vineri, 30 ianuarie 2009

Alternanta

Stările de entuziasm alternează mult prea uşor cu cele de apăsare. Ştiu că disperarea e un păcat, dar sunt momente când parcă e mai greu decât la început, pentru că nu mai ştiu ce să fac. Să nu fac nimic, nu pot, pentru că aşteptarea e ... ca un hău.

Mai avem mulţi bani de strâns şi nu pot să nu mă gândesc că poate Laurei i-ar fi mai uşor să numere zilele până la operaţie (la mijlocul lunii februarie), dacă ar avea acei bani. Ultima sută de metri, şi de milioane, în cazul ei, îmi pare a fi, în mod crud, mai mult decât un efort ... un preţ.

joi, 29 ianuarie 2009

un comentariu cat un strigat

Cred ca rugaciunile Laurei au facut ca cei care vorbesc despre povestea ei sa fie auziti...Fa Doamne sa fim mai multi care sa fim cu ea...sa strigam taaaare! De ce ascundem ca suntem buni? Gina.

miercuri, 28 ianuarie 2009

Confesiunea lui Nick Vujicic

... poate sau, mai degrabă, ar trebui să fie un mare Ajutor pentru Laura, dar şi pentru noi toţi!

La multi ani, Bogdane!

Bogdan mi-a fost coleg de liceu. O vreme şi coleg de bancă, până a negociat cu Laura. De atunci îmi spune sis, de la sister, iar eu, din când în când, frate. Ne-am ciondănit mereu şi răzvrătirea nu prea ne-a ţinut aproape. Dar, la nevoie, a fost tot timpul prezent. Zilele astea e fruntaş!
Astăzi, bunul meu prieten, bătrân şi bolnav, cum îi place să se alinte, împlineşte ... ani. Are o mamă admirabilă, o iubită minunată, prieteni de tot felul şi ... câteva regrete, în drumul lui.

You can sing ...


La mulţi ani, Bogdane!

marți, 27 ianuarie 2009

Aceleasi date pentru ajutorul Laurei

Titularul contului: Eugen Irimia, soţul Laurei

Domiciliul familiei Irimia Laura şi Eugen:
municipiul Botoşani, Aleea Pacea, nr. 2, sc. D, et. 1, ap. 4, judeţul Botoşani, cod poştal 710144

Contul în lei: RO75 BRDE 070S V015 8650 0700

Contul în Euro: RO17 BRDE 070S V220 1974 0700

Codul SWIFT (pentru ambele conturi): BRDE ROBU

Laura Irimia: 0745.044723

Anca Grădinaru: 0744.221199

luni, 26 ianuarie 2009

Datori sa fim optimisti!

Săptămâna a început în forţă. Povestea Laurei a apărut în presa centrală, în revista Libertatea pentru femei, lucru care se datorează jurnalistei Mirela Barbă şi prietenului de nădejde, Bogdan.

Tot astăzi, am primit cea mai mare sumă de până acum, 20 de milioane. Pentru contribuţia financiară şi implicarea în efortul de a face cunoscută nevoia de ajutor a Laurei îi mulţumesc, în mod deosebit, doamnei profesoare Bârliga Liliana, dar şi elevilor dânsei din clasa a X-a C, a XI-a G, a XI-a B şi a XII-a H, precum şi cadrelor didactice de la Colegiul Naţional „A.T. Laurian” Botoşani. De asemenea, mulţumim familiei Boldea Cornelia şi familiei Vieru Felicia.

Simona a avut şi ea veşti grozave. ... adunate, sumele de azi se apropie de 1000 de euro, ceea ce ne face datori să fim optimişti!

duminică, 25 ianuarie 2009

Două săptămâni

Au trecut două săptămâni de când am început să cerem Ajutor pentru Laura.

Într-o seară am fost la Muzeul Judeţean Botoşani, la o manifestare a copiilor din grupul "Vis de Artist", având ca subiect „Eminescu în viziunea copiilor”. A fost o reală plăcere să văd nişte prichindei şi câţiva adolescenţi foarte talentaţi şi cu preocupări atât de aşezate pentru aceste vremuri. Şi acolo am strâns câţiva bănuţi şi trebuie să le mulţumesc în mod deosebit pentru sprijin, doamnei profesoare Cătălina Constantinovici, dar şi soţului acesteia, dl. Daniel Ciucalau, care mi-a fost coleg de liceu.

M-am interesat, în cursul săptămânii ce a trecut, cum pot obţine un numar de telefon fix pentru teledon şi de condiţiile pentru încheierea unui astfel de contract. Ca şi în cazul reţelelor de telefonie mobilă, asemenea contracte pot fi perfectate în condiţii avantajoase doar de persoanele juridice, nu şi de cele fizice. Costul instalării unui asemenea post telefonic depăşeşte speranţa noastră de a recupera acei bani, fără să ne mai gândim la a strânge în plus. Iar o persoană juridică ... nu am găsit. Dar am văzut pagini în care se cere ajutor şi sunt înscrise numere pentru teledon şi nu cred că în acele situaţii sunt implicate neapărat persoane juridice. Simt că în chestiunea asta îmi scapă ceva ...

M-am gândit că posturile de televiziune au o mare putere în iniţiativele caritabile, inclusiv în cele legate de teledon, motiv pentru care am dat telefoane şi am trimis câteva mail-uri. În plus, o mătuşă de-a mea şi o verişoară, fiecare separat, au bătut pe la nişte uşi din acestea. Acum aşteptăm.
De asemenea, aşteptăm o reacţie de la fundaţiile la care am apelat, precum şi de la câţiva oameni de afaceri din oraş, cărora le-am făcut cunoscută problema Laurei.

Drumurile mele la Suceava nu s-au finalizat cu succes, din cauza inesteticului. Urnele pe care am reuşit să le obţin nu sunt dintre cele mai arătoase pentru spaţiul în care urmau a fi amplasate. Dar am învăţat şi din asta. ... deşi mi-aş dori să nu mai ştiu vreodată de astfel de probleme, nici eu, nici nimeni altcineva.

De la distanţă, un prieten mi-a sugerat să iau legatura cu cei care deţin ecranele publicitare din Botoşani, pentru a mediatiza situaţia Laurei şi în acest mod. Cei de la firma CAPISCO au realizat un spot, pe care l-au lansat şi care rulează, iar în final au făcut un gest în faţa căruia nu mi-am mai găsit cuvintele. Le mulţumesc!

Începe o nouă săptămână ... Doamne Ajută!

sâmbătă, 24 ianuarie 2009

Puterea de a incuraja

Laura a început un regim alimentar, ale cărui efecte, spune ea, le simte deja, pentru că de câteva zile nu mai are dureri de cap. Însă nu mai poate ieşi din casă, chiar şi în prezenţa cuiva, pentru că ameţeşte prea rău.
Banii pe care îi are sunt puţini şi, în condiţiile în care nu reuşeşte să strângă suficienţi, există riscul ca operaţia (din ţară) să fie amânată. Lucru periculos!
Conştientă de riscuri şi neputincioasă, Laura are momente de descumpănire.

Am vorbit cu ea aproape toată dimineaţa, încercând să o încurajez. Printre altele, i-am vorbit despre Dumnezeu, ... cu o putere pe care nu mi-o recunosc. Pentru că Laura părea ceva mai bine când am încheiat discuţia, puterea asta m-a făcut să simt ceva din finalitatea unei povestioare pe care o ştiu de ceva vreme.
... Un bătrân îşi amintea viaţa, ce apărea ca nişte paşi în nisip. Erau două rânduri, ai lui şi ai lui Dumnezeu. La un moment dat, bătrânul a zărit doar un singur şir de urme şi atunci, supărat, a întrebat:
De ce Doamne m-ai lăsat în asemenea clipe ?
Iar Dumnezeu i-a răspuns:
Atunci te purtam pe braţe.

vineri, 23 ianuarie 2009

Bani in cont

De cele mai multe ori, atunci când cineva vrea să ajute un semen, o face pur şi simplu, fără să ţină cont de sprijinul pe care l-a primit cel în nevoie până în acel moment.
Dar oamenii sunt curioşi.

2.457 ron. Aceştia nu sunt toţi banii. Mai avem, cam de patru ori încă pe atât, dar nu i-am pus deocamdată în cont. Rămâne să ne credeţi pe cuvânt, iar noi să strângem măcar ... încă odată pe-atât.

joi, 22 ianuarie 2009

(re)Întâlnire

Abia când am văzut-o pe Cristina, mi-am amintit de chipul ei, aşa cum era în şcoala generală. Nu am fost în aceeaşi clasă, dar, chiar şi aşa, acum ne-am recunoscut. Când am ajuns la Tex Club, lucrurile erau puse în mişcare: pe o masuţă acoperită cu o faţă de masă albă şi una mai mică roşie era instalată o urnă transparentă, ce aştepta un afiş pe ea. I-am înmânat afişul Cristinei şi am povestit aproape un ceas, despre Laura. Şi nu îmi amintesc să fi vorbit vreodată până acum.

Zilele astea

… sunt un amalgam de notiţe, fapte şi stări.

Nu reuşesc să fac tot ce îmi propun, mi-e greu să stabilesc priorităţi, pentru că peste ele vin alte idei, care par a fi mai importante şi trebuie făcute şi cu mai mare urgenţă.

Nu e greu să primeşti un refuz la întrebarea dacă poţi să lipeşti un afiş, atunci când primeşti, sau nu, o justificare şi vezi în ochii omului o oarecare preocupare. E mai greu să ai permisiunea dată cu indiferenţă.

E copleşitor să vorbeşti cu oameni pe care nu-i ştii, dar pe care parcă îi cunoşti dintotdeauna.

Din discuţiile cu Laura am aflat de dr. Sergiu Stoica. Am căutat şi am mai citit câte ceva despre el. Dacă Laura nu reuşeşte să strângă banii pentru operaţia în Germania, m-aş simţi liniştită să ştiu că poate să rămână în ţară, pe mâinile unui medic despre care se scrie astfel ... http://www.formula-as.ro/2008/817/lumea-romaneasca-24/dr-sergiu-stoica-neurochirurg-la-spitalul-marie-curie-din-bucuresti-9543

marți, 20 ianuarie 2009

"Oameni care striga dupa ajutor"

Ieri, în Monitorul de Botoşani a apărut articolul de mai jos
erată: Laura are doi copii, o fetiţă de 12 ani, Karina, şi un băieţel de 7 ani, Denis.

Mulţumim!

audiograma

luni, 19 ianuarie 2009

încet încet

Puşculiţa nu e plină, dar încep să se vadă efectele demersurilor noastre.

Am citit undeva că Fulg cu fulg se face nea/Dar cu dar se face rai. ... zâmbetul Laurei, în anumite momente, confirmă lucrul ăsta.
Dar mai avem mult de muncă, pentru a stânge bani, chiar şi pentru operaţia în ţară.

duminică, 18 ianuarie 2009

Laura se simte rău

A ţinut să mă sune să îmi spună că, încă de aseară, a început să îi amorţească obrazul drept şi ... toată partea dreaptă a capului. Pentru că a fost destul de solicitată a pus totul pe seama oboselii şi a sperat că astăzi va fi mai bine. Dar a fost la fel.

M-a întrebat dacă am făcut vreodată injecţie pentru vreo intervenţie stomatologică, pentru că este aceeaşi senzaţie, ca şi cum ai fi sub anestezie, iar partea amorţită parcă nu ar fi a ta ...

Aceste simptome indică faptul că tumoarea este în expansiune, iar Laura se teme ca starea să nu i se agraveze, pentru că până la mijlocul lui februarie mai este mult.

O săptămână

A trecut o săptămână de când am început să cerem Ajutor pentru Laura.

Am descoperit că oamenilor le este greu să facă un drum până la bancă pentru a depune o sumă oricât de mică. E mult mai uşor, pentru cei mai mulţi, să dea bani unei persoane sau să îi pună într-o urnă, care le este la îndemână. Din păcate, nu am reuşit, într-un timp atât de scurt, să facem rost de astfel de cutii, pe care să le răspândim alături de afişe.

Dar cu multă compasiune şi milă, oamenii reacţionează, într-un fel sau altul. Problemele Laurei ne-au luat prin surprindere, aşa încât facem în grabă tot ce se poate. ... parcă am fi prinşi într-un vârtej. În aceste condiţii, orice sprijin, sfat sau gest s-a dovedit a fi binevenit. Cu siguranţă, aşa va fi şi în continuare.

Cineva mi-a sugerat ideea de a încerca să obţin donaţii prin SMS – uri. Am discutat cu o prietenă care lucreză în domeniu şi se pare că un astfel de contract implică o analiză a cazului şi impactului pe care l-ar avea prin media, ceea ce presupune foarte mult timp. Timp pe care nu îl avem. Şi am renunţat la idee. Bună, de altfel.

În cursul săptămânii, doamna Luculescu şi doamna Pintilei de la Loteria Naţională Botoşani au ţinut să îmi dea informaţii despre cum aş putea să obţin un sprijin financiar printr-o fundaţie (demersurile în acest sens sunt în desfăşurare).

Cele câteva minute de discuţii cu domnul Mircea Petrariu, director al City Shop Suceava, au fost pentru mine lecţie despre pragmatism şi eficienţă.

Situaţia Laurei a impresionat-o şi pe doamna Bârliga, mama lui Bogdan, care a povestit despre asta liceenilor cărora le este profesoară şi, astfel, s-a implicat în ajutorarea verişoarei mele, motiv pentru care îi sunt recunoscătoare.
Acelaşi lucru mi-au spus că îl vor face şi alte persoane şi le mulţumesc.

Începe o nouă săptămână ... Doamne Ajută!

sâmbătă, 17 ianuarie 2009

vineri, 16 ianuarie 2009

Întrebări şi Răspunsuri

Multe persoane m-au sunat şi mi-au spus de Formularul 112. Ca să preiau vorbele lui Dan Sântimbreanu, acest formular „nu intră în discuţie pentru că operaţia se poate face în România, chiar dacă ai şanse mici să scapi fără sechele”.

Neurinomul acustic, diagnosticul Laurei, este o tumoare benignă, care poate fi operată, însă intervenţia chirurgicală presupune minuţiozitate maximă, ce poate fi dată doar de aparate extrem de performante. Asemenea aparate nu se găsesc şi în spitalele din România. Dacă nu ai bani să mergi în străinătate, unde poţi spera că vei rămâne întreg, ajungi să alegi, în ţară, între a muri şi a fi mutilat. Cred că şi diferenţa de cost al operaţiei confirmă acest lucru: 35.000 Euro în străinătate faţă de 7.000 Euro în ţară.

Până când îi trebuie banii şi cât a reuşit să strângă până acum sunt întrebări frecvente. Banii îi trebuie cât mai repede posibil, pentru că tumoarea este destul de mare şi operaţia nu poate suferi amânare. Cu atât mai mult cu cât Laura se simte din ce în ce mai rău. Intervenţia ar trebui să fie făcută la mijlocul lunii februarie. ... voi face o mărturisire, care sunt convinsă că o va mâhni, dar mă gândesc că astfel va fi înţeleasă situaţia în care se află şi va fi ajutată: Laura vorbeşte foarte tare, neobişnuit de tare. Citind despre simptomele bolii, probabil că auzul îi este destul de afectat.

În conturi (în lei: RO75 BRDE 070S V015 8650 0700, în Euro: RO17 BRDE 070S V220 1974 0700) nu e nimic, în afară de alocaţia copiilor.


Dar, astăzi, Laura a fost foarte fericită pentru că a primit câţiva bănuţi, de la nişte rude, vecini, cunoscuţi şi necunoscuţi.

De când am început demersurile în a face cunoscută problema ei şi până acum, a reuşit să strângă aproximativ 60 de milioane, poate ceva în plus, poate ceva în minus. E destul de mult, dar, raportat la cât îi este necesar, e foarte puţin. În concret, Laura nu are bani nici pentru operaţia în ţară.

joi, 15 ianuarie 2009

Raz Wan, om bun

Din partea lui Răzvan, am primit acest ajutor, şi nu numai ...

Comentariu anonim

Într-una din zile, Laura a primit un comentariu prin care i se cerea acordul pentru a i se posta povestea, prin banere, pe două site-uri. Nu ştim cine e persoana în cauză, dar îi mulţumim din suflet!

http://www.animale-iubite.ro/

http://www.superdistractie.ro/

Noi date pentru ajutorul Laurei

Titularul contului: Eugen Irimia, soţul Laurei

Domiciliul familiei Irimia Laura şi Eugen: municipiul Botoşani, Aleea Pacea, nr. 2, sc. D, et. 1, ap. 4, judeţul Botoşani, cod poştal 710144

Contul în lei: RO75 BRDE 070S V015 8650 0700

Contul în Euro: RO17 BRDE 070S V220 1974 0700

Codul SWIFT (pentru ambele conturi): BRDE ROBU

miercuri, 14 ianuarie 2009

"ating pamantul"

Cristina este o profesoară de biologie, care te aruncă în luptă şi ştie cum să te ţină acolo. Astăzi, am fost cu ea la liceul unde predă şi am strâns bănuţi, într-o stare de tremur continuu.

Apoi, am alergat spre teatru, în acelaşi scop, ca să cer „Ajutor pentru Laura”. A fost o premieră al cărei nume nu l-am reţinut (aş putea să-l aflu din ziare...), dar care s-a jucat cu casa închisă. Lumea cea mai bună a oraşului, şi nu numai, a fost acolo. Dintre toţi, cu cel mai drag mie, Mircea Dinescu, am schimbat două vorbe şi mi-am amintit versurile lui „(...) încă aripile mă ţin / chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii”. Şi aici am strâns bănuţi. Altfel decât la şcoală (cu o stare de apăsare ... ).

Cred că sfârşitul săptămânii va fi momentul unui prim bilanţ.

marți, 13 ianuarie 2009

Marti, 13, cu noroc

Deşi l-am contactat destul de dimineaţă, domnul Adrian Bidaşcă mi-a dat acordul, cu multă bunăvoinţă, să lipesc afişele „Ajutor pentru Laura” în magazinele lui, supermarketurile Pita.

O angajată din cadrul Apetrans mi-a făcut serviciul de a-l căuta pe administratorul firmei, domnul Petru Apetrei, de la care a obţinut pentru mine acel acord şi m-a sunat ca să mi-l comunice.

Doamna director a Liceului Electrocontact, Georgeta Pogurschi, dar şi domnul Viorel Grigoraş (RVG) nu au ezitat să accepte afişele. Cale liberă am primit şi de la alţi transportatori, angajatele domnului Aurel Prisacaru (PrisCom) şi directorul autogării Botoşani.

Am simţit cum oamenii empatizează, iar asta mi-a dat curaj şi speranţă. Le mulţumesc!
A fost o zi grea, cu multe emoţii şi alergătură. Dar am avut noroc.
Doamne Ajută în continuare!

In lupta cu boala

O nouă zi în lupta cu boala a început aşa ...

Cont in lei

E prima dată când încercăm să strângem nişte bani pentru o problemă ca a Laurei, iar stângăciile încep să se vadă. Până acum, nu am precizat nicăieri faptul că acest cont RO75 BRDE 070S V015 8650 0700 este în lei, şi nu în euro.

luni, 12 ianuarie 2009

Gestul a doi copii

Prietenii mei, Carmen şi Florin, au doi copii, Amalia şi Adrian, de 8, respectiv 6 ani. Auzindu-i pe părinţi discutând despre problema Laurei, au fost ochi şi urechi şi chiar au întrebat mai multe. În cunoştinţă de cauză, Ami şi Adi au decis ca bănuţii din puşculiţa lor, 10 lei şi 5 lei, să-i dea mămicii bolnave.

nici un ban in contul Laurei

Astăzi, Eugen, soţul Laurei, a fost la bancă şi a verificat contul.
RO75 BRDE 070S V015 8650 0700
Nici un ban. Când s-a întors acasă, i-a spus ... „nu cred că o să reuşim”.

Ieri, am vorbit cu părintele Daniel. Astăzi, cu directorul Teatrului „Mihai Eminescu”, domnul Traian Apetrei, cu preşedintele a Judecătoriei Botoşani, doamna Lilioara Poelincă, cu vicepreşedintele Tribunalului Botoşani, domnul Adrian Toporăscu, cu directorul Casei de Cultură a Sindicatelor Botoşani, domnul Valentin Rău, cu directorul unei agenţii BRD din oraş, doamna Simona Costăchel. Şi alţi oameni deosebiţi, care m-au primit şi m-au ascultat. Indiferent ce se va întâmpla în urma discuţiilor cu aceştia, le mulţumesc.

În astfel de situaţii, e greu. Nu cred că am scris vreodată despre faptul că ... Laura este casnică, iar soţul ei vinde în bazar. Averea lor (şi mă refer strict la cea materială) e un apartament, pe care îl plătesc în rate. E foarte greu!
Altfel, e uşor să fii cuprins de entuziasm şi, mai uşor decât atât, să cazi pradă deznădejdii.
Mâine e o altă zi şi vor fi alte încercări. Doamne Ajută!

sâmbătă, 10 ianuarie 2009

Laura Irimia: Imi doresc vindecarea

http://laurairimia.blogspot.com/2009/01/laura-irimia-mi-doresc-vindecarea.html

Campanie? Cred că e mult spus. Doar am vorbit cu mulţi oameni. Încă de la prima oră, răvăşită de veste, fosta colegă din şcoala generală, Virginia, mi-a dat o sumedenie de idei. Fără discuţie, Bogdan e un adevărat PR. Ben nu a avut nici o ezitare în încercarea de a mediatiza problema. Deşi abia ne cunoaştem, Cristina nici nu m-a lăsat să vorbesc, ştie ce are de făcut, iar mie mi-a programat o întâlnire. Carmen mă sună din când în când şi îmi spune ce a mai rezolvat, cu cine a mai vorbit, ce a mai aflat. La un moment dat, în cursul zilei, eram copleşită, aşa încât a fost nevoie să iau o hârtie şi-un pix să-mi notez ce am de făcut. Sper ca efectele să se vadă curând, adică în mai puţin de o lună, când operaţia se impune a fi făcută.

Mă bucur că Laura a rezolvat absolut toate chestiunile administrative legate de o intervenţie în Germania. A rămas problema banilor.

Sper din toată inima să scriu aici şi despre reuşită. ... şi despre oamenii preţioşi pe care îi cunosc.

vineri, 9 ianuarie 2009

"vreau să fiu optimistă"

Ştiu că expunerea excesivă a unor chestiuni personale poate să ducă la lipsa credibilităţii. Însă, pentru mine, diagnosticul Laurei, neurinom acustic, e înspăimântător, aşa încât voi continua ...

(fragment)
Anca Gradinaru (1/9/2009 8:06:14 PM): ai strans ceva banuti de cand ai deschis contul ?
karina draguta (1/9/2009 8:06:56 PM): NU STIU NU AM FOST
Anca Gradinaru (1/9/2009 8:07:00 PM): aha
karina draguta (1/9/2009 8:07:55 PM): NU VREAU SA STIU VREAU SA FIU OPTIMISTA IN CONTINUARIE

RO75 BRDE 070S V015 8650 0700

Şi încă ceva, adresa de mail a Laurei este ...
laura-noroc@yahoo.com

Noroc să fie!

joi, 8 ianuarie 2009

Ajutor pentru Laura!

