Acu' câtva timp vedeam la tv, un judecător care îşi teroriza vecinii, arătându-le popoul fără nici o jenă, şi o judecătoare care dansa mai mult decât provocator. Am întâlnit şi eu câţiva neisprăviţi în magistratură, e drept că nu în aceeaşi măsură, dar ... cine ştie?! Mi-e groază că sunt asemenea oameni care judecă problemele care îi despart pe unii de alţii, că împart dreptatea celor mulţi şi nevoiaşi.
Aseară, la RealitateaTv, am (re)văzut incidentul de anul trecut în care rolul principal l-a avut Elena Turcu. Aceasta este apărată de o avocată, care parcă îi este clonă prin atitudinea pe care a avut-o în emisiune. Cu un ton care mi-au zgârâiat urechile şi nervii, aceasta a comentat pe imagini, ca la un joc sportiv, explicând cu o incredibilă sfidare şi nesimţire cum se întâmpla agresarea, „prin apucare, strângere şi tragere”, cine erau subiecţii activ(i) şi pasiv. Prinsă în mrejele retoricii, avocatei i-au scăpat chestiuni care frizează flagrantul lipsei de verticalitate a Elenei Turcu şi a celor care o susţin. Simplul fapt că aceasta s-a folosit de statutul său de judecător este o dovadă a relei credinţe, a sfidării oricărei autorităţi şi chiar a oamenilor simpli. Şi totuşi, nimeni nu e mai presus de lege!
Sunt convinsă că şi legea este prost făcută, că are prea multe portiţe, însă, dincolo de aceasta, comportamentul Elenei Turcu este revoltător. După cum revoltător este şi faptul că are o atâta susţinere şi printre colegii de breaslă.
Refuz să asociez numele Elenei Turcu cu ceea ce eu înţeleg că trebuie să fie judecătorul, ... măcar un om decent! Asta pentru că măcar de o singură lege trebuie să se ţină cont în orice situaţie, cea a bunului simţ.
Aseară, la RealitateaTv, am (re)văzut incidentul de anul trecut în care rolul principal l-a avut Elena Turcu. Aceasta este apărată de o avocată, care parcă îi este clonă prin atitudinea pe care a avut-o în emisiune. Cu un ton care mi-au zgârâiat urechile şi nervii, aceasta a comentat pe imagini, ca la un joc sportiv, explicând cu o incredibilă sfidare şi nesimţire cum se întâmpla agresarea, „prin apucare, strângere şi tragere”, cine erau subiecţii activ(i) şi pasiv. Prinsă în mrejele retoricii, avocatei i-au scăpat chestiuni care frizează flagrantul lipsei de verticalitate a Elenei Turcu şi a celor care o susţin. Simplul fapt că aceasta s-a folosit de statutul său de judecător este o dovadă a relei credinţe, a sfidării oricărei autorităţi şi chiar a oamenilor simpli. Şi totuşi, nimeni nu e mai presus de lege!
Sunt convinsă că şi legea este prost făcută, că are prea multe portiţe, însă, dincolo de aceasta, comportamentul Elenei Turcu este revoltător. După cum revoltător este şi faptul că are o atâta susţinere şi printre colegii de breaslă.
Refuz să asociez numele Elenei Turcu cu ceea ce eu înţeleg că trebuie să fie judecătorul, ... măcar un om decent! Asta pentru că măcar de o singură lege trebuie să se ţină cont în orice situaţie, cea a bunului simţ.
4 comentarii:
E admirabil din partea ta ca tii la respectarea "legii bunului simt", numai ca, din pacate, nu cred ca mai sunt multi ca tine in ziua de azi........
Pai avocata....ma intreb si eu asa la o bere daca nu cumva a castigat niste procese in care instanta era reprezentata de madama aia....si de aici e clar de ce..nu?
cand am revazut reportajele cu ea la TV am exclamat: "in ce tara traim..."
Kati, suntem atat de putini incat mi-e groaza, vorba lui Simo, de tara in care traim.
Altfel, Bogdane, buna observatie! ... cazurile in care un avocat reprezinta, in orice fel de dosar, un judecator/procuror sau o ruda a acestuia pana la un anumit grad ar putea fi luate in discutie pentru a deveni cazuri de abtinere sau recuzare pentru magistrati, ca avocatii sunt liber profesionisti si lor nu le sunt aplicabile treburile astea.
Trimiteți un comentariu