"Vreau sa lupt!"

Am aflat de Marius Giradă de pe stiri.botosani.ro. Situaţia lui e atât de impresionantă încât cuvintele noastre par de prisos. Cuvintele lui Marius, însă, ne arată cât de grea este lupta pentru ceea ce nouă, cei care putem să vorbim, să scriem, să gesticulăm, să dansăm, să ne plimbăm şi atâtea altele, ne pare că ni se cuvine ... Marius vrea să lupte. ... tu ?! Ce faci ?

Rareori ne este dat sa vedem un om mai curajos si mai increzator in sansa sa precum dorohoianul Marius, cunoscut drept "baiatul care scrie cu nasul"!

Inteligent si generos, bun crestin si minunat prieten, Marius are nevoie de ajutorul nostru pentru a face o operatie care ii va usura viata. O viata crunta pentru el acum! Chiar daca a fost crunt lovit de destin, Marius a invatat sa foloseasca computerul, scriind cu nasul, intrucat nu isi poate folosi mainile, la fel cum nu se poate nici deplasa, el fiind ajutat permanent de catre familie.

Scrisoarea sa sincera si emotionanta ne-a fost trimisa de o alta prietena a redactiei noastre, convinsa ca Marius Girada, din Dorohoi, este omul care merita sa ne imbunateasca si sa ne creasca sufletele. Sa nu uitam ca, oferind un banut pentru Marius, s-ar putea sa ii daruim o zi de viata!

"AM SI EU O SANSA! Numele meu este Girada Marius din orasul Dorohoi, judetul Botosani, am 31 de ani si din cauza nasterii grele am un handicap fizic gradul intai cu diagnosticul tetrapareza extrapiramidal.Luna trecuta ma intalnesc cu o vecina de pe strada mea si imi spune ca a vazut la tv un baiat din Iasi care a facut o operatie antispastica la Chisinau si se simte bine. Cand vin in casa, gasesc baiatul pe net si ii scriu. Imi spune ca a fost la Chisinau prin fundatia IKON din Galati. Nici una, nici doua, scriu si eu la Galati si imi raspunde dandu-mi formularul de inscrire si sa le trimit copie de buletin al meu si ale parintilor, copie dupa certificat de handicap si o iesire din spital pe care le-am scanat si le-am trimis. Si iata ca Sambata 28 August am fost la Galati unde a venit medicul Marcel Platon de la Clinica Gynesource din Chisinau, un om foarte de treaba. Dupa ce m-a consultat, m-a programat la operatie pe 30 Noiembrie 2010. Operatia este sub-cutanata in punctele spatistice si costa 1850 de euro. Din nefericire nu am aceasta suma si am nevoie de dvs.

Cont în lei: RO 84 BRDE 070SV22901100700

Cont în euro: RO 53 BRDE 070SV26842830700

Deschise la BRD filiala Dorohoi,

AGENŢIA DIMITRIE POMPEIU

Titular de cont Girada Rodica [ mama ]"

(SCRISOARE TRIMISA REDACTIEI DE ANAMARIA SCHIOPU)

Salut, prieteni! Sunt Marius. Tastez cu nasul, scriu poezii si sunt un luptator!

Irish air

Am închis cartea şi mi-am aşteptat cu nerăbdare musafirul, care sosise de vreo două zile din Irlanda. Mărturisesc că, de când mă ştiu sau, mai bine zis, de când am descoperit ţara asta, îmi doresc să ajung acolo, să respir aerul, cred ca o esenţă de parfum scump, mărginit de un cer mai mereu plumburiu, de orizonturi marine-stâncoase, dar, mai ales, de verdele acela viu, pentru mine inconfundabil.

Ore întregi am vorbit despre oamenii, obiceiuri, păţanii, locuri, urmărind cu nesaţ o sumedenie de poze. Unele m-au ţintuit pentru că era ceva în ele ce cunoşteam altfel decât din imagini văzute de-a lungul timpului. Era ceva recent şi izbitor ...

„Am înotat iar, dar încă n-am putut descoperi locul cel mai potrivit. Azi-dimineaţă am plonjat în apa adâncă din vecintatea stâncii mai apropiate de casă, care se precipită abrupt, având totuşi nişte scobituri şi nişte proeminenţe suficiente pentru a încropi câteva trepte precare.”

„Nicăieri nu găseşti vreun blestemat petic de nisip. Am auzit că e socotită drept o coastă urâcioasă. Dă Doamne să fie considerată aşa în vecii vecilor! Într-adevăr, stâncile, care se răzleţesc în ambele direcţii, nu sunt pitoreşti. Au o culoare gălbui-nisipie, stropită cu pete cristaline, şi se înghesuie în grămezi mari, incoerente, diforme. La bază, sub nivelul fluxului, sunt căptuşite cu o vegetaţie de alge brune, lucioase şi urzicătoare, care degajă un miros neplăcut. Şi totuşi, în vârf, privite de aproape, oferă spectatorului o surprinzătoare bogăţie de tainice bucurii. O sumedenie de râpe în formă de V care adăpostesc mici bălţi sau straturi de prundiş cu pietre extrem de variate şi de frumoase. Sunt flori care izbutesc nu ştiu cum să-şi împlânte rădăcinile în crestături (...). O caracteristică a falezei constă în faptul că, din loc în loc apa a scobit în stâncă văgăuni, cărora nu le-aş face onoarea de a le numi grote, dar care, văzute cu ochiul înotătorului, oferă o privelişte uimitoare şi vag sinistră.”

„Am continuat să explorez stâncile în direcţia turnului meu. Da, sunt proprietarul nu numai al unei case şi al unei puzderii de stânci, ci şi al unui părăginit turn de pază. De fapt, nu-i decât o cochilie. Dar mi-ar plăcea să-l restaurez, să-i clădesc o scară spiralată şi o cămăruţă de lucru în vârf, numai că, în ciuda a ceea ce se crede despre mine, nu sunt bogat. Casa asta de la mare mi-a înghiţit grosul economiilor.”
„Din păcate, turnul mai atrage câte un turist ocazional; dar detest să instalez o placardă pe care să scrie „Proprietate privată”. Această micuţă pajişte este unica fâşie de iarbă pe care o posed, în afară de un petec mărunt, chiar în spatele casei. Iarba, frământată desigur de vântoasele mării, este foarte scundă, iar firele se răsucesc într-un fel de mici preşuri circulare, ţepoase ca nişte cactuşi.” „De la ferestrele mele de sus (unde mă aflu acum), care dau spre mare, ochiul nu cuprinde decât nesfârşirea apei; numai dacă te uiţi în jos, poţi zări stâncile. De la ferestrele parterului însă, marea este invizibilă, şi nu se înfăţişează decât stâncile falezei, de dimensiuni şi forme elefantine, care înconjoară casa. Uşa din spate, care e uşa de la bucătărie, dă spre mica „pajişte” împrejmuită de bolovani şi aşternută cu iarbă aspră ca ţepii de cactus şi cu cimbru. Am de gând s-o las în voia poftelor naturii.”

... erau pagini din cartea pe care tocmai o închisesem, înainte de vizită.

Cine bate oare la fereastra mea ?

Într-o duminică infernal de fierbinte, când nici prin gând nu-mi trecea să trag storurile, am zărit de afară ceva neobişnuit la fereastra camerei mele.

Iniţial am crezut că e o libelulă, însă am descoperit că e o Praying Mantis (Mantis religiosa).

Pentru că nu sunt cea mai mare amatoare de gângănii, mi-a cam tremurat mâna când am făcut fotografiile, deşi simpatica insectă chiar vroia să fie prietenoasă, după cum se poate observa ...

O imagine foarte clară şi informaţii interesante despre insectele Praying Mantis am găsit aici.