Când citeşti în presă un titlu "Ajutor guvernamental pentru o mamă în prag de moarte" sau că „Reprezentantii ministerului au precizat ca suma necesara operatiei este disponibila la ora actuala si se pot incepe pregatirile necesare pentru o operatie in strainatate”, nu prea e loc de îndoială. ... orice om se gândeşte că acest ajutor chiar există.
Într-adevăr, oficiali din Ministerul Sănătaţii au făcut nişte declaraţii. Au făcut-o, probabil, pentru a nu lăsa impresia că nu le pasă ... Altfel, ADEVĂRUL e trist, pentru că nici celor din minister, nici celor din teritoriu chiar nu le pasă. Cum am putea noi să credem altceva atâta vreme cât aceştia nu ştiu că trimiterea bolnavilor pentru intervenţii în străinătate se aprobă de minister numai pentru afecţiunile care nu pot fi tratate în ţară şi fac declaraţii cum că „nu este nevoie de avizul unui medic specialist, dosarul urmând a fi analizat de urgenţă de membrii unei comisii de la minister. Aceştia şi-au dat deja acordul de principiu pentru a achita costul operaţiei în străinătate” ???
... temeiul ? ... Ordonanţa Guvernului nr. 28/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 119/2003, prevede la art. 1 că "Persoanele cu afecţiuni deosebit de grave, care nu pot fi tratate în ţară, pot fi trimise la tratament în străinătate." Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 50/2004 privind metodologia de trimitere a unor categorii de bolnavi în străinătate (M.Of. nr. 76 din 29.01.2004) stabileşte la art. 1 alin. 2 „Trimiterea bolnavilor la tratament în străinătate se aprobă de Ministerul Sănătăţii numai pentru afecţiunile care nu pot fi tratate în ţară, pe baza unei documentaţii medicale întocmite de direcţiile de sănătate publice judeţene şi a municipiului Bucureşti, denumite în continuare direcţii de sănătate publică.”, iar la art. 2 alin. 1 că „Trimiterea la tratament în străinătate se face pentru bolnavii înscrişi pe lista unui medic de familie, care au parcurs toate nivelurile de acordare a asistenţei medicale, respectiv asistenţa medicală primară, de specialitate şi care au fost spitalizaţi în unităţi sanitare de cea mai înaltă calitate profesională şi tehnică, dar a căror sănătate nu a fost restabilită.”
Neurinomul acustic, diagnosticul Laurei, poate fi operat şi în spitalele de stat din România. Mai nou, am aflat că există totuşi aparate necesare unei asemenea operaţii pe creier, însă rezultate ... nu. Prin urmare, în condiţiile legislaţiei actuale, Laura nu are cum să beneficieze de sprijinul ministerului pentru a face operaţia în străinătate.
Şi atunci întrebarea firească e ... ce înseamnă această repezeală ... şi din partea autorităţilor, dar şi din partea presei locale ???
Ziariştii botoşăneni au preluat declaraţia de intenţie, ca fiind certitudine, iar acest lucru a făcut mult rău Laurei. Comentariile determinate de ceea ce s-a scris arată cât de puternică este presa şi cât de uşor influenţabili sunt oamenii, că puţini au răbdare să urmărească lucrurile în profunzimea lor şi înţelepciunea să stea deoparte dacă nu cunosc problema semenului.
Pentru a repara măcar puţin din cele scrise, ziariştii sunt obligaţi să urmărească evoluţia acestei situaţii şi să scrie despre răspunsul oficial al reprezentanţilor ministerului, pe măsura în care au făcut-o despre ajutor-ul, ... care nu există!!!
... pentru că, de atunci, noi explicăm într-una familiei şi celor care ne-au ajutat până acum, că Laura NU PLEACĂ ÎN STRĂINĂTATE, pentru că nu are nici un ajutor clamat în presa locală.
Dacă e vorba de vreo reuşită, aceasta este legată de faptul că, datorită oamenilor obişnuiţi şi ziarului Adevărul, dar fără sprijinul nici unei autorităţi, Laura are banii pentru operaţia în ţară, la spitalul privat Euroclinic. NOROC că aceaste declaraţii şi scriituri au intervenit după ce Laura a reuşit să strângă banii necesari pentru intervenţie! ... altfel, era o palmă de „ajutor” serioasă pentru tot ceea ce ne străduiam noi să facem!!!
Într-adevăr, oficiali din Ministerul Sănătaţii au făcut nişte declaraţii. Au făcut-o, probabil, pentru a nu lăsa impresia că nu le pasă ... Altfel, ADEVĂRUL e trist, pentru că nici celor din minister, nici celor din teritoriu chiar nu le pasă. Cum am putea noi să credem altceva atâta vreme cât aceştia nu ştiu că trimiterea bolnavilor pentru intervenţii în străinătate se aprobă de minister numai pentru afecţiunile care nu pot fi tratate în ţară şi fac declaraţii cum că „nu este nevoie de avizul unui medic specialist, dosarul urmând a fi analizat de urgenţă de membrii unei comisii de la minister. Aceştia şi-au dat deja acordul de principiu pentru a achita costul operaţiei în străinătate” ???
... temeiul ? ... Ordonanţa Guvernului nr. 28/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 119/2003, prevede la art. 1 că "Persoanele cu afecţiuni deosebit de grave, care nu pot fi tratate în ţară, pot fi trimise la tratament în străinătate." Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 50/2004 privind metodologia de trimitere a unor categorii de bolnavi în străinătate (M.Of. nr. 76 din 29.01.2004) stabileşte la art. 1 alin. 2 „Trimiterea bolnavilor la tratament în străinătate se aprobă de Ministerul Sănătăţii numai pentru afecţiunile care nu pot fi tratate în ţară, pe baza unei documentaţii medicale întocmite de direcţiile de sănătate publice judeţene şi a municipiului Bucureşti, denumite în continuare direcţii de sănătate publică.”, iar la art. 2 alin. 1 că „Trimiterea la tratament în străinătate se face pentru bolnavii înscrişi pe lista unui medic de familie, care au parcurs toate nivelurile de acordare a asistenţei medicale, respectiv asistenţa medicală primară, de specialitate şi care au fost spitalizaţi în unităţi sanitare de cea mai înaltă calitate profesională şi tehnică, dar a căror sănătate nu a fost restabilită.”
Neurinomul acustic, diagnosticul Laurei, poate fi operat şi în spitalele de stat din România. Mai nou, am aflat că există totuşi aparate necesare unei asemenea operaţii pe creier, însă rezultate ... nu. Prin urmare, în condiţiile legislaţiei actuale, Laura nu are cum să beneficieze de sprijinul ministerului pentru a face operaţia în străinătate.
Şi atunci întrebarea firească e ... ce înseamnă această repezeală ... şi din partea autorităţilor, dar şi din partea presei locale ???
Ziariştii botoşăneni au preluat declaraţia de intenţie, ca fiind certitudine, iar acest lucru a făcut mult rău Laurei. Comentariile determinate de ceea ce s-a scris arată cât de puternică este presa şi cât de uşor influenţabili sunt oamenii, că puţini au răbdare să urmărească lucrurile în profunzimea lor şi înţelepciunea să stea deoparte dacă nu cunosc problema semenului.
Pentru a repara măcar puţin din cele scrise, ziariştii sunt obligaţi să urmărească evoluţia acestei situaţii şi să scrie despre răspunsul oficial al reprezentanţilor ministerului, pe măsura în care au făcut-o despre ajutor-ul, ... care nu există!!!
... pentru că, de atunci, noi explicăm într-una familiei şi celor care ne-au ajutat până acum, că Laura NU PLEACĂ ÎN STRĂINĂTATE, pentru că nu are nici un ajutor clamat în presa locală.
Dacă e vorba de vreo reuşită, aceasta este legată de faptul că, datorită oamenilor obişnuiţi şi ziarului Adevărul, dar fără sprijinul nici unei autorităţi, Laura are banii pentru operaţia în ţară, la spitalul privat Euroclinic. NOROC că aceaste declaraţii şi scriituri au intervenit după ce Laura a reuşit să strângă banii necesari pentru intervenţie! ... altfel, era o palmă de „ajutor” serioasă pentru tot ceea ce ne străduiam noi să facem!!!
2 comentarii:
Scris cam la cald textul asta...ma gandesc ca totusi ziaristii aia din Bt au dat totusi prima mana de ajutor...si nu pot fi acuzati decat de bune intentii...eu as mai reflecta..
Bogdane, textul nu e scris deloc la cald. Noroc ca n-a fost timp de asta!
Si sa ne intelegem ... daca vorbim strict de presa, prima mana de ajutor nu a venit de la presa din Botosani. Ci de la Adevarul, redactia editiei de seara, din Iasi.
Când, în sfarsit, cei din Botosani ne-au ajutat, după ce le-am spart usile, le-am multumit, indiferent cat de putin (mult) a fost ajutorul din partea lor. Le MULTUMIM si acum, pentru ca am credinta ca de la coltisorul acela de pagina a ajuns la Laura un ajutor oricat de mic. Dar asta nu ma face sa tac cand vad ca dau cu penita-n balta!
Apoi, stii si tu ca anumite drumuri sunt pavate cu bune intentii! Sa se tina de stire si sa mi se demonstreze ca am gresit si imi voi face mea culpa!
Trimiteți un comentariu