luni, 9 septembrie 2013

Nespusă durere!

Ai mei îmi spuneau de fiecare dată, când mă confruntam cu o situaţie delicată şi mă aflam la mâna cuiva, că nu trebuie să mă înfurii, că aşa e lumea ... Uneori, îmi spuneau (alteori evitau) că nu o să reuşesc eu să schimb lucrurile, pentru că oamenii sunt răi. Altfel, dădeau dreptate stărilor mele de neputinţă şi revoltă.

Mereu m-au încurajat să învăţ, ca să ajung să nu depind prea mult de alţii. Dar, oricât te-ai folosi de influenţa şi cunoştinţele tale, e greu să ajungi în situaţia asta. Ba chiar imposibil, mai ales când ai de a face cu nişte mici dumnezei.

Printre medici am întâlnit şi îngeri, şi demoni. Puţini îngeri, prea mulţi demoni. Acum nu mă mai înfurii ca altădată şi nu mai arunc cu vorbe în pereţii de-acasă, dar trăiesc o stare fizică de rău, care îmi întoarce stomacul pe dos, mai ceva ca o latrină.

Zilele trecute priveam la medicul, care citea diagnostice înfiorătoare, cum nu-i mai intra nimeni în graţii, deşi toţi se străduiau. Fără nervozitate, nici cu răbdare ori seninătate, dar cu o insensibilitate discretă, trădată de grimase de scârbă şi plictiseală, a citit şi hârtiile mele. Am explicat cât de mult s-a agravat situaţia faţă de ultima dată şi vroiam să ştiu dacă nu cumva asta implică nişte modificări în documentele pe care trebuia să le semneze. Mi-a răspuns că, potrivit diagnosticului, deja s-a făcut o favoare în acest caz şi că probabil cineva - poate chiar eu, după privirea aruncată peste ochelari şi accentul din vorbe - a pus deja un cuvânt bun şi mai mult de-atât nu se poate.

Culorile stridente din ţinuta medicului îmi străpezeau mintea şi mi-am amintit de prima întâlnire, în urmă cu doi ani. Atunci discuţia a decurs în sensul că boala e de cursă lungă şi, în funcţie de evoluţia acesteia, se va reevalua situaţia. Înţelegeam şi refuzam să accept modul în care medicul punea problema. Am încercat să subliniez că, deşi pacientul nu e paralizat, nici deplasabil nu e, pentru că are mereu nevoie de sprijin şi e aproape ca o legumă. Căuta ceva printre rândurile nenumăratelor adeverinţe şi documente medicale şi, renunţând a mai găsi, a încheiat discuţia, spunându-mi că bolnavul rămîne în aceeaşi situaţie.

Am mulţumit că a avut răbdarea să mă asculte şi am ieşit, paradoxal, mulţumită, că nu m-a îmbrâncit din vorbe, făcându-mă cu ou şi oţet. Aveam toate şansele. Dacă eram un simplu pacient, probabil zburam, la propriu şi la figurat. Dar, având demnitatea unei funcţii, care îmi dă zilnic privilegiul de a mă smeri, am reuşit să deschid uşa. Atât.

Mă doare să văd cum mulţi nu văd realitatea de dincolo de hârtii, cum legile nu sunt făcute şi  nu sunt interpretate în favoarea oamenilor, ci spre deznădejdea lor, şi nepăsarea unora te ajută să te afunzi mai mult şi mai repede ...

Între timp bolnavul a plecat dintre noi. Nu l-a omorât niciun medic, aşa cum nici pe copilul de 4 ani, omorât zilele trecute de câini, nu l-a ucis vreun primar sau vreo organizaţie de protecţie a câinilor...

Cât de cruntă poate fi durerea! Dumnezeu să-l odihnească în pace şi pe noi să ne ierte!

3 comentarii:

Diaconu Valcea Daniel spunea...

Buna! Sunt administratorul blogului http://promovat.blogspot.ro/ daca va intereseaza un banner exchange, eu am urmatoarele dimensiuni de banner disponibile: http://promovat.blogspot.ro/p/banner-exchange.html .Ms, astept raspuns

Camelia spunea...

Cate.ro este o platforma de , actualizata zilnic cu produse selectate de la cele mai cunoscute magazine online din Romania.

Camelia spunea...

Cate.ro este o platforma de oferte, reduceri si promotii online, actualizata zilnic cu produse selectate de la cele mai cunoscute magazine online din Romania.