Am vorbit cu vara mea Laura cât nu am făcut-o în ultimii 10 ani. Fiecare şi-a văzut de drum şi ne întâlneam doar la evenimentele din familie, care, până nu demult, erau dintre cele fericite.
(fragment)
karina draguta (1/8/2009 6:57:05 PM): SUNT PUTERNICA
Anca Gradinaru (1/8/2009 6:57:07 PM): numai sa nu te copleseasca emotiile
Anca Gradinaru (1/8/2009 6:57:18 PM): ca nu e vb neaparat de cat de puternica esti
Anca Gradinaru (1/8/2009 6:57:35 PM): nici nu imi imaginez ca ai fi altfel
karina draguta (1/8/2009 6:58:24 PM): au fost prea multe si mam incurajat singura
karina draguta (1/8/2009 6:59:19 PM): pot trece acum peste orce
Anca Gradinaru (1/8/2009 6:59:28 PM): bravo
karina draguta (1/8/2009 6:59:39 PM): o fac pentru copii mei
Anca Gradinaru (1/8/2009 6:59:53 PM):>:D<
Anca Gradinaru (1/8/2009 7:00:34 PM): ai mai citit pe internet despre persoane care au patit ca tine ? ...ce au facut ? cum au trecut ? ...chestii din astea ?
karina draguta (1/8/2009 7:02:27 PM): unii rau( au decedat) sau au ramas paralizati jumate de fata
Anca Gradinaru (1/8/2009 7:03:05 PM): citeam undeva ...ca cea mai buna clinica ar fi la Hanovra in germania
Anca Gradinaru (1/8/2009 7:03:21 PM): dar eu cred ca si la noi in tara se poate face
karina draguta (1/8/2009 7:03:39 PM): si care au reusit sa mearga in GERMANIA au avut o operatie reusita
Anca Gradinaru (1/8/2009 7:04:17 PM): cred ca da ...se spunea acolo unde citeam ca acolo s-au facut peste 1000 de operatii reusite
karina draguta (1/8/2009 7:04:35 PM): da stiu dar imi trebuie 40.000E

Când i-am cerut acordul pentru a posta aici poze cu ea şi copiii (cu număr de cont, telefon etc.), am început să primesc atâtea mulţumiri, pupici şi inimoare de tot felul cât nu am primit de-adevăratelea de la toţi prietenii mei laolaltă.

Vorbele ei „sunt puternică ... pentru copiii mei” nu-mi dau pace.

Laura împreună cu Denis şi Karina, copiii ei

Pentru că are nevoie de ajutor, Laura şi-a făcut blog.

miercuri, 7 ianuarie 2009

dureros

Întotdeauna m-am gândit că trebuie să fie tare dureros să ştii că viaţa cuiva drag depinde, chiar dacă doar într-o primă fază, de o sumă de bani ...

Acum ştiu că e mai mult decât atât. Mai mult decât mă pricep eu să spun în cuvinte. Nu cred că există durere mai mare pentru cel bolnav şi pentru familia lui, atunci când află că operaţia pe care ar trebui să o facă pentru a scăpa, este posibilă (undeva în lumea asta mare), dar e foarte scumpă. Poate nu atât de scumpă pentru unii, cât pentru familia în cauză. Dar, dacă nu reuşeşti să strângi acei bani, parcă nu poţi să te gândeşti că faci totul. ... e ca şi cum ce e în inima ta nu contează. Şi asta doare neînchipuit de rău. Bineînţeles că Dumnezeu le va rândui pe toate.

Laura, când ştia să zâmbească
Laura Irimia
diagnostic: neurinom acustic
0745.044723

RO75 BRDE 070S V015 8650 0700

vineri, 2 ianuarie 2009

(pe)trecere

Sărbătorile trec. Timpul ne ţine socoteala şi trece.

În ajun şi în prima zi de Crăciun am avut casa plină, cum nu a mai fost de mult, am dansat, am mâncat, am băut şi-am râs cu poftă.

În a doua zi a murit cea căreia eu îi spuneam „mamaia de la cursă”, iar zilele ce au urmat au trecut fără să ştiu. A nins ca-n poveşti şi a fost un frig teribil. Toată lumea s-a minunat cum bunicii i s-au împlinit toate dorinţele legate de moarte.

În ajun de An Nou, aproape tot oraşul a rămas fără apă, iar eu cu o grămadă de treabă ce trebuia făcută. Am trecut în 2009, altfel decât oricând până acum. Nu neapărat în sensul rău. Nici grozav de bine. În ciuda prevederilor unui an nou greu, cu criză financiară etc., intuiţia îmi spune că mi se va întâmpla ceva bun anul ăsta. Şi cum intuiţia nu m-a înşelat decât rareori, ... aştept cu nerăbdare. ... să explodez de bucurie! Doamne Ajută!

La mulţi ani!