Herta Müller spunea în discursul de la decernarea Premiului Nobel: „Împotriva unor atacuri te poţi apăra, dar în faţa clevetirii eşti neputincios“.
Am ascultat-o discutând cu Gabriel Liiceanu, la întâlnirea ce a avut loc la Ateneu. Am reascultat-o, am citit despre dialogul care a zgândărât atâtea sensibilităţi. În mod declarat, cei doi au vorbit despre vremuri apuse, despre cum se trăia în perioada comunismului. Şi, totuşi, o uşoară confuzie m-a încercat la vorbele Hertei Müller ...
„Viaţa în sine este valoarea cea mai de preţ care există şi nimic nu justifică nicio înjosire de om ... Eu am vrut să trăiesc normal, să nu fac lucruri pentru care nu pot să răspund, mi-a fost greaţă de toată funcţionărimea de partid, de toate nulităţile pe care le-am văzut în fabrică, la şedinţe... Şi cînd erai în magazin sau te duceai la poştă ori să plăteşti curentul electric – toţi îi tratau pe oameni ca şi cum ar fi, mă scuzaţi, ultimul căcat. Pe mine asta m-a durut.”
Care e diferenţa între atunci şi acum, dacă, în zilele în care trăim, ceea ce spune Herta Müller e atât de actual ?! ... apărările împotriva atacurilor - de orice fel - sunt de prea multe ori degeaba, neputinţele din ce în ce mai umilitoare, iar a durea nu rămâne la timpul trecut, nici măcar imperfect, ci se conjugă cronic la timpul prezent ...
Am ascultat-o discutând cu Gabriel Liiceanu, la întâlnirea ce a avut loc la Ateneu. Am reascultat-o, am citit despre dialogul care a zgândărât atâtea sensibilităţi. În mod declarat, cei doi au vorbit despre vremuri apuse, despre cum se trăia în perioada comunismului. Şi, totuşi, o uşoară confuzie m-a încercat la vorbele Hertei Müller ...
„Viaţa în sine este valoarea cea mai de preţ care există şi nimic nu justifică nicio înjosire de om ... Eu am vrut să trăiesc normal, să nu fac lucruri pentru care nu pot să răspund, mi-a fost greaţă de toată funcţionărimea de partid, de toate nulităţile pe care le-am văzut în fabrică, la şedinţe... Şi cînd erai în magazin sau te duceai la poştă ori să plăteşti curentul electric – toţi îi tratau pe oameni ca şi cum ar fi, mă scuzaţi, ultimul căcat. Pe mine asta m-a durut.”
Care e diferenţa între atunci şi acum, dacă, în zilele în care trăim, ceea ce spune Herta Müller e atât de actual ?! ... apărările împotriva atacurilor - de orice fel - sunt de prea multe ori degeaba, neputinţele din ce în ce mai umilitoare, iar a durea nu rămâne la timpul trecut, nici măcar imperfect, ci se conjugă cronic la timpul prezent ...
2 comentarii:
Draga Aca,
postul tau imi aminteste de un repros facut de Gombrowicz, in jurnalul sau, lui Czeslaw Milosz dupa ce i-a citit cartea "Gandirea captiva". Milosz vorbeste in cartea lui de atrocitatile razboiului, de modul in care este influentata sensibilitatea omului de ceea ce traieste la propriu si, mai ales, de felul in care scriitorii au cazut in plasa intinsa de comunisti. Gombrowicz ii reproseaza lui Milosz ca exagereaza. El scrie asa:"Revolutii, razboaie, cataclisme-ce reprezinta aceasta spuma desarta in comparatie cu spaima fundamentala a existentei? Sustineti ca n-a mai existat asa ceva pana acum? Pierdeti din vedere ca in cel mai apropiat spital se petrec orori cu nimic mai mici. Ziceti ca pier oameni cu milioanele? Uitati ca de la inceputul lumii pier milioane de oameni fara o clipa de ragaz, fara pauza?" Gombrowicz se declara in final saturat de problema asta a comunismului. Stii in ce an era? 1953. Nu e de mirare ca au mai durat inca peste trei decenii de comunism!
Eu cred ca nu e in regula sa amestecam lucrurile astfel. Asa e lumea data de la Dumnezeu, asa e omul, rau cu semenii lui, vulnerabil si muritor. Conditia umana se defineste prin suferinta. Nici un regim politic nu poate asigura sfarsitul durerii, a bolilor, a saraciei etc. Dar sunt sigura ca cel putin in democratie ele nu sunt programate institutional sa existe. Si suntem liberi sa strigam in gura mare despre ceea ce se intampla, sa incercam sa ajutam.
Iti inteleg deznadejdea, dar eu cred ca lucrurile se schimba. Incet, dar sigur.
Imbratisari,Laura
Draga Laura,
imi amintesc atat de bine momentul cand ai cumparat Jurnalul lui Gombrowicz, de incurajarile mele de a-ti da ultimii bani pe carti ... :)
Sunt de acord cu tine ca lucrurile nu trebuie amestecate, pentru ca oamenii sunt rai cu semenii, nu de ieri, de azi. Nenorociri nu s-au petrecut numai in comunism si nu as indrazni sa combat faptul ca democratia are numeroase garantii. Insa la noi lucrurile merg in asa fel incat eu sunt pe zi ce trece mai putin optimista in privinta unei schimbari in bine. ... parca e ceva putred in democratia noastra!
Cu drag, A(n)ca
Trimiteți un comentariu