duminică, 15 martie 2009

suspans si veselie

Dis de dimineaţă a sunat telefonul. Era Eugen. Nu am apucat să mă gândesc la ceva, bun sau rău, pentru că a început să îmi povestească despre sperietura zdravană pe care a avut-o dimineaţă, când a intrat în salon şi nu a găsit-o pe Laura. Pe moment nu a ştiut încotro să o ia, dar l-a salvat chiar ea, fiindcă sosea din plimbarea de pe holurile spitalului. Semn bun încă de la prima oră că vară-mea e bine.

... mi-am amintit apoi de analizele cu surprize, de telefonul şi vocea înecată în plâns, la prima oră a dimineţii, din cauza emoţiilor provocate de articolul din acea zi din ziarul Adevărul şi câte alte emoţii ce mi-a creat. Nu mai spun de noaptea de 11 spre 12 martie. Laura are un fel de a ne speria, pentru ca apoi să chicotească, de parcă ar râde de noi ...

Spre seară, am vorbit cu ea. Vocea îi era ceva mai fermă decât ieri. Era foarte veselă, pentru că dl. doctor i-a scos pansamentele şi totul e în regulă. A mâncat bine şi se simte „foarte bine”, după cum a spus apăsat, ca să mă convingă.

Din salonul în care se află au putut chiar să urmărească meciul de pe stadionul Dinamo, ca dintr-o lojă oficială. Ocazie de voie bună. În plus, au vizitat-o îngeraşii, Dan, în cursul zilei, şi, spre seară, Mihaela.

I-am spus de lista lui Cabral şi asta a surprins-o foarte tare. Mâine are treabă. Dar toate vor fi spuse la timpul lor.

2 comentarii:

andreea molocea spunea...

se pare ca, cabral, totusi citeste mailurile! m-am bucurat mult sa-mi gasesc azi in inboxul mailului un mesaj pozitiv de la el. sper sa o ajute pe laura, de asta am si facut-o! te imbratisez!

Anca Marţincu (Grădinaru) spunea...

Multumim, Andreea! Te imbratisez si abia astept sa te cunosc si altfel decat blogu-ind!