Bucuriile Laurei

"Karina, fetiţa Laurei, a câştigat un concurs de compuneri. Urmează concursul ei, unul mai dur, cu viaţa." - "Karina şi Denis sunt bucuria mea!" (Mihaela Dincă), Adevărul, 28 februarie 2009

"Laura Irimia este o tânără mămică de 32 de ani. Zâmbetul de pe chipul ei a fost şters de o boală gravă: neurinom acustic, adică o tumoare în canalul auditiv. Pentru o operaţie în România, din care este foarte posibil să iasă cu sechele, ea are nevoie de 7.000 de euro. O operaţie reuşită, în Germania, ar costa-o 35.000 de euro.

Laura a acceptat să ne scrie zilnic despre stările prin care trece pe măsură ce se apropie operaţia, programată pentru 11 martie. Până ieri se strânseseră în cont peste 6.000 de euro, sumă la care se adaugă cei 3.000 de euro donaţi de „Adevărul”.

Jurnalul Laurei episodul 13

Ca în fiecare dimineaţă, sunt trezită de glăsciorul lui Denis şi de mirosul de cafea pregătită de Eugen. Karina trece neobservată. Ea se pregăteşte pentru şcoală în linişte, lăsând să se înţeleagă că întotdeauna noaptea e prea scurtă. La ora 7.30, copiii ies împreună din casă, urmaţi de soţ. Fiecare cu drumul său: la şcoală şi la serviciu. De fiecare dată, mă duc la geam şi îi petrec cu privirea. Apoi văd de treburile casei, iar gândul îmi zboară mereu la operaţie şi la ziua în care se va întâmpla. Îmi place să îi privesc în fiecare zi pe furiş.

La amiază, copiii au venit de la şcoală. Karina a intrat în casă chicotind şi, după ce s-a grăbit la calculator, m-a chemat să îmi arate ceva.

Împreună cu încă două fetiţe, colege cu care a făcut echipă, a câştigat locul I la „Concursul Naţional Media Kinder“ din toate clasele a 5-a din şcoala ei, Şcoala generală nr. 13 din Botoşani. Am privit-o uimită, pentru că nu ştiam că a participat la acest concurs. Mă încercau lacrimile, însă mi le-am stăpânit şi am felicitat-o. Mă gândeam că în ultima vreme ne-au încercat atâtea probleme, iar frumoasa mea şi-a găsit puterea să intre în concurs şi chiar să-l câştige.

Foarte încântată de reuşită, a început să îmi povestească în ce a constat concursul. Karina împreună cu colegele ei au avut de făcut o compunere, plecând de la o propoziţie dată, iar ele au scris despre sărbătorile de iarnă. Au mai trecut şi de nişte teste de cultură generală. Am întrebat-o dacă i s-a părut greu. Aşa serioasă cum o ştiu, mi-a răspuns repede: „Aşa şi aşa”.

Karina a plecat bucuroasă să se întâlnească cu prietenele ei. De la uşă mi-a spus că premiul constă în articole sportive, dar încă nu ştie ce anume va fi. Şi bineînţeles, o diplomă. Am petrecut-o aproape fără glas, dar cu sufletul plin de bucurie. Am privit-o din nou pe fereastră.

Karina şi Denis sunt bucuria mea! Ei mă fac să uit de greutăţi şi să lupt ca să mă întorc acasă cu bine. Sunt atât de mândră de ei! Ştiu doar că urmează concursul meu.

Cei care vor să o ajute au la dispoziţie următoarele conturi, deschise la BRD pe numele Eugen Irimia, soţul Laurei

- în lei: RO75 BRDE 070S V015 8650 0700,

în euro: RO17 BRDE 070S V220 1974 0700.

Codul SWIFT (pentru ambele conturi): BRDE ROBU"

despre copii si zane bune

"Întâmplările copiilor ei o fac pe Laura să zâmbească. Uneori îşi doreşte să fie din nou copil şi să creadă în zâne bune." - „Sper ca Zâna Măseluţă să vină şi la mine“ (Mihaela Dincă), Adevărul, 27 februarie 2009

... si eu il ajut pe Sorinel. Tu?

Am aflat de problema lui Sorinel de aici.

confuzie asupra reusitei

"Rudele s-au grăbit s-o felicite pe Laura pentru ajutorul de la Ministerul Sănătăţii. I-a fost greu să le convingă că nu e aşa." - O mână de oameni sunt, de fapt, „cunoştinţele“ mele (Mihaela Dincă), Adevărul, 26 februarie 2009

Laura: "sunt datoare sa fiu curajoasa"

"Laura nu îşi mai poate lua gândul de la consecinţele operaţiei. Experienţele similare ale celorlalţi o fac să conştientizeze riscurile." - „Îmi va fi greu, dar sunt datoare să fiu curajoasă“ (Mihaela Dincă), Adevărul, 25 februarie 2009

Yasmina cea cuminte!

În week-end-ul ce abia a trecut, Yasmina a fost creştinată, iar lui mami Roxana i-am spus LA MULŢI ANI!!!

YASMINA e o prinţesă!

nana Simona e foarte mândră de finuţa ei

nana Simona, subsemnata şi mami Roxana, un serviciu juridic ... de altădată,

... toate ne mândrim cu Yasmina!

sprijin pentru o poveste de succes

"Povestea Laurei a emoţionat zeci de oameni care au căutat-o telefonic sau personal. Unii au ajutat-o şi cu bani." "Oameni minunaţi mă ajută să îmi ating visul" (Mihaela Dincă), Adevărul, 24 februarie 2009

si mai multi bani gramajoara

Acum o lună, aveam aproape 100 de milioane şi, după "priceperea" mea într-ale cifrelor, ne mai trebuiau "... încă odată pe-atât". Bine că am reuşit să strângem de două ori mai mult ...

... pentru că Laura are banii pentru operaţia de pe 11 martie, 29.757 ron şi 800 euro!

O palma de „ajutor”

Când citeşti în presă un titlu "Ajutor guvernamental pentru o mamă în prag de moarte" sau că „Reprezentantii ministerului au precizat ca suma necesara operatiei este disponibila la ora actuala si se pot incepe pregatirile necesare pentru o operatie in strainatate”, nu prea e loc de îndoială. ... orice om se gândeşte că acest ajutor chiar există.

Într-adevăr, oficiali din Ministerul Sănătaţii au făcut nişte declaraţii. Au făcut-o, probabil, pentru a nu lăsa impresia că nu le pasă ... Altfel, ADEVĂRUL e trist, pentru că nici celor din minister, nici celor din teritoriu chiar nu le pasă. Cum am putea noi să credem altceva atâta vreme cât aceştia nu ştiu că trimiterea bolnavilor pentru intervenţii în străinătate se aprobă de minister numai pentru afecţiunile care nu pot fi tratate în ţară şi fac declaraţii cum că „nu este nevoie de avizul unui medic specialist, dosarul urmând a fi analizat de urgenţă de membrii unei comisii de la minister. Aceştia şi-au dat deja acordul de principiu pentru a achita costul operaţiei în străinătate” ???

... temeiul ? ... Ordonanţa Guvernului nr. 28/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 119/2003, prevede la art. 1 că "Persoanele cu afecţiuni deosebit de grave, care nu pot fi tratate în ţară, pot fi trimise la tratament în străinătate." Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 50/2004 privind metodologia de trimitere a unor categorii de bolnavi în străinătate (M.Of. nr. 76 din 29.01.2004) stabileşte la art. 1 alin. 2 „Trimiterea bolnavilor la tratament în străinătate se aprobă de Ministerul Sănătăţii numai pentru afecţiunile care nu pot fi tratate în ţară, pe baza unei documentaţii medicale întocmite de direcţiile de sănătate publice judeţene şi a municipiului Bucureşti, denumite în continuare direcţii de sănătate publică.”, iar la art. 2 alin. 1 că „Trimiterea la tratament în străinătate se face pentru bolnavii înscrişi pe lista unui medic de familie, care au parcurs toate nivelurile de acordare a asistenţei medicale, respectiv asistenţa medicală primară, de specialitate şi care au fost spitalizaţi în unităţi sanitare de cea mai înaltă calitate profesională şi tehnică, dar a căror sănătate nu a fost restabilită.”

Neurinomul acustic, diagnosticul Laurei, poate fi operat şi în spitalele de stat din România. Mai nou, am aflat că există totuşi aparate necesare unei asemenea operaţii pe creier, însă rezultate ... nu. Prin urmare, în condiţiile legislaţiei actuale, Laura nu are cum să beneficieze de sprijinul ministerului pentru a face operaţia în străinătate.

Şi atunci întrebarea firească e ... ce înseamnă această repezeală ... şi din partea autorităţilor, dar şi din partea presei locale ???
Ziariştii botoşăneni au preluat declaraţia de intenţie, ca fiind certitudine, iar acest lucru a făcut mult rău Laurei. Comentariile determinate de ceea ce s-a scris arată cât de puternică este presa şi cât de uşor influenţabili sunt oamenii, că puţini au răbdare să urmărească lucrurile în profunzimea lor şi înţelepciunea să stea deoparte dacă nu cunosc problema semenului.
Pentru a repara măcar puţin din cele scrise, ziariştii sunt obligaţi să urmărească evoluţia acestei situaţii şi să scrie despre răspunsul oficial al reprezentanţilor ministerului, pe măsura în care au făcut-o despre ajutor-ul, ... care nu există!!!
... pentru că, de atunci, noi explicăm într-una familiei şi celor care ne-au ajutat până acum, că Laura NU PLEACĂ ÎN STRĂINĂTATE, pentru că nu are nici un ajutor clamat în presa locală.

Dacă e vorba de vreo reuşită, aceasta este legată de faptul că, datorită oamenilor obişnuiţi şi ziarului Adevărul, dar fără sprijinul nici unei autorităţi, Laura are banii pentru operaţia în ţară, la spitalul privat Euroclinic. NOROC că aceaste declaraţii şi scriituri au intervenit după ce Laura a reuşit să strângă banii necesari pentru intervenţie! ... altfel, era o palmă de „ajutor” serioasă pentru tot ceea ce ne străduiam noi să facem!!!

la bine si la greu ...

"Persoana cea mai apropiată de suferinţa Laurei Irimia este chiar soţul ei. Se cunosc de 12 ani şi tot de atâţia sunt căsătoriţi. Laura şi Eugen au înţeles în ultimele două luni cât de importanţi sunt unul pentru celălalt." Bărbatul de lângă Laura (Mihaela Dincă), Adevărul, 23 februarie 2009

Din decembrie, de când Laura Irimia a aflat că suferă de neurinom acustic, o tumoare instalată în canalul auditiv, aceasta nu a mai fost scăpată din ochi de soţul său.

Peste tot merg împreună, iar Eugen a preluat sarcinile casnice. Se cunosc de 12 ani, iar la nouă luni după ce s-au cunoscut, s-au căsătorit.

„Ne-am cunoscut la o firmă la care am vrut să mă angajeze. Eugen era gardian civil, paznic la poarta societăţii respective. Eu trebuia să mă angajez în secţia de croitorie, însă, pentru că achiziţionarea unor maşini a fost amânată, am fost angajată ca paznic în fabrică”, îşi aminteşte Laura. Meseria aceasta i s-a părut dificilă, aşa că i-a cerut ajutor lui Eugen.

“Terminam programul în acelaşi timp, aşa că Eugen a început să mă conducă acasă”, mai povesteşte Laura. În prezent au doi copii – o fată de 12 ani şi un băiat de 7 ani. Laura va merge la Bucureşti, pentru operaţie, tot împreună cu soţul său.

Intervenţia pentru care şi ziarul „Adevărul“ donează 3.000 de euro este programată pe data de 11 martie. “Eugen a avut de fiecare dată mai multe emoţii decât mine, dar a încercat să le ascundă. Eu îmi dau imediat seama ce e în sufletul lui”, adaugă Laura.

Jurnalul Laurei episodul 8

După ce vom trece de necazul cu boala, vom dansa din nou...

Afară ninge aşa de frumos... E o vreme numai bună de stat la poveşti, la gura sobei. Noi nu avem sobă. Dar avem televizor şi ne mai uităm la câte o emisiune.

Eu am încercat să mă odihnesc, iar Eugen a profitat de asta ca să urmărească un meci de fotbal. La un moment dat, am auzit o muzică plăcută şi am privit. Era o emisiune în care nişte tineri dansau... Mi-am adus aminte de vremea în care, copil fiind, tatăl meu mă învăţa să dansez muzică populară şi toate rudele ne apreciau când dansam împreună la petrecerile din familie. I-am spus despre asta soţului meu. Şi lui îi place să danseze.

El a zâmbit şi a încercat să-şi amintească ultima petrecere la care am fost şi am dansat, aşa cum numai noi ştim. Ne-am contrazis puţin pentru că nu ne înţelegeam asupra acelui moment.

Eugen a ghicit că mi-e dor de bucuria dansului. M-a luat de mână şi m-a încurajat, spunându-mi că, după ce vom trece de necazul cu boala, vom dansa din nou. Eu am aprobat, dar simt că... lucrurile nu vor mai fi niciodată la fel ca înainte.

Laura a fost mai puternică

Laura avea dureri îngrozitoare de cap. Nu ştiam ce să fac. Fără să mă pricep prea bine într-ale internetului, am dat o căutare după simptomele pe care le avea. Pe una din pagini, la „neurologie”, toate bolile, printre care şi neurinomul acustic.

Mi s-au părut mult prea îngrozitoare ca să i se potrivească chiar ei. Atunci nici măcar nu am discutat cu Laura despre asta. Am insistat să-şi facă nişte analize înainte să vină frigul, iar ceea ce am aflat a fost năucitor. Voiam să o încurajez şi, în acelaşi timp, să-i feresc pe copiii de această veste. Şocul a fost mare. Nu îmi imaginam cum avea să fie viaţa noastră în continuare.

De sărbători, de la noi a lipsit veselia, iar Laura nu a mai suportat. Dorinţa ei de a învinge această boală a fost ca o explozie pe lângă încercările mele de a o încuraja. Ca să aibă mai mult timp să discute cu oameni care au trecut prin încercări asemănătoare, dar şi cu cei care doreau să o ajute, a fost nevoie să mă ocup eu mai mult de treburile casei, mai mult decât o făceam înainte.

Nici unuia dintre noi nu i-a fost uşor să accepte necazul care ne-a lovit. Dar Laura a fost mai puternică şi nu e singurul motiv pentru care o iubesc şi vreau să se facă bine! (Eugen Irimia)

Cei care vor să o ajute au la dispoziţie următoarele conturi, deschise la BRD pe numele Eugen Irimia, soţul Laurei

în lei: RO75 BRDE 070S V015 8650 0700,

în euro: RO17 BRDE 070S V220 1974 0700.

Codul SWIFT (pentru ambele conturi): BRDE ROBU"

Jurnalul Laurei episodul 7, ADEVĂRUL, 22 februarie 2009

Laura: „Mergem mai departe!“

"Poveştile celor din jur o fac uneori să uite de propria suferinţă pentru că emoţiile o copleşesc de fiecare dată." - Laura: „Mergem mai departe!“ (Mihaela Dincă), Adevărul, 21 februarie 2009

Cum se simte Laura ?

Surpriza celor de la ADEVĂRUL a schimbat radical lucrurile pentru Laura. Avem banii pentru operaţia în ţară şi vom arăta curând extrasul de cont.

Laura se pregăteşte pentru data de 11 martie, făcându-şi analizele. Ieri, am vorbit mult la telefon, dar nu mi-a spus nimic de rezultate. Când am văzut pe blogul ei că a scris despre Analize cu surprize, am înmărmurit. Nu dovedeam de citit şi parcă nu mai terminam povestioara aceea.

... e plină de surprize. Cu puterea ei şi voinţa ei de a învinge boala, Laura ne-a tras pe toţi după ea şi, până în acest punct, a reuşit. Acum ne încurajează ea pe noi, dacă nu ne sperie mai înainte, de ne stă inima-n loc. E optimistă, pentru că are banii, are încredere în doctor şi ... ce dacă o doare măseaua sau îi ţiuie urechea?!, ... ei îi arde de glume!

riscuri, emotii, optimism

"Medicul Stoica Sergiu care o va opera pe Laura a stat de vorbă cu „Adevărul“ şi şi-a exprimat optimismul. Şansele unei intervenţii în străinătate nu sunt foarte mari, aşa că speranţele Laurei se leagă în continuare de doctorul de la clinica din Bucureşti." - „Riscuri comparabile cu cele din Germania“ (Mihaela Dincă), Adevărul, 20 februarie 2009

SURPRIZA „ADEVARUL"

"Ziarul „Adevărul” va contribui cu 3.000 de euro la banii strânşi deja pentru operaţia Laurei Irimia. Costul operaţiei depăşeşte cu mult posibilităţile financiare ale familiei Irimia, care trăia, până acum două luni, din vânzarea pantalonilor croiţi de Laura." - Surpriza „Adevărul”: 3.000 de euro pentru Laura (Mihaela Dincă), Adevărul, 19 februarie 2009

"O familie cu doi copii, unul de 7 ani, iar celălalt de 12, are nevoie de ajutor. Laura Irimia, o tânără de 32 de ani din Botoşani, care suferă de o boală gravă – neurinom acustic - a încercat cu toate puterile să strângă cei 7.000 de euro necesari pentru operaţie.

Ziarul „Adevărul” o va ajuta pe Laura cu 3.000 de euro şi, astfel, tânara îşi va acoperi o mare parte din costurile necesare intervenţiei.

Ministerul Sănătăţii a hotărât ieri să o ajute pe Laura, ca urmare a campaniei "Adevărul". Oficialii ministerului au transmis către Direcţia de Sănătate Publică Botoşani o directivă prin care au cerut sa i se ofere Laurei Irimia tot sprijinul. „Vom putea aloca o sumă importantă de bani din fondul pentru intervenţii în străinătate. În cazul în care nu vom găsi în România un spital în care operaţia să se facă fără riscuri, Laura Irimia va fi trimisă la o clinică din străinătate”, ne-au spus reprezentanţii Ministerului Sănătăţii.

Contribuţia celor care au donat până în prezent bani pentru a o ajuta să se facă bine şi să-şi continue viaţa alături de copiii ei, Denis şi Karina, a fost ca o mană cerească pentru familia Irimia, povesteşte Anca Grădinaru, verişoara Laurei.

Mai ales că situaţia materială a familiei este dificilă. Cei patru trăiesc de pe urma unei mici afaceri, care, până acum două luni, era ţinută în picioare mai ales de Laura.

Veniturile familiei proveneau doar din vânzările de pantaloni pe care soţul Laurei le realiza la o tarabă din bazarul din Botoşani. Pantalonii erau croiţi şi cusuţi de Laura. Acum, femeia nu mai e în stare să folosească maşina de cusut pentru cele câteva perechi care le-ar asigura hrana.

Alocaţia copiilor a devenit de la Crăciun încoace singura sursă de venit, în condiţiile în care Laura trebuie să ţină un regim alimentar costisitor, dar şi să mergă periodic la controale medicale.

„În prezent, vânzările se fac din ceea ce a rămas pe stoc, după sărbători. «Se fac» e mult spus, fiindcă, acum, mai ales în condiţiile crizei de care toată lumea e afectată, puţini oameni mai fac asemenea cumpărături”, ne mai spune Anca.

„Ei nu cer nimic, niciodată”

Laura nu mai poate coase pantaloni pentru că simptomele bolii sunt prea puternice. Totul îi este potrivnic: vederea dublă, auzul, echilibrul, dar şi zgomotul maşinii de cusut. Karina şi Denis sunt şcolari, iar cheltuielile cu aceştia sunt împovărătoare.

La 12 ani, Karina e o domnişoară care se poartă cu o modestie ce iese din tiparul fetelor de vârsta ei. Nu au fost necesare prea multe explicaţii pentru ca ea sau Denis să înţeleagă situaţia financiară a părinţilor. „Ei nu cer niciodată nimic”, recunosc cei mari. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că le-a dat nişte copii atât de minunaţi. Sunt împăcaţi că „îngeraşii” lor sunt sănătoşi. O pereche de pantaloni croiţi de Laura se vând în bazarul din Botoşani cu 35 de lei.

„Erau zile bune, în care vindeam 10 perechi, şi zile proaste, în care nu vindeam nimic. Profitul ajungea la 300-700 de lei, bani cu care trăim toţi”, adaugă şi capul familiei, Eugen. O bună parte din aceşti bani se duc pe ratele pentru pentru apartament, mobila din casă şi calculator, dar şi facturile lunare pentru utilităţi. Până să descopere boala Laurei, erau fericiţi cu puţinul lor şi au încercat să se descurce aşa.

Nici acum banii nu ar conta atât pentru ei, dacă nu ar fi înţeles că viaţa costă uneori mai mult decât îţi poţi permite.

Intervenţie costisitoare

Operaţia de care are nevoie Laura, programată pentru 11 martie, costă, în România, 7.000 de euro. Dacă ar avea bani suficienţi (35.000 de euro) ar putea face o intervenţie, nu la fel de riscantă, în Germania. Laura va avea nevoie de alte câteva mii de euro pentru proceduri de recuperare.

Operaţia ar putea dura şi 12 ore

Episodul 4

De dimineaţă ne-am descurcat destul de bine în traficul din Capitală. Am ajuns din nou la spitalul Euroclinic, ca să fac nişte analize, ale căror rezultate trebuie cunoscute înainte de operaţie.

De ieri, de când am intrat în acest spital şi în legătură cu oamenii de acolo, parcă am păşit într-o altă lume. Omenie, curăţenie impecabilă şi eficienţă fără cusur. În jumătate de oră am terminat toate analizele ce le aveam de făcut. La un moment dat, încercam să socotesc cât timp mi-ar fi luat şi... câtă umilinţă aş fi îndurat ca să fac toate astea într-un spital public.

La gândul că mă voi întoarce pentru operaţie, nu mi-a rămas să spun decât Doamne ajută! Data intervenţiei, 11 martie, devine foarte importantă pentru mine. Aş putea spune că începe numărătoarea inversă.

La amiază porneam înapoi spre casă. Mă întrebam ce-or fi făcut copiii în lipsa mea. Dacă au mâncat bine, dacă s-au îmbrăcat destul de gros pentru frigul de-afară, dacă şi-au făcut temele. Mi-e greu să nu-i am aproape!

„Copiii mă aşteptau aliniaţi lângă uşă”

Acelaşi drum la întoarcere mi s-a părut mai lung. Sau poate că nu mai aveam răbdare să ajung acasă. Oboseala acumulată în aceste două zile mă ajungea din urmă. O durere de măsea a început să mă chinuie, ca şi cum nu aş avea probleme destule. Iar gropile din şosele au făcut drumul şi mai anevoios. Orice zgâlţâire am resimţit-o rău.

După ora zece seara am intrat în casă încet, cu gândul că dorm copiii. Dar ei erau aliniaţi lângă uşă. Mă aşteptau. Denis chiar avea lacrimi în ochi. Am observat că încerca să şi le stăpânească bărbăteşte.

I-am povestit mamei despre cum a decurs discuţia cu domnul doctor, ce om extraordinar este şi ce norocoasă sunt că am aflat de el. Atunci când i-am spus mamei că operaţia e estimată la 12 ore, am văzut-o cum îşi face cruce. Şi ceilalţi cu care am vorbit la telefon şi-au pierdut glasul când au auzit.

E ca o ironie să îi încurajez eu acum. Toţi mi-au spus că au remarcat o schimbare în vocea şi în atitudinea mea. Că sunt mai liniştită, încrezătoare, dar conştientă de riscurile mari ale operaţiei. Aşa simt şi eu. Doar durerea de măsea mă face să mă încrunt.

Toţi mi-au spus că au remarcat o schimbare în vocea şi în atitudinea mea. Că sunt mai liniştită, încrezătoare. Laura Irimia"

Bani gramajoara

23.817 ron şi 330 euro! Încă puţin şi avem toţi banii pentru operaţie!

VESTI

Lucrurile pe care Laura le ştia de la început i-au fost confirmate din nou: NU poate beneficia de ajutorul statului român pentru a fi operată în străinătate, pentru că intervenţia poate fi efectuată şi în spitalele publice din România. Nu mai contează cu ce aparatură şi consecinţe.

Cu siguranţă, toţi cei din preajma ei ne-am pripit la aflarea veştii că Ministerul Sănătăţii o va ajuta să se opereze în Germania. Laura a primit mesajul ca şi cum ar exista şi o altă posibilitate în afară de ceea ce ştia deja. Ne-am prins urechile cu atâta entuziasm.

Sper din tot sufletul să nu dăm lucrurile peste cap şi, mai ales, să nu supărăm pe nimeni. ... pentru că în acest spital privat Euroclinic din capitală, unde urmează să se opereze, Laura a întâlnit oameni "extraordinari ... la infinit", cum spune ea. Ar fi păcat!

VESTI BUNE PENTRU LAURA!

De la o zi la alta, ba chiar de la un ceas la altul, lucrurile se schimbă cu o viteza ameţitoare. Se schimbă în bine! ... uneori simt că nu mai pot să ţin pasul cu emoţiile! E copleşitor!

La vedere

Ca o sugestie, mi s-a spus că datele pentru ajutorul Laurei trebuie să fie la vedere. Sunt de acord!

Titularul contului: Eugen Irimia, soţul Laurei
Domiciliul familiei Irimia Laura şi Eugen:
municipiul Botoşani, Aleea Pacea, nr. 2, sc. D, et. 1, ap. 4, judeţul Botoşani, cod poştal 710144

Cont în lei: RO75 BRDE 070S V015 8650 0700
Cont în Euro: RO17 BRDE 070S V220 1974 0700
Cod Swift (pentru ambele conturi): BRDE ROBU

Laura Irimia 0745.044723
Anca Grădinaru 0744.221199

Incredere si optimism

"Tânăra mamă din Botoşani a luat cea mai grea decizie din viaţa ei. Va risca totul pe mâna doctorului Sergiu Stoica de la spitalul „Euroclinic“. Laura este optimistă. Ziua operaţiei i se pare din ce în ce mai aproape şi are încredere în cei care au sărit până acum în ajutorul ei." Jurnalul Laurei: Ziua decisivă - 11 martie (Mihaela Dincă), Adevărul, 18 februarie 2009

Pe prima pagina

"De la agonie la extaz e un singur pas. Laura simte prezenţa lui Dumnezeu în viaţa ei, dar ameninţarea bolii este uneori mai puternică." - Jurnalul Laurei: „Vreau să trăiesc pentru copiii mei“ (Mihaela Dincă), Adevărul, 17 februarie 2009

11 martie

Aceasta este data operaţiei.

Aproape că tremuram în aşteptarea telefonului de la Laura. Iar când am auzit-o în sfârşit, parcă nu o recunoşteam. O voce foarte mulţumită, liniştită şi încrezătoare, dar conştientă de riscurile mari ale operaţiei. Am vorbit despre cum au decurs lucrurile la întâlnirea cu dl. doctor şi abia acum am înţeles cu adevarat ce vroiau să spună cei care au scris despre doctorul Sergiu Stoica, ... că îi sunt datori acestuia cu liniştea şi căldura cu care le-a vorbit. Vocea Laurei mi-a confirmat asta!

Scrisoare catre Laura

Buna ziua !

Astazi am cumparat ziarul "Adevarul" .
Poate ca ceea ce va voi transmite va ajuta pe cei cu diverse probleme de sanatate .
Exista carti in Romania in care se explica de ce apar marea majoritate a bolilor si care sunt solutiile . 90 % din boli apar datorita mancarii pline de CHIMICALE si de alte substante care nu sunt asimilate de organism .
Un MARE OM a spus candva si a demonstrat-o practic ca "De fapt exista o singura boala si anume sangele este "stricat" , plin de toxine !"
Ce va propun ?
Ceva care in primul rand NU are efecte secundare ! Si care , conform marturiilor unor persoane , a ajutat in cele mai multe cazuri .
Trei zile ( 72 de ore ) cel bolnav va bea NUMAI ceai ( infuzie ) de PATLAGINA - o cana de 150 mililitri la 1 ora , la temperatura de 32-35 grd.C .
Dupa 3 zile va manca in proportie de 90 % din mancare , legume si fructe ROMANESTI CAT MAI PROASPETE , NATURALE FARA nici o prelucrare TERMICA , dar bine spalate . Se va renunta TOTAL si DEFINITIV la ZAHAR , CARNE, MEZELURI , MARGARINA, ULEI RAFINAT , CARTOFI MODIFICATI GENETIC, orez obisnuit , faina . Se vor folosi mierea, orezul integral , painea neagra din faina INTEGRALA . Se vor bea urmatoarele ceaiuri ( infuzii ) de busuioc , frunze de nuc , levantica, menta , valeriana - intr-o zi doar un singur tip de ceai .
Apa doar plata .
ZILNIC se vor lua inainte cu 15 minute de cele 3 mese principale cate o lingutita ( se va folosi lingurita din plastic ) din APA cu ARGINT COLOIDAL ( 500 ml costa 130 RON )
ZILNIC se vor lua de 3 ori pe zi cate 3 pastile cu ULEI DE CATINA ( vezi Hofigal 16 g - 40 pastile - 16 RON ) .
Ne "auzim" peste 3 luni .
Va rog ca acest mesaj sa ajunga la Laura Irimia si sa decida ea . Are doar de castigat daca va incerca .
Pentru a reusi TREBUIE sa DOVEDESTI ca ai CREDINTA si VOINTA .

