă salut, cu drag! Niciodată să nu spuneţi niciodată! DOAMNE AJUTĂ!”

Trecand peste refuzul de sprijin al celor care ar trebui sa aiba intelesul cel mai profund al notiunii de solidaritate, colegii de birou ai Danei sunt alaturi de ea.

Lenuta Olaru:
Să scriu despre Dana … E dificil să redau în cuvinte puterea, forţa, optimismul, gândul bun al Danei ... Cineva mi-a spus despre ea că o vede ca fiind foarte sensibilă. Mie mi-a lăsat să-i descopăr firea veselă, vorba cu miez, gând realist şi …prea rar la noi, o minte deschisă. In ciuda firavului fizic, structura ei nu-i permite să se oprească în faţa barierelor puse de viaţă şi, mai ales, de oameni. De când i-am aflat necazul Dana a devenit pentru mine surprinzătoare. Boala nu o priveşte ca o pedeapsă, ci posibilitate de a descoperi valoarea lucrurilor care altădată păreau prea simple. Poate greşesc, dar nu sunt multe persoane care luptă cu atâta încrâncenare cu o boală care aduce atâta suferinţă. Au învins mulţi.

Am credinţa că Dana va învinge. Să ai soare, Dana!

Mario Moreno Cobzariu Hustiuc:
Poate pentru unii din cei ce citesc aceste mesaje pare ceva banal … insa colega noastra Dana se afla intr-o situatie chiar delicata. Nimeni dintre noi nu poate intelege mai bine care este adevarata traire a celui bolnav si in suferinta decat cel ce se afla inchis in chinul bolii. Putem fi alaturi prin vorbe fata de cel cufundat in suferinta, putem da sfaturi uneori, dar sa ne intrebam daca vorbele tin oare loc de usurarea durerii in astfel de situatii. Cineva spunea ca sfaturile sunt ca un colac de salvare spart, aruncat celui ce se ineaca. Nu vreau sa fac filozofie, insa colega noastra are nevoie de sprijinul nostru financiar. Afectiunea ei nu sufera amanare si in acest caz avem ocazia sa ne exersam meditatia asupra efemeritatii noastre pe pamant si dorinta noastra de a face o fapta nobila.

Despre Dana Sapariuc, ca si om, putem spune desigur multe, ca despre multi dintre noi, insa cea mai buna descriere a ei ar fi, in viziunea mea, un om foarte sensibil, emotiv, poate excesiv de implicat in ceea ce face, constiincios si grijuliu. Ma gandesc uneori daca in viata este bine sa fii excesiv de grijuliu, stiti si voi … stres, griji … rezulta boala.

Personal ii urez multa sanatate si putere in lupta cu boala, dar nu in ultimul rand sa aiba nadejde in Dumnezeu!

Luminita Iftimie Roscaneanu:
La inceput am crezut ca e o greseala, cand mi-a spus Dana ca medicul de la termograf i-a sugerat sa-si faca niste investigatii mai manuntite. Nu mi se parea posibil ca o persoana care nu suferea de nimic sa descopere ca are cancer. Si totusi acesta era adevarul. Toate analizele, rezultatul de la ecografie, rezultatele de la mamografie au dus la acelasi diagnostic: cancer.

Au urmat zile si luni de neliniste, de framantari legate de starea de sanatate, de posibilitatile pe care le are pentru a se salva, pentru a-si asigura cat mai multi ani de viata. Si lupta aceasta continua! Noi, cei din apropiere, suntem alaturi de ea si speram ca si alti prieteni necunoscuti o vor sprijini sa treaca cu bine peste acest obstacol deosebit de mare, care i-a rasarit in cale.

Privim in fiecare zi biroul ei si ne intrebam cum se mai simte si cand va reveni la serviciu. Avem nevoie de ea pentru a ne intregi grupul de prieteni, de colegi, pentru a-i auzi rasul, pentru a-i asculta sfatul, pentru a ne recita franturi de poezii, pentru a ne sustine in situatii deosebite.
Imi amintesc zilele pline de veselie pe care le petreceam impreuna, colindand prin cofetarii si magazile si vorbele ei: „Hai sa mancam o prajitura! M-am gandit toata ziua la ceva dulce. Vreau o prajitura cu fructe si cu frisca.” Sau "Azi am pofta de ceva bun! Ce zici, mergem la cofetarie?” si ne linisteam imediat pofta de dulce cu prajituri gustoase, parfumate si insiropate care parca ne invitau si a doua zi la bunatati. Aceste mici aventuri nu mai sunt si nu vor mai putea exista pentru noi atata timp cat boala ii interzice Danei satisfacerea multor nevoi marunte. Dar eu sper si am credinta ca operatia pe care a suportat-o cu bine, radioterapia, tratamentul, regimul nou de viata ii vor permite intr-o buna zi sa se aventureze in lumea dulciurilor. Parca toate intamplarile, intalnirile, lucrurile noastre comune au ramas in loc. Stau si astept ca totul sa se reia din punctul in care s-a oprit. Sper si vreau ca noi toti sa ajutam ca timpul sa se miste.

Doinita Hojbota:
Pentru mine, Dana e ca o pata de culoare pe un perete mohorat, o margareta luminata de soarele bland al primaverii. O fata micuta, dar plina de energie. Toata lumea care o cunoaste o simpatizeaza. Intotdeauna e pregatita sa te asculte si sa-ti dea un sfat bun. E o fire visatoare, idealista, increzatoare intr-un viitor mai bun ... Ii plac florile, bijuteriile, lumina, ciripitul pasarelelor in zilele calde de vara.
A trecut prin multe necazuri, care au calit-o. Are puterea si rabdarea de a aseza toate lucrurile la locul lor, ca o adevarata gospodina, ... este si copil, si stapan in acelasi timp in propria casa.

Pentru cei care doresc si pot sa-i intinda o mana de ajutor Danei, ii puteti contacta pe colegii de la Compartimentul de Protectie de Tip Familial din cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Botosani

sau

Cont in lei: RO87BPOS07006404350RON01, deschis la Bancpost, Sucursala Calea Nationala, nr. 95, Botosani.

Despre mere si o mana de ajutor

Întotdeauna am mâncat mere cu poftă: înainte, după şi uneori în loc de masă, în plăcinte, în salate şi alte feluri de mâncare, la şcoală, la serviciu, la plimbare, în excursii, la televizor, învăţând, navigând pe net, citind un ziar, o carte. Oricând şi oriunde. Când am citit ionatane ... blogspot.com, m-am gândit că am descoperit un blog al unui mare amator de mere, ca şi mine. Dar e mai mult decât atât. Dincolo de parfumul merelor, am aflat despre un om care are nevoie de ajutor. Cu inima strânsă, am urmărit povestea lui Daniel Răduţă, iar acum mă alătur celor care îl susţin în efortul de a se însănătoşi.

Anca Bundaru e o prietenă a prietenului meu Bogdan şi de la el am aflat despre campania ei pentru Daniel. Strădania Ancăi şi felul în care scrie despre ceea ce se întâmplă îmi amintesc de mine, nici mai mult, nici mai puţin decât cu un an în urmă.

Daniel Răduţă este diagnosticat cu leucemie acută limfoblastică şi are nevoie de 120.000 – 150.000 de euro pentru transplant. Povestea lui, cu gânduri mai mult scrise decât spuse, aici:

http://danielraduta.ro/

Pentru ajutor: Banca Transilvania

RON: RO 57 BTRL 0640 13 HA F027 12XX
EURO: RO 72 BTRL 0640 42 01 F027 12XX

Cod SWIFT: BTRLRO22
Titular: Răduţă Daniel Mădălin

Ajutor pentru Ramona!

Mirela Ciobanu e colega mea de muncă. Ramona Elena Ciobanu e nepoţica ei. Despre Ramona, am vorbit şi cu Gina, fosta mea colegă din şcoala generală, care îi cunoaşte problema de la colega ei din liceu, care e sora doamnei Lozneanu, mama Ramonei. Familia Ramonei locuieşte la un pas distanţă de mine.

... lumea e mică. Exerciţiul empatiei nu e simplu, dar trebuie încercat.

Într-una din zile, colega Mirela îmi povestea ce copil minunat e Ramona, „cuminte, sensibil şi în aparenţă firav. În realitate este o fiinţă puternică, dornică să lupte pentru ... viaţă. E oarecum introvertită, refugiul său fiind în muzică. Dar mediatizarea bolii sale a produs o schimbare teribilă cu ea, mai ales din momentul în care a fost pe scenă alături de Moş Crăciun.” La concertul Filarmonicii de Stat Botoşani. Chiar dacă se temea de reacţia colegilor de şcoală, a vecinilor şi a oamenilor în general, acum e optimistă şi zâmbeşte, pentru că întrevede speranţa de a se vindeca. Boala ei: limfom malign Hodgkin, stadiul II A, formă cu scleroză nodular. Mirela a iniţiat o campanie şi luptă pentru nepoţica ei.

Nu demult, am întâlnit-o întâmplător pe Ramona, prin oraş, am făcut cunoştinţă şi am încurajat-o. Mi-a zâmbit tot timpul şi m-a cucerit prin vioiciunea cu care a purtat prima noastră discuţie. Este atât de frumoasă cum nu vă puteţi închipui. Chiar şi aşa, mărginiţi de o aură maronie, care acum îi trădează boala, ochii Ramonei sunt de poveste. O poveste pe care vrea să o trăiască!

Ramona nu vrea să moară ! Iar noi putem fi parte din povestea ei !

Cont la BRD: RO81 BRDE 070SV 24638430700 RON

CONTURI NOI: RO87 RNCB 0041 1137 2012 0001 RON
RO60 RNCB 0041 1137 2012 0002 EURO

conturile noi sunt deschise la BCR, sucursala Botoşani, pe numele Ciobanu Elena Ramona, COD SWIFT sau BIC: RNCBROBU.

Campanie în presă:

Dorinţa unei fetiţe de 16 ani: să se vindece de cancer, Adevărul de seară Botoşani

"Nu mă lăsaţi să mor!", Libertatea

P.S. Am aflat de la mama ei că, de curând, Ramona a început să compună.

Scrisoarea Ramonei. Povestea vietii ei

Mă numesc Ramona Ciobanu, sunt din Botoşani, am 16 ani, sunt născută pe data de 2 mai 1993 şi sunt elevă în clasa a IX-a la Colegiul Economic Octav Onicescu Botoşani.

Doresc să vă spun povestea vieţii mele, în speranţa de a ajunge la sufletul fiecărei persoane care o va auzi. Sunt într-un mare pericol, adică între viaţă şi moarte. Mi-aş dori foarte mult, şi mă rog la bunul Dumnezeu ca cine va citi această scrisoare să nu rămână indiferent, ci să-mi dea o mână de ajutor.

Sunt foarte bolnavă, având un diagnostic foarte urât, LIMFOM MALIGN HODGKIN, Stadiul II A, forma cu scleroza nodulară (CANCER MALIGN).

Acum stau şi mă gândesc la trecutul meu, la copilaria mea, şi-mi dau seama că nu a fost una fericită, cum şi-ar fi dorit orice copil. Mama neputând să se înţeleagă cu tata s-a tot despărţit în permanenţă de el, dar într-un mare final a divorţat de acesta.

În trecut nu am fost un copil bolnav, nu am stat niciodată în spital şi nici nu am ştiut ce este o injecţie. Dar la vârsta de 15 ani, pe data de 18 iulie 2008, în timp ce mă jucam cu surorile mele mai mici, m-am uitat întâmplător în oglindă şi am observat cum pe artera carotidă, la gât, îmi ieşise o umflătură cât o boabă de fasole. Am mers la mama şi i-am arătat, iar a doua zi m-a dus de îndată la medici ca să vadă ce am şi să mă trateze.

Prima dată am mers aici, în Botoşani, unde mi s-a spus că nu e nimic grav, că e o adenopatie normală la fetiţele de vârsta mea. Însă, cu cât timpul trecea, cu atât această simplă adenopatie se facea tot mai mare şi din aceasta cauza mama m-a dus la Iaşi, la două spitale, la CFR şi la Sf. Spiridon, apoi a plecat cu mine la Tg. Mureş, deoarece la Iaşi medicii voiau să mă opereze fără să promită nimic, cum că nu aş rămâne paralizată ori cu sechele pe viaţă.

La Tg. Mureş mi-am făcut biopsia şi am aflat diagnosticul cel urât şi groaznic. Apoi am mers cu mama la Institutul Clinic Fundeni, departamentul Hemato-Oncologic, unde mi s-au facut 9 cure de citostatice, iar pe ultima, adică a 10-a, am făcut-o la Botoşani, având schema de tratament de la Bucureşti.

Vreau să vă spun că de la citostatice venele mi s-au întărit asemeni crenguţelor de copac şi din această cauză, la cea mai mică înţepătură, plesnesc.

Din clasa I până în clasa a VIII-a am învăţat la Liceul de Artă Ştefan Luchian Botoşani, unde am învăţat să cânt la pian şi flaut, instrumentele cu care îmi alinam durerea copilăriei. Aproape în fiecare an am trecut cu media generală 9,50. În prezent sunt elevă în clasa a IX-a la Colegiul Economic Octav Onicescu Botoşani şi vreau să vă spun că, în ciuda faptului că aveam câte două internări pe lună, când veneam acasă şi mergeam la şcoală mă pregăteam foarte bine şi recuperam aproape tot din urmă, în catalog predominând notele de 10.

Dupa atâta durere, suferinţă şi groază îmi doresc în continuare să învăţ bine şi să înving moartea. Vreau să vă spun că sunt îngrozită atât de tare de citostatice, încât atunci când mi se făceau credeam că mor.

Vreau din sufletul meu mic şi îngrozit să mă ajutaţi să ajung într-un centru cum ar fi Bio Terra Med Bucureşti, unde au adus un aparat din China, să pot merge la un tratament cu ultrasunete focalizate de intensitate înalta (HIFU), care distruge ţesutul canceros prin supraîncălzire.

Terapia poate fi efectuată doar contracost, fiind clinică privată. Am înţeles că pentru un singur ganglion de forma malign costă 1500 de euro. Dar înainte de toate trebuie să ajung la Oradea, să îmi fac o analiză PET, care îmi va spune exact câţi ganglioni am şi în ce stadiu a ajuns boala.

O scăpare a mea ar mai fi cu transplantul de celule STEM, în ţară sau în străinătate, dar mama mea nu are bani să mă poată duce.

Visez ca pe viitor să ajung medic, să salvez vieţi, pentru că ştiu ce este suferinţa şi îmi doresc ca niciun copil să nu ajungă ca mine, să nu treacă prin câte am trecut eu, să fie bolnav şi să nu aibă o copilărie fericită, ci să se bucure de viaţă, ceea ce deocamdată eu nu am.

Doresc ca toţi tinerii care se căsătoresc să se împace şi să se căsătorească din dragoste, iar când vor avea copii să îi crească fericiţi şi să îi ocrotească, pentru a nu ajunge ca mine, bolnavi. Mama mea este foarte chinuită de una singură, având grijă de toate, dar în primul rând de mine, că sunt bolnavă, dar şi de surorile mele mai mici, Irina (9 ani) şi Oana (5 ani).

Tot mama se ocupa şi de serviciu, cumpărături, spălat, făcut mâncare, curăţenie, având grijă să fie şi cu toate utilităţile la zi, însă umblă şi pe toate drumurile cu mine pe la medici pentru a mă salva. Ea este în imposibilitatea de a mă ajuta financiar, deoarece are atâtea greutăţi şi sumele sunt imense, dar cu toate acestea ea face tot ce poate şi îşi doreşte din suflet să mă salveze.

Câteodată când o văd că plânge îmi dau seama că suferă foarte mult, dar găseşte un motiv şi-mi spune că o doare ceva, fiind în neputinţa de a mă ajuta. Vă rog din sufletul meu, salvaţi-mă şi ajutaţi-mă! NU MĂ LĂSAŢI SĂ MOR!

Cu mult respect, Ramona

Vă rugăm, dacă vreţi să ne contactaţi la nr de telefon 0747-656390 sau la adresa Str. Bucovina, nr.46V, Bl.B21, Et.1, Ap.6, ANL Bucovina.

Vă mulţumim!

CONT: RO81BRDE070SV24638430700 RON

preluare de pe

http://www.stiri.botosani.ro/stire/10852/RAMONA+CIOBANU+-+Va+rog+din+sufletul+meu%2C+salvati-ma%21+Nu+ma+lasati+sa+mor%21+.html

Ramona Elena Ciobanu. Joc oprit

http://www.telembt.ro/in_lupta_cu_boala-a9940.html

Cine vrea sa îi acorde o mână de ajutor Ramonei, să îi mai dea o şansă la viaţă o poate face, depunând bani în contul RO81BRDE070SV246384 30700, deschis la BRD, pe numele Ramona Ciobanu.

"Salvati copiii care se sting asteptand"

O campanie Salvează Vieţi sau cum să smulgem statului 20% din impozitul pe profit pe care il datorăm.

... mai multe pe http://www.salveazavieti.ro/

Lupta pentru Iulia

Am citit povestea Iuliei Tăruşi pe ştiri.botoşani.ro.

Iulia are 7 ani. Nu vorbeşte, dar îi place să asculte muzică şi încearcă să-şi învingă echilibrul precar şi să danseze. Iulia are un comportament apropiat de cel al copiilor cu autism, doar ca ea îşi doreşte apropierea de oamenii şi integrarea în grupurile de copiii. Problema ei se numeşte Epilepsie simptomatică. Sindrom ataxopiramidal sechelar. Retrad psihic moderat.

Mama Iuliei se numeşte Ioana Tăruşi şi luptă cu disperare pentru fetiţa ei. Şi nu are de gând să se dea bătută. A discutat cu părinţii unor copii cu probleme similare şi a aflat de terapiile ABA şi cu delfini.

A căutat materiale pe net, şi le-a procurat şi a început să lucreze cu Iulia. Când a observat progrese, a cerut şi ajutorul unui psiholog, care a învăţat despre terapia ABA odată cu Iulia. În străinătate, în asemenea terapii se lucrează cu 5 - 6 terapeuţi de la 6 - 10 ore pe zi. Mama Iuliei e indignată că, la noi, în România, nu sunt astfel de terapeuţi, iar, în facultăţile de profil, nu există specializări pentru terapiile ABA sau altele de acest fel: „copii aceştia s-ar recupera şi ar deveni contribuabili, nu ar trăi o viaţă pe spinarea statului”. Nu mai punem la socoteală faptul că un medic neurolog i-a spus mamei că nu îi poate da sfaturi pentru fetiţă, ci doar pentru ea ca mamă. Să mai facă un copil! ... ca să aibă cine să o viziteze pe Iulia, când ea va muri, şi Iulia va fi internată. Mama Iuliei a suferit îngrozitor când a auzit vorbele astea, dar a hotărât că ea va lupta: „trebuie să o fac bine, indiferent unde voi ajunge”.

În Ucraina sunt multe centre pentru terapie fizică, costurile ajungând la apoximativ 2.000 de euro, iar înscrierile se fac în decembrie pentru anul următor.

