Într-una din zile, Roxana mi-a trimis această poezie ...
Am sărutat această lume ...
[RABINDRANATH_TAGORE]
Am sărutat această lume cu ochii şi cu mâinile,
în faldurile inimii nenumărate-învăluind-o.
I-am potopit şi zilele şi nopţile cu gânduri,
până când lumea şi viaţa mea
s-au contopit într-una singură.
Şi dragă mi-i viaţa,
pentru că dragă mi-i lumina cerului
întreţesută-n mine.
Dacă a părăsi această lume
e tot atît de-nvederat cu a iubi-o
trebuie să fie un tainic înţeles
între-ntâlnirea şi despărţirea vieţii.
Dacă iubirea de viaţă
s-ar dezamăgi în moarte,
atuncea cancerul dezamăgirii
ar roade măduva a toate,
iar stelele şi-ar tot zbirci lumina,
pâna s-ar face negre-n întuneric...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu