sâmbătă, 24 ianuarie 2009

Puterea de a incuraja

Laura a început un regim alimentar, ale cărui efecte, spune ea, le simte deja, pentru că de câteva zile nu mai are dureri de cap. Însă nu mai poate ieşi din casă, chiar şi în prezenţa cuiva, pentru că ameţeşte prea rău.
Banii pe care îi are sunt puţini şi, în condiţiile în care nu reuşeşte să strângă suficienţi, există riscul ca operaţia (din ţară) să fie amânată. Lucru periculos!
Conştientă de riscuri şi neputincioasă, Laura are momente de descumpănire.

Am vorbit cu ea aproape toată dimineaţa, încercând să o încurajez. Printre altele, i-am vorbit despre Dumnezeu, ... cu o putere pe care nu mi-o recunosc. Pentru că Laura părea ceva mai bine când am încheiat discuţia, puterea asta m-a făcut să simt ceva din finalitatea unei povestioare pe care o ştiu de ceva vreme.
... Un bătrân îşi amintea viaţa, ce apărea ca nişte paşi în nisip. Erau două rânduri, ai lui şi ai lui Dumnezeu. La un moment dat, bătrânul a zărit doar un singur şir de urme şi atunci, supărat, a întrebat:
De ce Doamne m-ai lăsat în asemenea clipe ?
Iar Dumnezeu i-a răspuns:
Atunci te purtam pe braţe.

Niciun comentariu: