La multi ani, Laura!

Ori de câte ori vorbesc cu ea, îmi povesteşte o sumedenie de lucruri frumoase, mă face să râd într-un fel cum nu reuşeşte nimeni altcineva să o facă, mă aruncă într-o stare vecină cu copilăria şi veselia noastră de-atunci.

La mulţi ani, Laura! Să fii sănătoasă, pentru că mi-ai promis că vom povesti despre încercarea ta, dar şi a noastră, şi peste mulţi, mulţi ani !!! La mulţi ani! La mulţi ani!!

Dana Sapariuc ne scrie ...

Cu fiecare discuţie o descopăr tot mai mult pe Dana. Are multe de spus despre felul în care, „ca o străfulgerare”, a început să-şi schimbe viaţa, despre cum l-a regăsit pe Dumnezeu ... Fără să fie o convertită, trăirile Danei îmi amintesc de cele ale Monicăi Fermo sau ale lui Klaus Kenneth. Mi-aş dori să aibă răgazul şi puterea să povestească mai multe despre ea şi altora, aşa cum îmi povesteşte mie câteodată.

Dana Sapariuc ne scrie ...

"Problema mea de sănătate este banală, normală atâta timp cât sunt una din miile de persoane care se confrunta cu aşa ceva. Atâta timp cât oamenii, într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu, trebuie să şi moară ... Special este modul în care o percep şi o trăiesc.

Poate că un om care trece prin ceva similar va citi, iar asta-l va determina SĂ FACĂ nişte SCHIMBĂRI, la care poate că se gândea, însă le tot amâna. Ceea ce-l va salva şi îi va schimba viaţa.

Scriu, de asemenea, pentru cel care crede că a irosit toate şansele vieţii, nemairămânându-i nici timpul, nici energia fizică şi spirituală spre a merge mai departe. Scriu pentru cel care simte că s-a risipit pe un drum străin, că nu-şi mai recunoaşte matca şi nici nu o va mai regăsi vreodată. Pentru cel care în fiecare dimineaţă se simte mai mult decât obosit, pentru cel care de nopţi în şir, de ani în şir, nu poate dormi. Pentru cel pe care prea uşor îl destabilizează greutăţile vieţii, care aşteaptă de la viaţă confort, oameni amabili, provocări blânde. Pentru cel care luptă cu o depresie, punând semnul "egal" între propriu-i viitor şi spitalul de neuropsihiatrie din localitate. Şi pentru toţi cei care au "ochi de văzut şi urechi de auzit".

MIRACOLE EXISTĂ! Cu siguranţă cunoşti ori ai auzit în anturaj de cineva trimis de către medicii care nu mai aveau ce să-i facă să moară acasă ... Iar muribundul trăieşte şi astăzi după mulţi ani. Dacă ştii omul şi repet dacă ai ochi de văzut şi urechi de auzit, ai şi răspunsul la întrebarea "cum este posibil?", pentru că răspunsul este întotdeauna vizibil: SCHIMBAREA.

Trăind doar "ca un negostor într-o lume înstelată de taine" nu se va întâmpla niciodată nimic special. Acel "special" după care sufletul multora dintre noi tânjeşte şi freamătă ani în şir ... În cazul în care crezi doar în bani, bunuri şi pământul de sub picioare, schimbarea se cere, ţipă, la nivel spiritual, obligatoriu. Iar dacă ai cât de cât tendinţa de a ridica ochii şi spre cer, cu siguranţă ai conştientizat ori o vei face în curând, ce anume vei schimba.

Orice dicton pleacă de la o bază reală, iar apoi, de-a lungul veacurilor, se tot redemonstrează, mereu şi mereu. Aproape că sare în ochi, cum se spune. Şi tot nu vedem. Acest "niciodată să nu spui niciodată" folosit în finalul epistolei prin care m-ai cunoscut, se demonstrează prin propria experienţă. De aceea îţi scriu. Doar ţie, omule care ai nevoie de aceste rânduri. Nimic din ceea ce îţi împărtăşesc nu este auzit ci trăit. Oamenii cărora spuneam adineauri că mă adresez au trăit toţi într-unul singur: eu (2005 - 2008). Însă mai am şi am avut întotdeauna afinitate cu "trăieşte şi lasă şi pe celălalt să trăiască" - asta consider eu că înseamnă adevărata putere, acest mod de viaţă. Ambele sună parcă mai bine în engleză: scurt şi concis.

Nu vreau să par ca acei predicatori americani, cu tenul perfect şi zâmbetul perfect, care repetă declamativ "gândeşte pozitiv!", "fă schimbări!". E absolut imposibil să o faci când simţi că duci universul în spinare ... Vreau doar să subliniez că-i bine să fii receptiv la semnalele care ţi se trimit. Să nu le ratezi. Chiar şi această întâlnire cu mine poate însemna semnalul, pentru cineva anume.

Eu am avut parte recent de o asemenea întâlnire. O doamnă în vârstă, dintr-un sat din Cluj, a venit la Institutul Oncologic, jos în hol şi a dăruit (era în Săptămâna Mare, miercuri, 06.30 dimineaţa, şedeam de la 03.45 pe un scaun, extenuată de drum. Vezi tu, uneori, cel mai frumos lucru din viaţa noastră poate să apară într-o zi care începe absolut banal sau chiar foarte greu). Am făcut o paranteză, spuneam deci că acea doamnă a împărţit vreo 20 suluri de hârtie, cuprinzând materiale xeroxate despre modalităţi prin care alţii au învins boala care-i ucisese fiica. Nimic din cele citite nu îmi era necunoscut. Însă această întâmplare m-a determinat brusc, ca o străfulgerare, să încerc încă o dată, după două rateuri, postul de 40 de zile despre care ţi-am spus. Şi iată că astăzi, 10 mai, este ultima zi a acestei binecuvântate abstinenţe! Să-ţi povestesc şi despre beneficiile apărute chiar din clipa/ziua în care am hotărât şi l-am şi început, despre ceea ce am devenit ? Poate într-un alt episod.

Rămâi cu bine, fiinţă minunată ce a pierdut orice speranţă! Îţi doresc să poţi avea credinţa că Dumnezeu este infinită bunătate. Iar bunătatea vine din dragoste. Să nu mai spui niciodată: "pe mine nimeni nu mă iubeşte, nici măcar Dumnezeu". DIN DRAGOSTE, El te pune iar şi iar în situaţii din ce în ce mai dificile, poate-poate, într-o zi tu vei înţelege şi vei determina în sfârşit schimbarea necesară. Îţi doresc să ai înţelepciunea de a alege schimbarea în această viaţă ci nu să laşi ca ea să vină de la sine, însemnând moartea (pentru că şi moartea tot o schimbare este).

Ne mai auzim,

Dana Sapariuc

Mulţumesc mult celor care au făcut deja sacrificiul de a dona un bănuţ în cont, ori personal şi celor care ştiu că şi-ar dori să o facă, însă perioada dificilă prin care trecem nu le-o permite - le doresc să aibă puterea şi inspiraţia de a găsi soluţii spre a ieşi la liman!

Cu bine şi nu uita: aşa cum un diagnostic cumplit te poate alege pe tine oricine ai fi, tot aşa şi un miracol, te poate alege exact pe tine, cea mai ghinionistă persoană de pe pământ!!!"

Pentru cei care doresc şi pot să-i întindă o mână de ajutor Danei ...
Cont în lei: RO 87 BPOS 07006404350 RON 01,
deschis la Bancpost, Sucursala Calea Naţională, nr. 95, Botoşani.

Colega din biroul de-alaturi

Anul trecut in toamna, intr-o sedinta, am aflat de la o colega despre boala care o facea pe Dana sa lipseasca de la serviciu.

Discretia si puterea cu care Dana isi duce lupta sunt impresionate. Constienta ca e o perioada grea pentru toti, colega mea nu doreste sa impovareze pe nimeni cu problemele ei. Cand i-am vorbit de intentia de a scrie despre situatia ei, nu a fost impotriva, dar mi-a spus „ … cazuri ca al meu sunt o gramada. In spitale, la oncologie e ca in aeroport”. Am mutit. In zilele acelea, norul vulcanului din Islanda blocase prin aeroporturi mii de oameni …

A scris cateva randuri despre ea ...

„Sunt Daniela Sapariuc, locuiesc în Botoşani, am 42 de ani şi sunt bugetar.

În luna mai 2009 am fost diagnosticată cu carcinom mucinos. Nu prea mi-am acceptat diagnosticul. În septembrie am suferit o intervenţie chirurgicală. Din fericire, ganglionii limfatici nu au fost afectaţi de tumoră, în schimb, marginile chirurgicale treceau în ţesutul sănătos. Pentru că am întârziat prea mult, nu am făcut chimioterapie. Poate e cu noroc, pentru că nu cred că aş fi suportat…, nu suport nici tratamentele naturiste, chiar în stare pură … Am făcut radioterapie, 30 de şedinţe, finalizate în ianuarie 2010. Am început un tratament şi pentru col uterin, datorită problemelor descoperite … carcinom scuamos.

De cum am aflat, anul trecut, diagnosticul, deşi l-am acceptat cu greu, am renunţat la zahăr, proteina animală, orice sintetice şi sare rareori. Beam zilnic sucuri de legume şi fructe şi am încercat un tratament naturist, care mi-a provocat stări de slăbiciune şi rău, pe care, iniţial, le pusesem pe seama faptului că am schimbat cam brusc alimentaţia.

După o perioadă în care am mâncat multe crudităţi, mi-am propus să ţin post de 40 de zile, doar cu apă. Acum 15 ani, mama l-a ţinut, însă boala era mult prea avansată pentru a-i ajuta şi, mai mult decât atât, acest post nu era însoţit şi de convingere spirituală ... Eu am clacat rapid. Dar după două săptămâni am încercat din nou, spunându-mi ca dacă vreau trebuie să şi pot. Eroare! Mă rugam lui Dumnezeu, dar se pare că mai aveam de parcurs nişte etape până să-L şi simt mai profund. Am continuat dieta anterioară, fiind atentă inclusiv la amestecuri. Anul acesta, datorită problemelor apărute la col m-am hotărât brusc să îndraznesc pentru a treia oară postul total. Si iată-mă în a 28-a zi, doar apă cât pot de multă şi sucuri din mere combinate alternativ cu morcov, ţelină şi sfeclă roşie. Ar merge şi varza roşie sau verde, dar nu le suport. Probabil că au contat major lunile anterioare, de pregătire. Şi vreau să mai precizez că am avut curajul să intru în acest post având 43 kg, ceea ce oricum era foarte puţin pentru vârsta mea, ... după ce vara trecută am slăbit cam 7 kg. Sunt sigură că după această minunată purificare a materiei şi, implicit, a spiritului, organismul meu va asimila şi recupera mult mai bine ca înainte. Acum am 38 kg. Nu voi reveni la o alimentaţie tradiţională.

Înainte de a merge la spital pentru operaţia de col, aş vrea să ajung la o clinică din Franţa, la Lyon, unde există un aparat care depistează orice celulă malignă din corp. Am început demersurile pentru plecarea în Franţa, deşi nu am banii necesari (aproximativ 2000 euro), dar am credinţa că-i voi avea.

Zilele acestea, am auzit despre o cercetătoare româncă, prezentă la Salonul de Invenţii de la Geneva cu un aparat care depistează cancerul în 6 - 7 minute. Mă interesează orice informaţii în acest sens.

Trebuie neapărat să adaug că, încă de la aflarea diagnosticului, am căutat în mine cauzele bolii, încercând să fac şi schimbările necesare. Nu sunt cantonată pe valorile materiale, ci pe cele spirituale. Din prima zi a postului, 1 aprilie, am avut o stare cum n-avusesem de mulţi ani. Au urmat şi zile mai grele, dar nu concep să nu dus la bun sfârşit ceea ce am început cu atâta bucurie şi convingere. Am şi susţinerea duhovnicului şi a preotesei, persoane cu mare deschidere spirituală. Şi nu mai spun de susţinerea Bunului Dumnezeu ... Felul în care îmi raportez viaţa la Dumnezeu, aceasta este diferenţa dintre o zi de post negru de la început (când ajunsesem la 40 glicemie, iar la 30 intram în comă) şi aceste zile, când sunt atât de bine. Recomand acest post depresivilor. S-ar putea să constate în foarte scurt timp că ... cerul e senin şi soarele străluceşte! Începe să mi se regleze şi somnul, care de 5 ani era o mare problemă, dormeam 3 – 4 ore pe noapte sau deloc. Nu mai eram eu, ci doar cineva care se târâia de la o zi la alta, cu senzaţia că duc universul în cârcă. Extenuare e puţin spus ...

Am conştientizat că boala aceasta este doar un ajutor, modul minunat în care Divinitatea lucrează pentru transformarea mea şi am speranţa că Lyon-ul îmi va dovedi că sunt pe calea cea bună, printr-un rezultat în care va scrie: lipsă celule maligne.

Cu dorinţa de a afla despre felul în care au trecut sau trec prin această boală şi alte persoane, vă salut, cu drag! Niciodată să nu spuneţi niciodată! DOAMNE AJUTĂ!”

Trecand peste refuzul de sprijin al celor care ar trebui sa aiba intelesul cel mai profund al notiunii de solidaritate, colegii de birou ai Danei sunt alaturi de ea.

Lenuta Olaru:
Să scriu despre Dana … E dificil să redau în cuvinte puterea, forţa, optimismul, gândul bun al Danei ... Cineva mi-a spus despre ea că o vede ca fiind foarte sensibilă. Mie mi-a lăsat să-i descopăr firea veselă, vorba cu miez, gând realist şi …prea rar la noi, o minte deschisă. In ciuda firavului fizic, structura ei nu-i permite să se oprească în faţa barierelor puse de viaţă şi, mai ales, de oameni. De când i-am aflat necazul Dana a devenit pentru mine surprinzătoare. Boala nu o priveşte ca o pedeapsă, ci posibilitate de a descoperi valoarea lucrurilor care altădată păreau prea simple. Poate greşesc, dar nu sunt multe persoane care luptă cu atâta încrâncenare cu o boală care aduce atâta suferinţă. Au învins mulţi.

Am credinţa că Dana va învinge. Să ai soare, Dana!

Mario Moreno Cobzariu Hustiuc:
Poate pentru unii din cei ce citesc aceste mesaje pare ceva banal … insa colega noastra Dana se afla intr-o situatie chiar delicata. Nimeni dintre noi nu poate intelege mai bine care este adevarata traire a celui bolnav si in suferinta decat cel ce se afla inchis in chinul bolii. Putem fi alaturi prin vorbe fata de cel cufundat in suferinta, putem da sfaturi uneori, dar sa ne intrebam daca vorbele tin oare loc de usurarea durerii in astfel de situatii. Cineva spunea ca sfaturile sunt ca un colac de salvare spart, aruncat celui ce se ineaca. Nu vreau sa fac filozofie, insa colega noastra are nevoie de sprijinul nostru financiar. Afectiunea ei nu sufera amanare si in acest caz avem ocazia sa ne exersam meditatia asupra efemeritatii noastre pe pamant si dorinta noastra de a face o fapta nobila.

Despre Dana Sapariuc, ca si om, putem spune desigur multe, ca despre multi dintre noi, insa cea mai buna descriere a ei ar fi, in viziunea mea, un om foarte sensibil, emotiv, poate excesiv de implicat in ceea ce face, constiincios si grijuliu. Ma gandesc uneori daca in viata este bine sa fii excesiv de grijuliu, stiti si voi … stres, griji … rezulta boala.

Personal ii urez multa sanatate si putere in lupta cu boala, dar nu in ultimul rand sa aiba nadejde in Dumnezeu!

Luminita Iftimie Roscaneanu:
La inceput am crezut ca e o greseala, cand mi-a spus Dana ca medicul de la termograf i-a sugerat sa-si faca niste investigatii mai manuntite. Nu mi se parea posibil ca o persoana care nu suferea de nimic sa descopere ca are cancer. Si totusi acesta era adevarul. Toate analizele, rezultatul de la ecografie, rezultatele de la mamografie au dus la acelasi diagnostic: cancer.

Au urmat zile si luni de neliniste, de framantari legate de starea de sanatate, de posibilitatile pe care le are pentru a se salva, pentru a-si asigura cat mai multi ani de viata. Si lupta aceasta continua! Noi, cei din apropiere, suntem alaturi de ea si speram ca si alti prieteni necunoscuti o vor sprijini sa treaca cu bine peste acest obstacol deosebit de mare, care i-a rasarit in cale.

Privim in fiecare zi biroul ei si ne intrebam cum se mai simte si cand va reveni la serviciu. Avem nevoie de ea pentru a ne intregi grupul de prieteni, de colegi, pentru a-i auzi rasul, pentru a-i asculta sfatul, pentru a ne recita franturi de poezii, pentru a ne sustine in situatii deosebite.
Imi amintesc zilele pline de veselie pe care le petreceam impreuna, colindand prin cofetarii si magazile si vorbele ei: „Hai sa mancam o prajitura! M-am gandit toata ziua la ceva dulce. Vreau o prajitura cu fructe si cu frisca.” Sau "Azi am pofta de ceva bun! Ce zici, mergem la cofetarie?” si ne linisteam imediat pofta de dulce cu prajituri gustoase, parfumate si insiropate care parca ne invitau si a doua zi la bunatati. Aceste mici aventuri nu mai sunt si nu vor mai putea exista pentru noi atata timp cat boala ii interzice Danei satisfacerea multor nevoi marunte. Dar eu sper si am credinta ca operatia pe care a suportat-o cu bine, radioterapia, tratamentul, regimul nou de viata ii vor permite intr-o buna zi sa se aventureze in lumea dulciurilor. Parca toate intamplarile, intalnirile, lucrurile noastre comune au ramas in loc. Stau si astept ca totul sa se reia din punctul in care s-a oprit. Sper si vreau ca noi toti sa ajutam ca timpul sa se miste.

Doinita Hojbota:
Pentru mine, Dana e ca o pata de culoare pe un perete mohorat, o margareta luminata de soarele bland al primaverii. O fata micuta, dar plina de energie. Toata lumea care o cunoaste o simpatizeaza. Intotdeauna e pregatita sa te asculte si sa-ti dea un sfat bun. E o fire visatoare, idealista, increzatoare intr-un viitor mai bun ... Ii plac florile, bijuteriile, lumina, ciripitul pasarelelor in zilele calde de vara.
A trecut prin multe necazuri, care au calit-o. Are puterea si rabdarea de a aseza toate lucrurile la locul lor, ca o adevarata gospodina, ... este si copil, si stapan in acelasi timp in propria casa.

Pentru cei care doresc si pot sa-i intinda o mana de ajutor Danei, ii puteti contacta pe colegii de la Compartimentul de Protectie de Tip Familial din cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Botosani

sau

Cont in lei: RO87BPOS07006404350RON01, deschis la Bancpost, Sucursala Calea Nationala, nr. 95, Botosani.