"Persoana cea mai apropiată de suferinţa Laurei Irimia este chiar soţul ei. Se cunosc de 12 ani şi tot de atâţia sunt căsătoriţi. Laura şi Eugen au înţeles în ultimele două luni cât de importanţi sunt unul pentru celălalt." Bărbatul de lângă Laura (Mihaela Dincă), Adevărul, 23 februarie 2009
Din decembrie, de când Laura Irimia a aflat că suferă de neurinom acustic, o tumoare instalată în canalul auditiv, aceasta nu a mai fost scăpată din ochi de soţul său.
Peste tot merg împreună, iar Eugen a preluat sarcinile casnice. Se cunosc de 12 ani, iar la nouă luni după ce s-au cunoscut, s-au căsătorit.
Peste tot merg împreună, iar Eugen a preluat sarcinile casnice. Se cunosc de 12 ani, iar la nouă luni după ce s-au cunoscut, s-au căsătorit.
„Ne-am cunoscut la o firmă la care am vrut să mă angajeze. Eugen era gardian civil, paznic la poarta societăţii respective. Eu trebuia să mă angajez în secţia de croitorie, însă, pentru că achiziţionarea unor maşini a fost amânată, am fost angajată ca paznic în fabrică”, îşi aminteşte Laura. Meseria aceasta i s-a părut dificilă, aşa că i-a cerut ajutor lui Eugen.
“Terminam programul în acelaşi timp, aşa că Eugen a început să mă conducă acasă”, mai povesteşte Laura. În prezent au doi copii – o fată de 12 ani şi un băiat de 7 ani. Laura va merge la Bucureşti, pentru operaţie, tot împreună cu soţul său.
Intervenţia pentru care şi ziarul „Adevărul“ donează 3.000 de euro este programată pe data de 11 martie. “Eugen a avut de fiecare dată mai multe emoţii decât mine, dar a încercat să le ascundă. Eu îmi dau imediat seama ce e în sufletul lui”, adaugă Laura.
Jurnalul Laurei episodul 8
După ce vom trece de necazul cu boala, vom dansa din nou...
Afară ninge aşa de frumos... E o vreme numai bună de stat la poveşti, la gura sobei. Noi nu avem sobă. Dar avem televizor şi ne mai uităm la câte o emisiune.
Eu am încercat să mă odihnesc, iar Eugen a profitat de asta ca să urmărească un meci de fotbal. La un moment dat, am auzit o muzică plăcută şi am privit. Era o emisiune în care nişte tineri dansau... Mi-am adus aminte de vremea în care, copil fiind, tatăl meu mă învăţa să dansez muzică populară şi toate rudele ne apreciau când dansam împreună la petrecerile din familie. I-am spus despre asta soţului meu. Şi lui îi place să danseze.
El a zâmbit şi a încercat să-şi amintească ultima petrecere la care am fost şi am dansat, aşa cum numai noi ştim. Ne-am contrazis puţin pentru că nu ne înţelegeam asupra acelui moment.
Eugen a ghicit că mi-e dor de bucuria dansului. M-a luat de mână şi m-a încurajat, spunându-mi că, după ce vom trece de necazul cu boala, vom dansa din nou. Eu am aprobat, dar simt că... lucrurile nu vor mai fi niciodată la fel ca înainte.
Laura a fost mai puternică
Laura avea dureri îngrozitoare de cap. Nu ştiam ce să fac. Fără să mă pricep prea bine într-ale internetului, am dat o căutare după simptomele pe care le avea. Pe una din pagini, la „neurologie”, toate bolile, printre care şi neurinomul acustic.
Laura avea dureri îngrozitoare de cap. Nu ştiam ce să fac. Fără să mă pricep prea bine într-ale internetului, am dat o căutare după simptomele pe care le avea. Pe una din pagini, la „neurologie”, toate bolile, printre care şi neurinomul acustic.
Mi s-au părut mult prea îngrozitoare ca să i se potrivească chiar ei. Atunci nici măcar nu am discutat cu Laura despre asta. Am insistat să-şi facă nişte analize înainte să vină frigul, iar ceea ce am aflat a fost năucitor. Voiam să o încurajez şi, în acelaşi timp, să-i feresc pe copiii de această veste. Şocul a fost mare. Nu îmi imaginam cum avea să fie viaţa noastră în continuare.
De sărbători, de la noi a lipsit veselia, iar Laura nu a mai suportat. Dorinţa ei de a învinge această boală a fost ca o explozie pe lângă încercările mele de a o încuraja. Ca să aibă mai mult timp să discute cu oameni care au trecut prin încercări asemănătoare, dar şi cu cei care doreau să o ajute, a fost nevoie să mă ocup eu mai mult de treburile casei, mai mult decât o făceam înainte.
Nici unuia dintre noi nu i-a fost uşor să accepte necazul care ne-a lovit. Dar Laura a fost mai puternică şi nu e singurul motiv pentru care o iubesc şi vreau să se facă bine! (Eugen Irimia)
Cei care vor să o ajute au la dispoziţie următoarele conturi, deschise la BRD pe numele Eugen Irimia, soţul Laurei
în lei: RO75 BRDE 070S V015 8650 0700,
în euro: RO17 BRDE 070S V220 1974 0700.
Codul SWIFT (pentru ambele conturi): BRDE ROBU"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu