(pe)trecere

Sărbătorile trec. Timpul ne ţine socoteala şi trece.

În ajun şi în prima zi de Crăciun am avut casa plină, cum nu a mai fost de mult, am dansat, am mâncat, am băut şi-am râs cu poftă.

În a doua zi a murit cea căreia eu îi spuneam „mamaia de la cursă”, iar zilele ce au urmat au trecut fără să ştiu. A nins ca-n poveşti şi a fost un frig teribil. Toată lumea s-a minunat cum bunicii i s-au împlinit toate dorinţele legate de moarte.

În ajun de An Nou, aproape tot oraşul a rămas fără apă, iar eu cu o grămadă de treabă ce trebuia făcută. Am trecut în 2009, altfel decât oricând până acum. Nu neapărat în sensul rău. Nici grozav de bine. În ciuda prevederilor unui an nou greu, cu criză financiară etc., intuiţia îmi spune că mi se va întâmpla ceva bun anul ăsta. Şi cum intuiţia nu m-a înşelat decât rareori, ... aştept cu nerăbdare. ... să explodez de bucurie! Doamne Ajută!

La mulţi ani!