A intrat în a treia zi după operaţie. În prima zi după, Laura era incoerentă, agitată şi irascibilă. Absolut normal după atâtea ore sub anestezie. În cursul zilei a mâncat puţin, dacă se poate spune aşa când e vorba doar de câteva linguri de lichide, dar nu i-a priit nimic. O durea capul destul de tare. Dl. doctor Sergiu Stoica a vizitat-o şi am înţeles că durerea o resimţea doar la locul intervenţiei, ceea ce e perfect în regulă. Auzea bine şi putea să zâmbească la nevoie.
În lunile de dinaintea operaţiei nu concepea că ar putea rămâne cu pareză! Uneori accepta ideea, dar în mod constant revenea cu încăpăţânare şi refuza gândul ăsta. Şi minunea s-a întâmplat!
Ieri, arăta mult mai bine şi chiar ea spunea că se simte „mai bine”. Vorbea coerent. Dar mai puţin decât de obicei, ceea ce pe noi, cei din familie, ne amuză. Acum ne permitem să facem glume ... Tot ieri a făcut primii paşi. Dimineaţă, d-na doctor Anca Vişan a insistat ca Laura să se ridice la marginea patului şi chiar să stea puţin în picioare. Nu a reuşit decât un pic. Spre seară am vorbit (pentru a nu mai ştiu câta oară în zi) cu Eugen şi mi-a spus că ... „Laura e la plimbare cu dl. doctor Stoica”. După atâtea ore de stres, acum facem haz la orice semn care indică un progres. Dl. doctor a convins-o să încerce câţiva paşi şi Laura a reuşit să-i facă, chiar dacă o mai doare piciorul stâng. Hidratarea, care e foarte importantă, nu a decurs prea bine nici în a doua zi. Însă monitorizarea funcţiilor vitale arată că totul e în parametrii normali.
... începe o nouă zi şi de-aici, de-acasă, aşteptăm în continuare veşti bune. HAI LAURA!!!
În lunile de dinaintea operaţiei nu concepea că ar putea rămâne cu pareză! Uneori accepta ideea, dar în mod constant revenea cu încăpăţânare şi refuza gândul ăsta. Şi minunea s-a întâmplat!
Ieri, arăta mult mai bine şi chiar ea spunea că se simte „mai bine”. Vorbea coerent. Dar mai puţin decât de obicei, ceea ce pe noi, cei din familie, ne amuză. Acum ne permitem să facem glume ... Tot ieri a făcut primii paşi. Dimineaţă, d-na doctor Anca Vişan a insistat ca Laura să se ridice la marginea patului şi chiar să stea puţin în picioare. Nu a reuşit decât un pic. Spre seară am vorbit (pentru a nu mai ştiu câta oară în zi) cu Eugen şi mi-a spus că ... „Laura e la plimbare cu dl. doctor Stoica”. După atâtea ore de stres, acum facem haz la orice semn care indică un progres. Dl. doctor a convins-o să încerce câţiva paşi şi Laura a reuşit să-i facă, chiar dacă o mai doare piciorul stâng. Hidratarea, care e foarte importantă, nu a decurs prea bine nici în a doua zi. Însă monitorizarea funcţiilor vitale arată că totul e în parametrii normali.
... începe o nouă zi şi de-aici, de-acasă, aşteptăm în continuare veşti bune. HAI LAURA!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu