Am citit anunţul de vânzare pe blog. De fapt, e povestea unui tablou. Primul impuls a fost să-l postez pe facebook, ca să ajut. Pentru că mă durea sufletul, am renunţat sau am refuzat, nu mai ştiu ... Vânzarea tabloului pentru publicarea cărţii, în care autoarea scrie chiar despre acesta, nu mi se părea „un schimb echitabil”, ci unul sfâşietor de trist. Ca în poveştile cu final fericit, mi-aş fi dorit să îl pot cumpăra eu, pentru ca apoi să-l dăruiesc înapoi celei ce l-ar fi vândut. Dar nu aveam cum să fac asta.
Pentru o vreme am uitat de tablou, dar, în preajma sărbătorilor, mi-am amintit de florile pictate peste portret. Mă întrebam ce s-a mai întâmplat cu tabloul, dar abia recent am aflat că nu a fost vândut şi pentru asta mă bucur ca un copil.
... cartea nu poate fi publicată din lipsă de fonduri. E nevoie de doar 1000 de lei. Şi ce e 1000 de lei pe lângă o carte ce îţi alină sufletul mai abitir decât orice?!
Pentru o vreme am uitat de tablou, dar, în preajma sărbătorilor, mi-am amintit de florile pictate peste portret. Mă întrebam ce s-a mai întâmplat cu tabloul, dar abia recent am aflat că nu a fost vândut şi pentru asta mă bucur ca un copil.
... cartea nu poate fi publicată din lipsă de fonduri. E nevoie de doar 1000 de lei. Şi ce e 1000 de lei pe lângă o carte ce îţi alină sufletul mai abitir decât orice?!