Va doresc SANATATE . Dorin Ungureanu

Am făcut public acest mail pentru că Laura a constatat efectele benefice ale unui regim alimentar, de îndată ce a început să-l ţină. A scăpat de durerile groznice de cap, eliminând din alimentaţie carnea roşie şi prăjelile de orice fel şi consumând mai multe legume şi fructe proaspete! Şi eu cred că oamenii trebuie să ştie cât de important este ceea ce mănâncă!

Mesajul îl va primi, imediat ce se va întoarce din Bucureşti! Mulţumim!

Jurnalul Laurei

"Să afli că suferi de o boală gravă te poate schimba definitiv. Laura Irimia trece printr-o astfel de încercare. Laura a acceptat să ne împărtăşească zilnic jurnalul în care notează stările prin care trece pe măsură ce operaţia de care depinde viaţa ei se apropie." - Jurnalul Laurei: gânduri despre un război dur cu viaţa (Mihaela Dincă), Adevărul, 16 februarie 2009

Emotii

La sfârşitul săptămânii trecute, Laura a sunat la spitalul Euroclinic. A obţinut o programare pentru consultaţie la dl. doctor Sergiu Stoica, luni, 16.02. Mâine dimineaţă pleacă la Bucureşti, împreună cu soţul.

Tot ce s-a întâmplat în ultima perioadă a făcut-o mai puternică. Pe cât de nerăbdătoare e, pe atât de curajoasă e! Îşi doreşte mult să rămână pentru operaţie. Mâine vom afla.

Aşa arăta contul în lei, vineri după amiază.

Nu sunt încă toţi banii care i-ar trebui, însă am reuşit să adunăm peste 200 de milioane şi e foarte mult. Aş putea spune că a fost greu, foarte greu, dar, în acelaşi timp, foarte uşor. Mai e puţin de strâns şi nu am nici o îndoială că Laura va avea toată suma. Doamne Ajută!

Love is in the air

CE NU V-AM ARĂTAT PÂNĂ ACUM

Karina si Denis, copiii Laurei

august 2008

Laura a fost diagnosticată cu neurinom acustic în decembrie 2008.

februarie 2009

pentru ajutorul Laurei

Titularul contului: Eugen Irimia, soţul Laurei

Domiciliul familiei Irimia Laura şi Eugen: municipiul Botoşani, Aleea Pacea, nr. 2, sc. D, et. 1, ap. 4, judeţul Botoşani, cod poştal 710144

Contul în lei: RO75 BRDE 070S V015 8650 0700

Contul în Euro: RO17 BRDE 070S V220 1974 0700

Codul SWIFT (pentru ambele conturi): BRDE ROBU

Laura Irimia: 0745.044723

Anca Grădinaru: 0744.221199

La radio si nu numai

După ce ieri ne-am desfăşurat în oareşce politeţuri, de astăzi ne tutuim. Pe Mădălina Ursuleanu, editor coordonator la Radio Fix Botoşani, de fapt ... pe Mădă de la radio, am asociat-o dintr-un bun început cu o inimă maare, care stă să bată în acelaşi ritm cu tine, ... dacă ritmul tău e de bun simţ. Lucrul acesta vi se va confirma dacă îi veţi asculta vocea în spotul Ajutor pentru Laura, difuzat pe undele 99, 8 FM.

Mădă a avut pentru noi veşti bune, care vin şi din redacţia Monitorului de Botoşani, ziar în care va apărea ceva vreme anunţul Ajutor pentru Laura, la rubrica „Mica Publicitate”.

Gestul celor de la firma Capisco, faţă de care atunci nu mi-am găsit cuvintele, s-a repetat şi cu cei de la Radio Fix şi Monitorul de Botoşani. Banii pentru aceste anunţuri şi spoturi merg în contul Laurei! Mii de mulţumiri!

Stari de peste zi

Pentru ziua de azi (deja trecută) am avut o listă cu treburi ce ... trebuiau făcute. Am început bine de dimineaţă şi aşa a mers toată ziua. Cu mult entuziasm am stabilit o întâlnire cu Mădălina Ursuleanu, editor coordonator la Radio Fix Botoşani.

După ce am primit extrasele de cont simţeam că pot să schimb lumea. Şi starea aceasta s-a amplificat după discuţia de la sediul Radio Fix. Mâine e gata spotul, audiţie, iar de miercuri difuzare.

Pe seară, când am aflat câţi oameni, necunoscuţi nouă, scriu pe blogul lor (Mariana, Friendforu şi Sorin Micutiu, Silviu Rusu, Dan Călin) despre Laura şi ajutorul de care are nevoie, eram de mult în al nouălea cer.