În Turcia, în Antalya, au, pe lângă terapia cu delfini, şi o şcoală a părinţilor. 10 zile într-un program costă 3.500 de euro.

În astfel de centre, capacitatea de învăţare a unui copil creşte de la 2 până la 10 ori.

În lupta pentru Iulia, mama ei e singură şi are nevoie de ajutor. A hotărât să-şi spună lumii durerea şi a construit un site pentru fetiţa ei, unde sunt documente medicale şi conturi pentru cei care pot şi vor să o ajute: http://www.cumparminte.com/ . Oricât de tristă ar fi denumirea paginii de net, Iulia e un copil cu-minte.

Banca Română de Dezvoltare
Nume titular: Tăruşi Ioana

RON: RO88BRDE070SV23703210700

EURO: RO35BRDE070SV23703300700

Update: http://www.telembt.ro/strigatul_de_ajutor_al_unei_mame-a9726.html

Steluta Burdea

Cavernom cerebral de tip meduză. Diagnosticul sună atât de înfiorător, încât e greu de crezut că poate fi ceva benign. E o tumoare benignă de mari dimensiuni a unui vas de sânge aflat între creierul mare, creierul mic şi glanda hipofiză. Vasul de sânge se umflă permanent şi apasă asupra hipofizei şi centrilor nervoşi, împiedicând creierul să funcţioneze normal.

E diagnosticul Steluţei Burdea.

Operaţia care o poate salva se poate face numai într-un centru medical din Zurich, Elveţia şi costă foarte mult: 52.000 de euro. Doar intervenţia chirurgicală.

Operaţia nu poate fi programată şi efectuată decât după efectuarea plăţii celor 52.000 de euro, iar, de când starea ei a început să se agraveze, Steluţa e contra timp.

Pentru cei care doresc să contribuie, conturile Steluţei sunt:

- Cont în Lei: RO46 RNCB 0318 0794 2920 0001, BCR, Suc. Iuliu Maniu, Bucureşti

- Cont în Euro: RO16 RNCB 0290 0794 2920 0001, BCR

De la Dan Sântimbreanu am aflat de Steluţa ... Ştim că timpurile sunt grele pentru noi toţi, dar acest lucru trebuie să ne permită, în ciuda dificultăţilor, să ne descoperim sufletele, nu să le acoperim, şi să fim solidari cu o fată tânără, de doar 30 ani, care luptă împotriva acestei boli.

Povestea ei, acte medicale, fotografii pe

http://salveazasteluta.wordpress.com/

S-o ajutam pe Cerasela sa respire!

Despre Cerasela am aflat citind Monitorul. Monitorul de Botoşani.

Cerasela Mihovici are 19 ani şi suferă de fibroză idiopatică, o afecţiune pulmonară extrem de gravă care o împiedică să respire normal. Plămânii tinerei cedează de la o zi la alta, în prezent funcţionând la doar 13% din capacitate.

Apoi, am citit despre ea la Isabella: Cerasela. Dacă nu face rost de bani pentru curent, moare

Campania pentru această tânără a fost preluată de http://www.stiri.botosani.ro/ şi ziarul Adevărul de Seară - Botoşani, care a denumit campania "S-o ajutăm pe Cerasela să respire!": Cerasela îşi alină suferinţa cu rugăciuni, 31 octombrie, Carmen Stanciu, Cerasela a fost programată pentru o consultaţie la o clinică din Viena, 01 noiembrie, Carmen Stanciu.

Pentru Cerasela Mihovici luptă membrii Asociaţiei SALVEAZĂ VIEŢI, care au făcut demersurile necesare pentru o consultaţie la clinica din Viena.

"Tânăra este deja programată la o consultaţie în Austria, pe 17 noiembrie, la ora 9,00 urmând să fie examinată de doi dintre cei mai renumiţi medici din acest domeniu, şi anume Lilla Hatos-Agyi, coordonatorul programului de transplant de plămâni din cadrul spitalului vienez, precum şi profesor doctor Walter Klepetko, una din somităţile mondiale în privinţa transplantului de plămâni, un adevărat recordmen în privinţa numărului de operaţii efectuate cu succes.
Problema cea mai stringentă acum este, însă, modul în care tânăra va ajunge la Viena, pentru că drumul nu îi este plătit de Casa de Sănătate şi nici de Ministerul Sănătăţii." Tânăra grav bolnavă va fi consultată de somităţi mondiale, Tudor Chiriac, Monitorul de Botoşani

În două săptămâni, Cerasela trebuie să strângă cel puţin 2000 de euro, pentru a ajunge la Clinica din Viena. Două săptămâni contra cronometru!

Banca Comercială Română (BCR)

RO84RNCB0047109085510001,

titular Alexandrina Mihovici

la un pas de moarte, la un pas de viata

Necazuri, încercări, durere, umilinţă - multă, multă umilinţă din partea celor datori să ajute, neputinţă, disperare. Dar şi decenţă, bun simţ, cum rar am întâlnit. Sunt cuvinte care nu pot descrie îndeajuns situaţia familiei Grădinaru, aşa cum am cunoscut-o eu. Apoi, o mare bucurie ... Cu sprijinul unor oameni minunaţi, care au constituit Asociaţia Salvează Vieţi, domnul Cătălin Grădinaru a obţinut aprobarea finanţării transplantului de ficat în străinătate, 80000 de euro.

Însă, după ani de zbucium, acum, soţii Grădinaru sunt în situaţia în care nu mai au bani pentru deplasarea în Italia şi analizele preliminare transplantului, adică aproximativ 2000 de euro. E incredibil, inadmisibil, stupid, umilitor ca un om să fie la un pas de moarte sau la un pas de viaţă, datorită unei asemenea sume. Depinde de noi ce lăsăm să se întâmple!

Conturi deschise la BRD Botoşani, Agenţia George Enescu:

RO69BRDE 070SV20 4327 50700 pentru lei

RO61BRDE 070SV20 4329 10700 pentru euro

Titular MIHAELA GRĂDINARU, Telefon: 0740 166 109

fragment dintr-o discuţie cu doamna Mihaela Grădinaru

Anca Gradinaru: buna seara
Anca Gradinaru: maine as vrea sa ma intalnesc cu dvs
Anca Gradinaru: daca o sa puteti
Anca Gradinaru: sau intr-una din zilele din saptamana asta
Gradinaru Mihaela: buna seara
Gradinaru Mihaela: cum spuneti dumneavoastra
Gradinaru Mihaela: acum citeva minute m-a sunat d-l Dan Sintimbreanu
Anca Gradinaru: da, mi-a spus
Gradinaru Mihaela: acum sunt putin mai increzatoare ca o sa string banii
Anca Gradinaru: nici sa nu va ganditi ca nu o sa strangeti
Gradinaru Mihaela: toata lumea ma incurajeaza
Anca Gradinaru: eu zic sa va ganditi ce puneti in bagaje
Gradinaru Mihaela: saptamina trecuta am fost la Suceava pentru a stringe ceva banuti nu va spun ce am patit
Anca Gradinaru: ce ?
Gradinaru Mihaela: mi-au spus … la munca ! esti tinara,escrocilor.. cuvinte jignitoare
Gradinaru Mihaela: nici macar nu stateau de vorba dar jigneau
Anca Gradinaru: dar cum ati procedat ? unde ati fost ?
Gradinaru Mihaela: prima si prima data am fost la primarie in audienta la primar
Gradinaru Mihaela: mi-a facut o adresa prin care era deacord sa string fonduri pe domeniul public din Suceava
Anca Gradinaru: aha
Anca Gradinaru: si ?
Gradinaru Mihaela: am luat aprobarea si am iesit pe strada
Gradinaru Mihaela: si rugam sa se opreasca sa vorbeasca putin doua minute
Anca Gradinaru: de ce in suceava si nu in botosani
Anca Gradinaru: ?
Gradinaru Mihaela: si cind le spuneam despre ce e vorba atunci jigneau
Gradinaru Mihaela: pai am fost si in Botosani
Gradinaru Mihaela: si la fel am procedat am fost in audienta la d-l primar Flutur si mi-a dat si el niste banuti din partea lui dar macar aici lumea spunea ca nu au sunt si ei saraci si nu au luat salariile
Gradinaru Mihaela: am fost la sediul PNL si mi-a spus sa ma duc la cei mai mari de la putere ca ei au bani
Gradinaru Mihaela: ce mai.. cind nu poti sa ai acesti nenorociti de bani incerci ca poate faci rost de ei
Anca Gradinaru: va inteleg
Anca Gradinaru: vorbesc acum cu Dan si va pune povestea pe blogul lui
Gradinaru Mihaela: stiu ca ma intelegeti pentru ca ajutorul dumneavoastra a fost neconditionat si cum v-am mai spus chiar m-ati crezut ca nu sunt o escroaca si nu m-ati trimis la munca
Anca Gradinaru: nici sa nu va ganditi ca nu o sa stangeti banii
Anca Gradinaru: http://dansantimbreanu.wordpress.com/cataln-gradinaru-povestea-lui/
Gradinaru Mihaela: va multumim din suflet intradevar totul se face cu oameni acum citeva minute m-a sunat d-na Cristina Benu ca a citit pe saitul domnului Dan povestea noastra
Gradinaru Mihaela: multumim din suflet

Campanie în presă:

CĂTĂLIN GRĂDINARU - Sănătate pe muchie de cuţit! , http://www.stiri.botosani.ro/

Ajutor cerut pentru un botoşănean grav bolnav, Monitorul de Botoşani

Apel la umanitate, Evenimentul de Botoşani

Apel umanitar pentru un bărbat care are nevoie de un transplant de ficat, http://www.botosaninews.ro/

Viaţă de 2000 de euro, http://www.martorincomod.ro/

Un fel de UPDATE

Mai întâi Isabelle Lorelai, apoi mesajul de la DARDINDAR mi-au amintit de ... Le-am purtat când aveam vârsta Alexandrei Grădinaru. Cred că şi ei îi plac. Doamna Mihaela îmi spunea că "Alex nu e pretenţioasă" şi că "e ruşine să furi, să spui minciuni, dar să primeşti de la cineva un dar, care e făcut din inimă e un lucru mare". E admirabil cum, după atât de multe umilinţe ce a îndurat, această femeie poate fi atât de caldă şi înţeleaptă.

