CE NU V-AM ARĂTAT PÂNĂ ACUM

Trei saptamani

Când am început să cerem Ajutor pentru Laura, aveam atâtea planuri şi idei, încât nu credeam că nu vom putea strânge 35.000 de euro pentru operaţia în Germania.

Pe parcurs am realizat că lucrul acesta e mult prea greu. Amărăciunea ce părea să ne cuprindă la un moment dat s-a spulberat, pentru că Laura a aflat din discuţiile cu Dan Sântimbreanu că intervenţia poate avea loc şi în ţară, cu şanse destul de mari de reuşită. Tot datorită acestui om minunat, Laura a luat legătura cu dr. Sergiu Stoica (Spitalul Euroclinic din Bucureşti). Aşa se face că suma ce trebuie strânsă a devenit de cinci ori mai mică decât cea iniţială, înscrisă pe afişe şi în toate mail-urile, pe care le-am trimis către fundaţii şi emisiuni tv..

7.000 de euro?! ... din nou, am gândit că e imposibil să nu strângem aceşti bani. Dar lucrurile s-au poticnit şi merg parcă mai greu decât la început. În săptămâna ce a trecut am listat nişte fluturaşi cu noile precizări şi ... am luat-o cumva de la capăt (cu sentimentul că dau buzna în casa şi viaţa oamenilor), distribuindu-i prin oraş, mai exact prin scările blocurilor, în cutiile poştale.

Laura nu are banii nici pentru intervenţia ce ar putea fi facută în ţară, iar banii se strâng foarte greu. Tumoarea are dimensiuni mari, ceea ce impune urgenţa operaţiei, şi anume până la mijlocul lunii februarie. ... e o parte din ceea ce am scris pe fluturaşi.

Astăzi, Laura a vorbit din nou cu dl. doctor. La mijlocul lunii februarie, acesta va intra în concediu, iar intervenţia se amână pentru începutul lunii martie. Vestea a fost oarecum derutantă pentru Laura şi cu greu i-a acceptat avantajele. Partea bună a lucrurilor e că astfel vom câştiga timp şi poate va mai strânge bani. Deocamdată, e bine şi pentru că Laura nu mai are (probabil datorită regimului alimentar) durerile îngrozitoare de cap care o năuceau. În plus, mă gândesc că dl. doctor va reveni din concediu în formă, ... deşi cred că e total nepotrivit să fac astfel de aprecieri în condiţiile în care ceea ce a făcut până acum e aproape de miracol.

Sper doar ca toate schimbările intervenite în problema Laurei să nu ne afecteze credibilitatea.

Începe o nouă săptămână ... Doamne Ajută!

Pur si simplu

După apariţia articolului din revista Libertatea pentru femei, doamna Dorina Vâlcu a contactat redacţia şi, prin intermediul jurnalistei Mirela Barbă, am ajuns să ne cunoaştem.

Acum trei ani, soţii Vâlcu din Bucureşti au fost încercaţi de aceiaşi problemă ca şi noi, când domnul a fost diagnosticat cu neurinom acustic. Doamna dorea să ne spună că această operaţie se poate face cu succes şi în ţară. Soţul dumneaei a fost operat în ţară, iar, după o perioadă de recuperare destul de grea, acum este bine. Am povestit multe, iar, în final, doamna mi-a cerut permisiunea să mă mai sune din când în când, ca să vadă cum suntem. Pur şi simplu.

Puterea de a incuraja

Laura a început un regim alimentar, ale cărui efecte, spune ea, le simte deja, pentru că de câteva zile nu mai are dureri de cap. Însă nu mai poate ieşi din casă, chiar şi în prezenţa cuiva, pentru că ameţeşte prea rău.

Banii pe care îi are sunt puţini şi, în condiţiile în care nu reuşeşte să strângă suficienţi, există riscul ca operaţia (din ţară) să fie amânată. Lucru periculos!

Conştientă de riscuri şi neputincioasă, Laura are momente de descumpănire.

Am vorbit cu ea aproape toată dimineaţa, încercând să o încurajez. Printre altele, i-am vorbit despre Dumnezeu, ... cu o putere pe care nu mi-o recunosc. Pentru că Laura părea ceva mai bine când am încheiat discuţia, puterea asta m-a făcut să simt ceva din finalitatea unei povestioare pe care o ştiu de ceva vreme.
... Un bătrân îşi amintea viaţa, ce apărea ca nişte paşi în nisip. Erau două rânduri, ai lui şi ai lui Dumnezeu. La un moment dat, bătrânul a zărit doar un singur şir de urme şi atunci, supărat, a întrebat:

De ce Doamne m-ai lăsat în asemenea clipe ?

Iar Dumnezeu i-a răspuns:

Atunci te purtam pe braţe.

Zilele astea

… sunt un amalgam de notiţe, fapte şi stări.

Nu reuşesc să fac tot ce îmi propun, mi-e greu să stabilesc priorităţi, pentru că peste ele vin alte idei, care par a fi mai importante şi trebuie făcute şi cu mai mare urgenţă.

Nu e greu să primeşti un refuz la întrebarea dacă poţi să lipeşti un afiş, atunci când primeşti, sau nu, o justificare şi vezi în ochii omului o oarecare preocupare. E mai greu să ai permisiunea dată cu indiferenţă.

E copleşitor să vorbeşti cu oameni pe care nu-i ştii, dar pe care parcă îi cunoşti dintotdeauna.

Din discuţiile cu Laura am aflat de dr. Sergiu Stoica. Am căutat şi am mai citit câte ceva despre el. Dacă Laura nu reuşeşte să strângă banii pentru operaţia în Germania, m-aş simţi liniştită să ştiu că poate să rămână în ţară, pe mâinile unui medic despre care se scrie astfel ... http://www.formula-as.ro/2008/817/lumea-romaneasca-24/dr-sergiu-stoica-neurochirurg-la-spitalul-marie-curie-din-bucuresti-9543

audiograma

Laura se simte rău

A ţinut să mă sune să îmi spună că, încă de aseară, a început să îi amorţească obrazul drept şi ... toată partea dreaptă a capului. Pentru că a fost destul de solicitată a pus totul pe seama oboselii şi a sperat că astăzi va fi mai bine. Dar a fost la fel.

M-a întrebat dacă am făcut vreodată injecţie pentru vreo intervenţie stomatologică, pentru că este aceeaşi senzaţie, ca şi cum ai fi sub anestezie, iar partea amorţită parcă nu ar fi a ta ...

Aceste simptome indică faptul că tumoarea este în expansiune, iar Laura se teme ca starea să nu i se agraveze, pentru că până la mijlocul lui februarie mai este mult.

Întrebări şi Răspunsuri

Multe persoane m-au sunat şi mi-au spus de Formularul 112. Ca să preiau vorbele lui Dan Sântimbreanu, acest formular „nu intră în discuţie pentru că operaţia se poate face în România, chiar dacă ai şanse mici să scapi fără sechele”.

Neurinomul acustic, diagnosticul Laurei, este o tumoare benignă, care poate fi operată, însă intervenţia chirurgicală presupune minuţiozitate maximă, ce poate fi dată doar de aparate extrem de performante. Asemenea aparate nu se găsesc şi în spitalele din România. Dacă nu ai bani să mergi în străinătate, unde poţi spera că vei rămâne întreg, ajungi să alegi, în ţară, între a muri şi a fi mutilat. Cred că şi diferenţa de cost al operaţiei confirmă acest lucru: 35.000 Euro în străinătate faţă de 7.000 Euro în ţară.

Până când îi trebuie banii şi cât a reuşit să strângă până acum sunt întrebări frecvente. Banii îi trebuie cât mai repede posibil, pentru că tumoarea este destul de mare şi operaţia nu poate suferi amânare. Cu atât mai mult cu cât Laura se simte din ce în ce mai rău. Intervenţia ar trebui să fie făcută la mijlocul lunii februarie. ... voi face o mărturisire, care sunt convinsă că o va mâhni, dar mă gândesc că astfel va fi înţeleasă situaţia în care se află şi va fi ajutată: Laura vorbeşte foarte tare, neobişnuit de tare. Citind despre simptomele bolii, probabil că auzul îi este destul de afectat.

În conturi (în lei: RO75 BRDE 070S V015 8650 0700, în Euro: RO17 BRDE 070S V220 1974 0700) nu e nimic, în afară de alocaţia copiilor.

Dar, astăzi, Laura a fost foarte fericită pentru că a primit câţiva bănuţi, de la nişte rude, vecini, cunoscuţi şi necunoscuţi.

De când am început demersurile în a face cunoscută problema ei şi până acum, a reuşit să strângă aproximativ 60 de milioane, poate ceva în plus, poate ceva în minus. E destul de mult, dar, raportat la cât îi este necesar, e foarte puţin. În concret, Laura nu are bani nici pentru operaţia în ţară.

In lupta cu boala

O nouă zi în lupta cu boala a început aşa ...

diagnostic: neurinom acustic

http://laurairimia.blogspot.com/2009/01/examinare-irm-neurinom-acustic.html