Cristina este o profesoară de biologie, care te aruncă în luptă şi ştie cum să te ţină acolo. Astăzi, am fost cu ea la liceul unde predă şi am strâns bănuţi, într-o stare de tremur continuu.
Apoi, am alergat spre teatru, în acelaşi scop, ca să cer „Ajutor pentru Laura”. A fost o premieră al cărei nume nu l-am reţinut (aş putea să-l aflu din ziare...), dar care s-a jucat cu casa închisă. Lumea cea mai bună a oraşului, şi nu numai, a fost acolo. Dintre toţi, cu cel mai drag mie, Mircea Dinescu, am schimbat două vorbe şi mi-am amintit versurile lui „(...) încă aripile mă ţin / chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii”. Şi aici am strâns bănuţi. Altfel decât la şcoală (cu o stare de apăsare ... ).
Cred că sfârşitul săptămânii va fi momentul unui prim bilanţ.
Apoi, am alergat spre teatru, în acelaşi scop, ca să cer „Ajutor pentru Laura”. A fost o premieră al cărei nume nu l-am reţinut (aş putea să-l aflu din ziare...), dar care s-a jucat cu casa închisă. Lumea cea mai bună a oraşului, şi nu numai, a fost acolo. Dintre toţi, cu cel mai drag mie, Mircea Dinescu, am schimbat două vorbe şi mi-am amintit versurile lui „(...) încă aripile mă ţin / chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii”. Şi aici am strâns bănuţi. Altfel decât la şcoală (cu o stare de apăsare ... ).
Cred că sfârşitul săptămânii va fi momentul unui prim bilanţ.
Un comentariu:
Deci...lucrurile incep sa se miste...asta e important..
Trimiteți un comentariu