Desfăşurarea campaniei pentru preşedenţia Sindicatului Impact Botoşani a fost una extrem de serioasă şi aşa se anunţa şi ziua alegerilor. O zi pe care am anticipat-o că va fi una grea. M-am implicat destul de mult emoţional, asta şi pentru că, deşi l-am susţinut în mod oficial pe Marius Pohoaţă, în echipa celuilalt candidat, Nicolae Macovei, au fost unii dintre colegii pe care eu îi apreciez în mod deosebit.
Înainte de începerea şedinţei Adunării Generale, ne-am salutat şi ne-am urat succes cu fair-play-ul unor asemenea evenimente şi lucrurile păreau să decurgă în acest fel. Dar nu a fost aşa. Ştiu că, în momentul în care domnul Marius Oroşanu a anunţat că dânsul va fi moderatorul dezbaterii, a mai declarat că, după cei 10 ani în care a fost lider al sindicatului, va avea puterea să fie imparţial. Odată cu întrebarea „Pe cine veţi vota preşedinte?”, adresată candidaţilor, înainte de începerea desfăşurării dezbaterilor pentru preşedinte şi a procedurii de vot, imparţialitatea a căpătat noi valenţe. E drept că fiecare dintre candidaţi putea să aleagă varianta răspunsului diplomatic, însă cum ar fi fost posibil acest lucru atâta vreme cât aproape toţi – mai puţin unul - s-au declarat cu mult înainte a fi susţinătorii domnului Macovei ?! Ce rost mai avea o asemenea întrebare, dacă nu influenţarea delegaţilor prezenţi în sală ?! Recunosc ... am fost furioasă.
În mod obişnuit, nu mi s-ar fi părut grav faptul că domnul Macovei a fost susţinut de către membrii din conducerea sindicatului. Este normal ca fiecare să aibă opţiunea, în care se regăseşte cel mai mult. Însă, în viziunea mea naivă şi lipsită de realitate, am luat declaraţia de imparţialitate a liderului sindicatului, moderatorul dezbaterii, ca pe un lucru valabil pentru întreaga conducere ...
Înainte, dar şi după alegeri am auzit fel şi fel de insinuări, cum că aş fi autorul discursului candidatului pe care l-am susţinut. Discursul lui Marius Pohoaţă este atât de bun, încât asemenea aprecieri mă măgulesc. Dar toate scrierile lui postate pe blog sau adresate colegilor în campanie îi aparţin. Nu am scris nici măcar o propoziţie pentru Marius. Iar acum când dezbaterile s-au încheiat, cred că felul în care s-a prezentat candidatul Marius Pohoaţă spulberă orice speculaţii de acest gen. Se poate întâmpla oricui să subestimeze capacităţile cuiva, însă în unele discuţii pe care le-am avut pe acest subiect am simţit mult dispreţ, care mi-a făcut rău şi mă îndepărtează în mod dureros de oameni care îmi sunt dragi. Mă declar mândră şi onorată, în acelaşi gând cu o colegă prietenă, că am fost alături în mod oficial de un om atât de valoros cum e Marius Pohoaţă.
Ideea constituirii unor fonduri de ajutor şi excelenţă pentru angajaţi, promovată de candidatul pe care l-am susţinut, a sensibilizat pe toată lumea. Nici această idee nu mi-a aparţinut, deşi preocupările mele din ultima vreme ar fi putut face să se creadă asta. Doar că altceva nu înţeleg eu ... Pe de o parte, pentru iniţierea şi desfăşurarea a ceea ce s-a numit campania Ajutor pentru Laura!, am primit aprecieri la superlativ din partea multor colegi, mulţi dintre ei membrii de sindicat. Atunci, faptul că i-am ştiut aproape pe unii dintre ei, mi-a fost de-un real ajutor, mie, dar mai ales celei care avea într-adevăr nevoie. Pe de altă parte, de curând, la serviciu am aflat despre starea gravă de sănătate în care se află o colegă, pentru care o alta a întrebat dacă există şansa unui sprijin finaciar din partea sindicatului. Când am aflat motivaţia refuzului de a o sprijini, am înmărmurit. E vorba de a face un gest, nu mai mult, nu de a-i aloca toată suma de care are nevoie. Doar un gest, care în economia zilelor unui bolnav poate însemna infinit pentru psihicul acestuia, poate încă o zi de viaţă sau chiar viaţa. De ce nu e posibil ?! Pentru că nu s-au mai dat astfel de ajutoare ?!! ... e o contradicţie între simpatia copleşitoare pe care am simţit-o în urma a tot ceea ce s-a întâmplat în campania pentru Laura şi atitudinea adoptată atunci când un alt om bate la uşa ta, a sindicatului, pentru acelaşi motiv. Ce înseamnă, până la urmă, solidaritate ?!
Alegerile pentru conducerea sindicatului au fost o experienţă din care am învăţat mult, dar care m-a întristat şi mai mult, pentru ceea ce am întrevăzut dincolo de aparenţe.
Felicitări noii conduceri a Sindicatului Impact Botoşani şi mult succes, pentru că urmează o muncă grea, în vremuri care nu se anunţă deloc a fi dintre cele mai uşoare !
Înainte de începerea şedinţei Adunării Generale, ne-am salutat şi ne-am urat succes cu fair-play-ul unor asemenea evenimente şi lucrurile păreau să decurgă în acest fel. Dar nu a fost aşa. Ştiu că, în momentul în care domnul Marius Oroşanu a anunţat că dânsul va fi moderatorul dezbaterii, a mai declarat că, după cei 10 ani în care a fost lider al sindicatului, va avea puterea să fie imparţial. Odată cu întrebarea „Pe cine veţi vota preşedinte?”, adresată candidaţilor, înainte de începerea desfăşurării dezbaterilor pentru preşedinte şi a procedurii de vot, imparţialitatea a căpătat noi valenţe. E drept că fiecare dintre candidaţi putea să aleagă varianta răspunsului diplomatic, însă cum ar fi fost posibil acest lucru atâta vreme cât aproape toţi – mai puţin unul - s-au declarat cu mult înainte a fi susţinătorii domnului Macovei ?! Ce rost mai avea o asemenea întrebare, dacă nu influenţarea delegaţilor prezenţi în sală ?! Recunosc ... am fost furioasă.
În mod obişnuit, nu mi s-ar fi părut grav faptul că domnul Macovei a fost susţinut de către membrii din conducerea sindicatului. Este normal ca fiecare să aibă opţiunea, în care se regăseşte cel mai mult. Însă, în viziunea mea naivă şi lipsită de realitate, am luat declaraţia de imparţialitate a liderului sindicatului, moderatorul dezbaterii, ca pe un lucru valabil pentru întreaga conducere ...
Înainte, dar şi după alegeri am auzit fel şi fel de insinuări, cum că aş fi autorul discursului candidatului pe care l-am susţinut. Discursul lui Marius Pohoaţă este atât de bun, încât asemenea aprecieri mă măgulesc. Dar toate scrierile lui postate pe blog sau adresate colegilor în campanie îi aparţin. Nu am scris nici măcar o propoziţie pentru Marius. Iar acum când dezbaterile s-au încheiat, cred că felul în care s-a prezentat candidatul Marius Pohoaţă spulberă orice speculaţii de acest gen. Se poate întâmpla oricui să subestimeze capacităţile cuiva, însă în unele discuţii pe care le-am avut pe acest subiect am simţit mult dispreţ, care mi-a făcut rău şi mă îndepărtează în mod dureros de oameni care îmi sunt dragi. Mă declar mândră şi onorată, în acelaşi gând cu o colegă prietenă, că am fost alături în mod oficial de un om atât de valoros cum e Marius Pohoaţă.
Ideea constituirii unor fonduri de ajutor şi excelenţă pentru angajaţi, promovată de candidatul pe care l-am susţinut, a sensibilizat pe toată lumea. Nici această idee nu mi-a aparţinut, deşi preocupările mele din ultima vreme ar fi putut face să se creadă asta. Doar că altceva nu înţeleg eu ... Pe de o parte, pentru iniţierea şi desfăşurarea a ceea ce s-a numit campania Ajutor pentru Laura!, am primit aprecieri la superlativ din partea multor colegi, mulţi dintre ei membrii de sindicat. Atunci, faptul că i-am ştiut aproape pe unii dintre ei, mi-a fost de-un real ajutor, mie, dar mai ales celei care avea într-adevăr nevoie. Pe de altă parte, de curând, la serviciu am aflat despre starea gravă de sănătate în care se află o colegă, pentru care o alta a întrebat dacă există şansa unui sprijin finaciar din partea sindicatului. Când am aflat motivaţia refuzului de a o sprijini, am înmărmurit. E vorba de a face un gest, nu mai mult, nu de a-i aloca toată suma de care are nevoie. Doar un gest, care în economia zilelor unui bolnav poate însemna infinit pentru psihicul acestuia, poate încă o zi de viaţă sau chiar viaţa. De ce nu e posibil ?! Pentru că nu s-au mai dat astfel de ajutoare ?!! ... e o contradicţie între simpatia copleşitoare pe care am simţit-o în urma a tot ceea ce s-a întâmplat în campania pentru Laura şi atitudinea adoptată atunci când un alt om bate la uşa ta, a sindicatului, pentru acelaşi motiv. Ce înseamnă, până la urmă, solidaritate ?!Alegerile pentru conducerea sindicatului au fost o experienţă din care am învăţat mult, dar care m-a întristat şi mai mult, pentru ceea ce am întrevăzut dincolo de aparenţe.
Felicitări noii conduceri a Sindicatului Impact Botoşani şi mult succes, pentru că urmează o muncă grea, în vremuri care nu se anunţă deloc a fi dintre cele mai uşoare !
