Timp de mai mulţi ani, tatăl meu a avut aproape de geamul unei camere un aparat de radio la care erau ataşate o grămadă de fire şi o cutiuţă destul de grea, despre care nu aveam voie să vorbesc în nici un fel. Asculta Europa Liberă. Într-una din zilele lui decembrie 89, l-am auzit, parcă dintr-odată, spunându-i mamei că s-a tras la Timişoara. Având în minte istorisirile despre război ale bunicii, singurul lucru pe care l-am gândit atunci a fost că ... la noi în ţară va fi război şi ... mi-a fost frică. Ce s-a întâmplat în ziua când a fugit Ceauşescu – cum a reacţionat tata, cum ni s-a umplut casa cu vecini, cunoscuţi şi necunoscuţi (pentru că nouă ne mergea televizorul) şi tot ce a urmat, îmi amintesc cu lux de amănunte ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu