Mă numesc Ramona Ciobanu, sunt din Botoşani, am 16 ani, sunt născută pe data de 2 mai 1993 şi sunt elevă în clasa a IX-a la Colegiul Economic Octav Onicescu Botoşani.
Doresc să vă spun povestea vieţii mele, în speranţa de a ajunge la sufletul fiecărei persoane care o va auzi. Sunt într-un mare pericol, adică între viaţă şi moarte. Mi-aş dori foarte mult, şi mă rog la bunul Dumnezeu ca cine va citi această scrisoare să nu rămână indiferent, ci să-mi dea o mână de ajutor.
Sunt foarte bolnavă, având un diagnostic foarte urât, LIMFOM MALIGN HODGKIN, Stadiul II A, forma cu scleroza nodulară (CANCER MALIGN).
Acum stau şi mă gândesc la trecutul meu, la copilaria mea, şi-mi dau seama că nu a fost una fericită, cum şi-ar fi dorit orice copil. Mama neputând să se înţeleagă cu tata s-a tot despărţit în permanenţă de el, dar într-un mare final a divorţat de acesta.
În trecut nu am fost un copil bolnav, nu am stat niciodată în spital şi nici nu am ştiut ce este o injecţie. Dar la vârsta de 15 ani, pe data de 18 iulie 2008, în timp ce mă jucam cu surorile mele mai mici, m-am uitat întâmplător în oglindă şi am observat cum pe artera carotidă, la gât, îmi ieşise o umflătură cât o boabă de fasole. Am mers la mama şi i-am arătat, iar a doua zi m-a dus de îndată la medici ca să vadă ce am şi să mă trateze.
Prima dată am mers aici, în Botoşani, unde mi s-a spus că nu e nimic grav, că e o adenopatie normală la fetiţele de vârsta mea. Însă, cu cât timpul trecea, cu atât această simplă adenopatie se facea tot mai mare şi din aceasta cauza mama m-a dus la Iaşi, la două spitale, la CFR şi la Sf. Spiridon, apoi a plecat cu mine la Tg. Mureş, deoarece la Iaşi medicii voiau să mă opereze fără să promită nimic, cum că nu aş rămâne paralizată ori cu sechele pe viaţă.
La Tg. Mureş mi-am făcut biopsia şi am aflat diagnosticul cel urât şi groaznic. Apoi am mers cu mama la Institutul Clinic Fundeni, departamentul Hemato-Oncologic, unde mi s-au facut 9 cure de citostatice, iar pe ultima, adică a 10-a, am făcut-o la Botoşani, având schema de tratament de la Bucureşti.
Vreau să vă spun că de la citostatice venele mi s-au întărit asemeni crenguţelor de copac şi din această cauză, la cea mai mică înţepătură, plesnesc.
Din clasa I până în clasa a VIII-a am învăţat la Liceul de Artă Ştefan Luchian Botoşani, unde am învăţat să cânt la pian şi flaut, instrumentele cu care îmi alinam durerea copilăriei. Aproape în fiecare an am trecut cu media generală 9,50. În prezent sunt elevă în clasa a IX-a la Colegiul Economic Octav Onicescu Botoşani şi vreau să vă spun că, în ciuda faptului că aveam câte două internări pe lună, când veneam acasă şi mergeam la şcoală mă pregăteam foarte bine şi recuperam aproape tot din urmă, în catalog predominând notele de 10.
Dupa atâta durere, suferinţă şi groază îmi doresc în continuare să învăţ bine şi să înving moartea. Vreau să vă spun că sunt îngrozită atât de tare de citostatice, încât atunci când mi se făceau credeam că mor.
Vreau din sufletul meu mic şi îngrozit să mă ajutaţi să ajung într-un centru cum ar fi Bio Terra Med Bucureşti, unde au adus un aparat din China, să pot merge la un tratament cu ultrasunete focalizate de intensitate înalta (HIFU), care distruge ţesutul canceros prin supraîncălzire.
Terapia poate fi efectuată doar contracost, fiind clinică privată. Am înţeles că pentru un singur ganglion de forma malign costă 1500 de euro. Dar înainte de toate trebuie să ajung la Oradea, să îmi fac o analiză PET, care îmi va spune exact câţi ganglioni am şi în ce stadiu a ajuns boala.
O scăpare a mea ar mai fi cu transplantul de celule STEM, în ţară sau în străinătate, dar mama mea nu are bani să mă poată duce.
Visez ca pe viitor să ajung medic, să salvez vieţi, pentru că ştiu ce este suferinţa şi îmi doresc ca niciun copil să nu ajungă ca mine, să nu treacă prin câte am trecut eu, să fie bolnav şi să nu aibă o copilărie fericită, ci să se bucure de viaţă, ceea ce deocamdată eu nu am.
Doresc ca toţi tinerii care se căsătoresc să se împace şi să se căsătorească din dragoste, iar când vor avea copii să îi crească fericiţi şi să îi ocrotească, pentru a nu ajunge ca mine, bolnavi. Mama mea este foarte chinuită de una singură, având grijă de toate, dar în primul rând de mine, că sunt bolnavă, dar şi de surorile mele mai mici, Irina (9 ani) şi Oana (5 ani).
Tot mama se ocupa şi de serviciu, cumpărături, spălat, făcut mâncare, curăţenie, având grijă să fie şi cu toate utilităţile la zi, însă umblă şi pe toate drumurile cu mine pe la medici pentru a mă salva. Ea este în imposibilitatea de a mă ajuta financiar, deoarece are atâtea greutăţi şi sumele sunt imense, dar cu toate acestea ea face tot ce poate şi îşi doreşte din suflet să mă salveze.
Câteodată când o văd că plânge îmi dau seama că suferă foarte mult, dar găseşte un motiv şi-mi spune că o doare ceva, fiind în neputinţa de a mă ajuta. Vă rog din sufletul meu, salvaţi-mă şi ajutaţi-mă! NU MĂ LĂSAŢI SĂ MOR!
Cu mult respect, Ramona
Vă rugăm, dacă vreţi să ne contactaţi la nr de telefon 0747-656390 sau la adresa Str. Bucovina, nr.46V, Bl.B21, Et.1, Ap.6, ANL Bucovina.
Vă mulţumim!
CONT: RO81BRDE070SV24638430700 RON
preluare de pe
Dar e mai mult decât atât. Dincolo de parfumul merelor, am aflat despre un om care are nevoie de ajutor. Cu inima strânsă, am urmărit povestea lui Daniel Răduţă, iar acum mă alătur celor care îl susţin în efortul de a se însănătoşi. 
Ideea constituirii unor fonduri de ajutor şi excelenţă pentru angajaţi, promovată de candidatul pe care l-am susţinut, a sensibilizat pe toată lumea. Nici această idee nu mi-a aparţinut, deşi preocupările mele din ultima vreme ar fi putut face să se creadă asta. Doar că altceva nu înţeleg eu ... Pe de o parte, pentru iniţierea şi desfăşurarea a ceea ce s-a numit campania 
Mirela Ciobanu e colega mea de muncă. 
Când a revenit în sală, Alex îşi mai ştergea lacrimile, iar mai târziu mi-a spus că "nu o să uit niciodată ce s-a întâmplat astăzi". Poate pentru că a înţeles că, oricât de greu ar fi în anumite situaţii, întotdeauna se găseşte cineva care să îţi întindă o mână de ajutor, pentru că există şi bunătate, nu doar răutăţi.