Cerasela Mihovici

De câte ori nu ni s-a întâmplat să spunem că avem nevoie de ceva ... "ca de aer"?! Probabil, de multe ori, nici nu prea ştim ce spunem.

Cerasela Mihovici are fibroză idiopatică şi are nevoie de un transplant de plămâni. Povestea ei în Monitorul de Botoşani:

Operaţie salvatoare cerută de la Guvern

Ajutor promis tinerei care depinde de un transplant

Viaţă evaluată la 200.000 de euro

BCR - RO84RNCB0047109085510001

Titular: Alexandrina Mihovici.

Cateva vesti despre Alexandra

Din luna mai, Alexandra Ostafi este internată în Clinica Louis Ţurcanu din Timişoara. După analize şi analize, a început tratamentul de care îi era frică.

Am făcut un tratament cu thymoglobulină. Am avut 5 zile de perfuzie aproape continuă. Reacţiile adverse au fost chiar neplăcute ... febră, dureri de muşchi, ca la febră musculară, greaţă şi altele, multe şi mărunte ... Dar putea să fie şi mai rău. Acum mă simt bine, am trecut peste partea mai grea, de-acum aşteptăm rezultatele.

Dacă nu îmi revin în câteva luni, repet tratamentul şi, dacă nici aşa nu e bine, abia atunci trebuie fac transplantul.

Ultima noastră discuţie a fost scurtă, dar ne-am reamintit, chicotind, de promisiunile pe care trebuie să le ducem până la capăt.

Minsk-ul Alexandrei

Alexandra are în continuare nevoie de ajutor.

Cont în lei: RO27 BRDE 070SV 223 86 200 700

Cont în euro: RO97 BRDE 070SV 227 24 300 700

Titular conturi: Gabriela Ostafi, mama Alexandrei

Curajul lui Marian e la noi

Are 21 de ani şi două tumori îl ţin pe loc în pat. Nu poate să se plimbe, să meargă la şcoală, să lucreze, să danseze sau să se distreze cu prietenii lui. În România a fost operat de două ori, fără succes ...

Are nevoie de 55.000 de euro ca să meargă la o operaţie la Hanovra. Operaţie care îl poate salva. În 6 luni a strâns 8.000 de euro. A ratat deja trei programări la clinica din Germania. Mai are nevoie de 47.000 de euro. Părinţii lui sunt şomeri şi nu au ce să vândă ca să îşi salveze fiul.

Reportaje, acte medicale, programările pentru intervenţii în străinătate ale lui Marian Stoenica, conturile bancare, dar şi un pdf care poate fi descărcat, pentru a-l ajuta pe acest tânăr să meargă, se află pe blog-ul lui Dan.

http://dansantimbreanu.wordpress.com/marian-stoenica-povestea-lui

Trei surori si Amadeus pentru salvarea Alexandrei

În clinica din Timişoara, Alexandra aşteaptă tratarea şi vindecarea unor afecţiuni stomatologice, pentru a i se putea începe administrarea unui tratament cu imunoglobulină.

În aşteptarea unor rezultate la analizele făcute, a fost trimisă pentru câteva zile la Buziaş, unde ... îmi spunea că "m-am simţit din nou copil. Fără nicio grijă. Am jucat şi volei. Am uitat complet în unele momente pentru ce eram acolo."

Alexandra ţine legătura cu foştii colegii. Ei au terminat facultatea, au dat examenele finale şi ... "Au luat licenţa toţi." Despre despărţirea de ei, mi-a spus că i-ar fi fost greu, dacă era o despărţire faţă în faţă. ... "la fel şi cu camera de cămin în care era al 4-lea an de când stăteam. Mi-ar fi fost mai greu să îmi iau eu lucrurile."

Acasă, la Botoşani, actorii Teatrului Mihai Eminescu vor urca pe scenă joi, 25 iunie, orele 16.00 şi 19.00, în spectacolele Trei surori şi Amadeus, în campania pentru salvarea Alexandrei. Intrarea va fi liberă, iar spectatorii vor putea face donaţii în urnele aflate în sălile de spectacol.

