




"Viaţa este scurtă, arta este lungă, ocazia fugitivă, experienţa nesigură, judecata grea". (Hipocrat)
Necazuri, încercări, durere, umilinţă - multă, multă umilinţă din partea celor datori să ajute, neputinţă, disperare. Dar şi decenţă, bun simţ, cum rar am întâlnit. Sunt cuvinte care nu pot descrie îndeajuns situaţia familiei Grădinaru, aşa cum am cunoscut-o eu. Apoi, o mare bucurie ... Cu sprijinul unor oameni minunaţi, care au constituit Asociaţia Salvează Vieţi, domnul Cătălin Grădinaru a obţinut aprobarea finanţării transplantului de ficat în străinătate, 80000 de euro.
Însă, după ani de zbucium, acum, soţii Grădinaru sunt în situaţia în care nu mai au bani pentru deplasarea în Italia şi analizele preliminare transplantului, adică aproximativ 2000 de euro. E incredibil, inadmisibil, stupid, umilitor ca un om să fie la un pas de moarte sau la un pas de viaţă, datorită unei asemenea sume. Depinde de noi ce lăsăm să se întâmple!
Conturi deschise la BRD Botoşani, Agenţia George Enescu:
Titular MIHAELA GRĂDINARU, Telefon: 0740 166 109
fragment dintr-o discuţie cu doamna Mihaela Grădinaru
Le-am purtat când aveam vârsta Alexandrei Grădinaru. Cred că şi ei îi plac. Doamna Mihaela îmi spunea că "Alex nu e pretenţioasă" şi că "e ruşine să furi, să spui minciuni, dar să primeşti de la cineva un dar, care e făcut din inimă e un lucru mare". E admirabil cum, după atât de multe umilinţe ce a îndurat, această femeie poate fi atât de caldă şi înţeleaptă.
"Tu cui spui "Jos Pălăria!" ?! L-am privit pe tata zâmbind, pentru că nu ştiam de ce mă întreabă şi m-am întors spre mama, încercând să înţeleg. Din priviri, zâmbind, mama a insistat să răspund. Când am văzut că treaba e "serioasă" - la momentul acela, nu ştiam de campania Pro Tv - am hotărât că trebuie să mă gândesc pentru că ştiu mulţi oameni demni de admiraţie. Dar tata nu m-a lăsat să-l întreb de ce întreabă şi m-a provocat din nou ... "ghici cui spun eu "Jos Pălăria!"?! Am zis că e prea mult, că nu aş putea să ghicesc ... şi m-am dus cu gândul tocmai la perioada în care lucra în armată, că poate o fi vreun fost superior de-al lui, cu multe grade ... Apoi, amândoi deodată au spus: doctorul ... şi toţi trei: Stoica! ... şi eu am încheiat: ... şi dr. Anca Vişan! Ne-am felicitat reciproc, tot din priviri, şi ne-am văzut fiecare de treburi.
