Dana Sapariuc ne scrie ...

Cu fiecare discuţie o descopăr tot mai mult pe Dana. Are multe de spus despre felul în care, „ca o străfulgerare”, a început să-şi schimbe viaţa, despre cum l-a regăsit pe Dumnezeu ... Fără să fie o convertită, trăirile Danei îmi amintesc de cele ale Monicăi Fermo sau ale lui Klaus Kenneth. Mi-aş dori să aibă răgazul şi puterea să povestească mai multe despre ea şi altora, aşa cum îmi povesteşte mie câteodată.

Dana Sapariuc ne scrie ...

"Problema mea de sănătate este banală, normală atâta timp cât sunt una din miile de persoane care se confrunta cu aşa ceva. Atâta timp cât oamenii, într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu, trebuie să şi moară ... Special este modul în care o percep şi o trăiesc.

Poate că un om care trece prin ceva similar va citi, iar asta-l va determina SĂ FACĂ nişte SCHIMBĂRI, la care poate că se gândea, însă le tot amâna. Ceea ce-l va salva şi îi va schimba viaţa.

Scriu, de asemenea, pentru cel care crede că a irosit toate şansele vieţii, nemairămânându-i nici timpul, nici energia fizică şi spirituală spre a merge mai departe. Scriu pentru cel care simte că s-a risipit pe un drum străin, că nu-şi mai recunoaşte matca şi nici nu o va mai regăsi vreodată. Pentru cel care în fiecare dimineaţă se simte mai mult decât obosit, pentru cel care de nopţi în şir, de ani în şir, nu poate dormi. Pentru cel pe care prea uşor îl destabilizează greutăţile vieţii, care aşteaptă de la viaţă confort, oameni amabili, provocări blânde. Pentru cel care luptă cu o depresie, punând semnul "egal" între propriu-i viitor şi spitalul de neuropsihiatrie din localitate. Şi pentru toţi cei care au "ochi de văzut şi urechi de auzit".

MIRACOLE EXISTĂ! Cu siguranţă cunoşti ori ai auzit în anturaj de cineva trimis de către medicii care nu mai aveau ce să-i facă să moară acasă ... Iar muribundul trăieşte şi astăzi după mulţi ani. Dacă ştii omul şi repet dacă ai ochi de văzut şi urechi de auzit, ai şi răspunsul la întrebarea "cum este posibil?", pentru că răspunsul este întotdeauna vizibil: SCHIMBAREA.

Trăind doar "ca un negostor într-o lume înstelată de taine" nu se va întâmpla niciodată nimic special. Acel "special" după care sufletul multora dintre noi tânjeşte şi freamătă ani în şir ... În cazul în care crezi doar în bani, bunuri şi pământul de sub picioare, schimbarea se cere, ţipă, la nivel spiritual, obligatoriu. Iar dacă ai cât de cât tendinţa de a ridica ochii şi spre cer, cu siguranţă ai conştientizat ori o vei face în curând, ce anume vei schimba.

Orice dicton pleacă de la o bază reală, iar apoi, de-a lungul veacurilor, se tot redemonstrează, mereu şi mereu. Aproape că sare în ochi, cum se spune. Şi tot nu vedem. Acest "niciodată să nu spui niciodată" folosit în finalul epistolei prin care m-ai cunoscut, se demonstrează prin propria experienţă. De aceea îţi scriu. Doar ţie, omule care ai nevoie de aceste rânduri. Nimic din ceea ce îţi împărtăşesc nu este auzit ci trăit. Oamenii cărora spuneam adineauri că mă adresez au trăit toţi într-unul singur: eu (2005 - 2008). Însă mai am şi am avut întotdeauna afinitate cu "trăieşte şi lasă şi pe celălalt să trăiască" - asta consider eu că înseamnă adevărata putere, acest mod de viaţă. Ambele sună parcă mai bine în engleză: scurt şi concis.

Nu vreau să par ca acei predicatori americani, cu tenul perfect şi zâmbetul perfect, care repetă declamativ "gândeşte pozitiv!", "fă schimbări!". E absolut imposibil să o faci când simţi că duci universul în spinare ... Vreau doar să subliniez că-i bine să fii receptiv la semnalele care ţi se trimit. Să nu le ratezi. Chiar şi această întâlnire cu mine poate însemna semnalul, pentru cineva anume.

Eu am avut parte recent de o asemenea întâlnire. O doamnă în vârstă, dintr-un sat din Cluj, a venit la Institutul Oncologic, jos în hol şi a dăruit (era în Săptămâna Mare, miercuri, 06.30 dimineaţa, şedeam de la 03.45 pe un scaun, extenuată de drum. Vezi tu, uneori, cel mai frumos lucru din viaţa noastră poate să apară într-o zi care începe absolut banal sau chiar foarte greu). Am făcut o paranteză, spuneam deci că acea doamnă a împărţit vreo 20 suluri de hârtie, cuprinzând materiale xeroxate despre modalităţi prin care alţii au învins boala care-i ucisese fiica. Nimic din cele citite nu îmi era necunoscut. Însă această întâmplare m-a determinat brusc, ca o străfulgerare, să încerc încă o dată, după două rateuri, postul de 40 de zile despre care ţi-am spus. Şi iată că astăzi, 10 mai, este ultima zi a acestei binecuvântate abstinenţe! Să-ţi povestesc şi despre beneficiile apărute chiar din clipa/ziua în care am hotărât şi l-am şi început, despre ceea ce am devenit ? Poate într-un alt episod.

Rămâi cu bine, fiinţă minunată ce a pierdut orice speranţă! Îţi doresc să poţi avea credinţa că Dumnezeu este infinită bunătate. Iar bunătatea vine din dragoste. Să nu mai spui niciodată: "pe mine nimeni nu mă iubeşte, nici măcar Dumnezeu". DIN DRAGOSTE, El te pune iar şi iar în situaţii din ce în ce mai dificile, poate-poate, într-o zi tu vei înţelege şi vei determina în sfârşit schimbarea necesară. Îţi doresc să ai înţelepciunea de a alege schimbarea în această viaţă ci nu să laşi ca ea să vină de la sine, însemnând moartea (pentru că şi moartea tot o schimbare este).

Ne mai auzim,

Dana Sapariuc

Mulţumesc mult celor care au făcut deja sacrificiul de a dona un bănuţ în cont, ori personal şi celor care ştiu că şi-ar dori să o facă, însă perioada dificilă prin care trecem nu le-o permite - le doresc să aibă puterea şi inspiraţia de a găsi soluţii spre a ieşi la liman!

Cu bine şi nu uita: aşa cum un diagnostic cumplit te poate alege pe tine oricine ai fi, tot aşa şi un miracol, te poate alege exact pe tine, cea mai ghinionistă persoană de pe pământ!!!"

Pentru cei care doresc şi pot să-i întindă o mână de ajutor Danei ...
Cont în lei: RO 87 BPOS 07006404350 RON 01,
deschis la Bancpost, Sucursala Calea Naţională, nr. 95, Botoşani.