Trei surori şi Amadeus pentru salvarea Alexandrei Ostafi! http://www.stiri.botosani.ro/

Veniţi la teatru să o ajutaţi pe Alexandra!, Bogdan Caliniuc, Evenimentul de Botoşani, 24 iunie 2009

Viceprimarul Alexa s-a alăturat campaniei de salvare a Alexandrei, Bogdan Caliniuc, Evenimentul de Botoşani, 19 iunie 2006

UPDATE 26 iunie "Pentru Alexandra Ostafi, bolnava de leucemie intr-o forma grava, botosanenii si-au deschis punga si au donat 20 de milioane de lei la o singura reprezentatie a actorilor Teatrului "Mihai Eminescu". Si reprezentanti ai autoritatilor locale au raspuns acestei strangeri de fonduri si au donat sume importante." - Cosmin ZAMFIRACHE, Intr-un singur spectacol, Actorii au strans 20 milioane de lei pentru Alexandra, Jurnalul de Botoşani, 26 iunie 2009

Alexandra este diagnosticată cu Aplazie medulară idiopatică formă severă şi Hepatită cronică activă-obs autoimună.

www.telembt.ro Teatru de caritate, fără succes

Sa o punem pe picioare pe Adelina!

Adelina Avramescu are 23 de ani, este din Lugoj şi are nevoie de ajutorul nostru.

Acesta este mesajul pe care l-am primit de la ea:

Pana in 2001 eram ca oricare adolescenta: fericita, vioaie, activa, plina de sperante. Cel mai mare vis al meu era sa termin liceul si sa urmez cursurile Facultatii de Educatie Fizica. Acum la 23 de ani, totul s-a naruit. Nici nu mai indraznesc sa sper. Soarta a fost dura cu mine, lasandu-mi viitorul in mainile celor cu suflet mare, la indurarea lor. In urma cu opt ani, am fost diagnosticata cu o boala mai ciudata, lupus eritematos sistemic. Ce parea la inceput doar rutina medicala s-a dovedit a fi mai tarziu un calvar. Am fost internata in multe spitale din judetul Timis. Din 2002, a inceput lupta cu destinul. Atunci am fost cu mama la un medic specialist de la Spitalul Colentina din Bucuresti. Din nefericire a trebuit ca tocmai eu sa fiu subiectul unei erori medicale. Specialistul mi-a dat un tratament mult prea puternic pentru varsta si greutatea mea. Aveam 17 si 45 de kg. Iar tratamentul care consta in injectii, perfuzii si altele, continea doze mult prea mari de medicamente. Nici macar nu mi-au spus ca unul dintre medicamente era din categoria citostaticelor. Niciodata, pe tot parcursul terapiei, nu mi s-a spuc ca voi pierde calciu si ca oasele vor fi afectate. Prin urmare, nu mi s-a prescris niciun supliment mineral sau vitamine. Tratamentul a fost atat de puternic, ca dupa trei luni am ajuns sa nu mai pot merge. Dupa o multime de alte analize, am aflat ca am osteoporoza cortizonica severa si rei fracturi la coloana.

Mi-e aproape imposibil sa descriu in cuvinte suferinta ingrozitoare prin care am trecut. Cateva luni bune am fost nevoita sa stau in pat, fara sa ma pot misca. Toate visele mele s-au spulberat din cauza acelui tratament gresit. Ce vina aveam eu? Dintotdeauna am fost pasionata de sport si ma vedeam urmandu-mi acest vis. Eram o persoana foarte vioaie, practicam atletism, inot, mergeam in fiecare zi cu bicicleta, iar acum sunt nevoita sa-mi petrec timpul intr-un scaun cu rotile. In schimb am primit o palma de la viata, din cauza unei erori medicale.

Cine imi da inapoi toti anii de chin? Cine imi poate umple golul din inima si alina durerea? Port corset medicinal de ani de zile, fie iarna, fie vara. Pot sa merg uneori, dar obosesc foarte repede din cauza celor cinci fracturi la coloana, pe care le am astazi. E cumplit. Si mai dureros e faptul ca stiu ca am o sansa sa-mi recapat sanatatea pierduta in urma cu multi ani. Pot fi operata la coloana vertebrala, la o clinica din Viena. Numai ca sunt mult prea mari costurile operatiei. As avea nevoie de vreo 30.000 de euro, suma pe care mi-e imposibil s-o obtin numai cu ajutorul familiei. Sunt disperata, pentru ca sunt tanara si pot fi inca de folos lumii. Nu vreau sa-mi traiesc viata inutil. Daca fiecare dintre voi, cei care cititi aceste randuri, ati contribui cu cate putin la vindecarea mea, va promit sa nu regretati investitia. Nu mai vreau sa plang de durere si nici sa depind de ajutorul celorlalti. Numai voi ma puteti pune pe picioare. Am deschise doua conturi pe numele mamei mele, Avramescu Felicia.

Banca BRD-GSG, Sucursala Lugoj

Cont in lei - RO80BRDE360SV66440233600

Cont in euro - RO72BRDE360SV59226503600

http://adelinaavramescu.wordpress.com/