Apoi, Laura mi-a povestit de discuţia pe care a avut-o cu d-na Ospir Magdalina, mama lui George Ospir. La 24 de ani, George Ospir a plecat din lumea asta, ca „un martir” în lupta cu neurinomul acustic. Abia de curând, Laura a aflat că locuieşte în acelaşi cartier cu familia lui George, a cunoscut-o pe mama acestuia şi vorbesc ori de câte ori au ocazia. ... ce durere sfâşietoare am aflat la mama lui George!!! ... am simţit nevoia să o strâng în braţe pe această femeie, ca să-şi sfarme durerea şi cu plânsul meu, dar am înţeles târziu că ... durerea asta rămâne pentru totdeauna.

Bani in cont.3

19.409 ron şi 230 euro. În patru săptămâni am strâns 4000 de euro, aproape 5000! E bine! E foarte bine! Trebuie ca în următoarele trei săptămâni să strângem diferenţa de bani până la 7000 de euro! Doamne Ajută!

Numaratoare inversa

A trecut o lună de când cerem Ajutor pentru Laura. Până la începutul lunii martie, pentru când se va face programarea, mai sunt trei săptămâni. Abia săptămâna viitoare, Laura va şti cu exactitate data operaţiei.

Din ce în ce mai des se întâmplă ca la începutul discuţiilor noastre să fie extrem de necăjită, pentru că se simte slăbită. Ameţeşte atât de rău, încât nu mai poate ieşi din casă pentru mult timp. Zilele acestea a ieşit, însă a trebuit să se întoarcă imediat, fiindcă a obosit mult prea repede. Prin casă merge ţinându-se de pereţi ca să nu cadă. Şi abia de mai are răbdare până la intervenţie, deşi îi este teamă, pentru că tumoarea este mare, şi îşi face fel şi fel de probleme. Cu greu reuşesc să o mai fac să râdă, iar dacă îmi merge, îmi spune că sunt „capul răutăţilor”.

Vom vedea mâine pe extrasele de cont câţi bani s-au mai adunat. Timpul trece anevoios pentru gândurile şi răbdarea Laurei şi ameţitor de repede când e vorba de bani.

Începe o nouă săptămână ... Doamne Ajută!

Cat te costa sa fii bolnav in Romania ?

„Serviciile de sănătate lasă de dorit, iar românii au numai de suferit din cauza carenţelor din spitalele de stat. Din acest motiv, oamenii au început să apeleze la serviciile unităţilor sanitare private. Nemuţumirile românilor sunt legate de aparatura medicală din spitalele de stat, cât şi de dotarea cu medicamente.” Cât te costă să fii bolnav în România – Spital de stat sau privat? (Anca Ailenei) - Adevărul, 15 ianuarie 2009

... nimic nou despre sistemul public de sănătate, ci doar despre alternativa din spitalele private.

stiri.botosani.ro

Îndemnul de a o ajuta pe Laura ... să îşi recapete zâmbetul de altădată! contează foarte mult pentru ea! Mai mult decât pot cuprinde cuvintele pentru a mulţumi!

Într-adevăr, O VORBĂ BUNĂ ÎI DĂ CURAJ SĂ MEARGĂ MAI DEPARTE!

Iubim viata!

Într-una din zile, Roxana mi-a trimis această poezie ...

Am sărutat această lume ...

[RABINDRANATH_TAGORE]

Am sărutat această lume cu ochii şi cu mâinile,
în faldurile inimii nenumărate-învăluind-o.
I-am potopit şi zilele şi nopţile cu gânduri,
până când lumea şi viaţa mea
s-au contopit într-una singură.
Şi dragă mi-i viaţa,
pentru că dragă mi-i lumina cerului
întreţesută-n mine.
Dacă a părăsi această lume
e tot atît de-nvederat cu a iubi-o
trebuie să fie un tainic înţeles
între-ntâlnirea şi despărţirea vieţii.
Dacă iubirea de viaţă
s-ar dezamăgi în moarte,
atuncea cancerul dezamăgirii
ar roade măduva a toate,
iar stelele şi-ar tot zbirci lumina,
pâna s-ar face negre-n întuneric...

Risc asumat

Nu mai ştiu câte afişe, indiferent de formatul lor, am listat şi-am răspândit prin oraş. Dacă încă nu s-au luat gardienii ori poliţiştii de mine, înseamnă că mai e loc de treabă ...

Pe toate afişele apare numărul de telefon al Laurei, dar şi al meu: 0744 221199. ... sper doar că numai mie mi se întâmplă să primesc apeluri de la care mi se oferă informaţii sinistre.

Bani in cont.2

Dintr-un bun început am hotărât ca la sfârşitul fiecărei săptămâni să arătăm câţi bani s-au adunt în conturile Laurei. ... cum am mai spus, oamenii sunt curioşi şi aşa am considerat că e corect faţă de toţi cei care au ajutat-o pe Laura.

Până acum s-au strâns 130 euro şi 14.942 ron. ... s-au mai adunat câţiva banuţi şi după data de 30 ianuarie, data extrasului de cont, dar aceştia se vor vedea la sfârşitul acestei săptămâni.

Trei saptamani

Când am început să cerem Ajutor pentru Laura, aveam atâtea planuri şi idei, încât nu credeam că nu vom putea strânge 35.000 de euro pentru operaţia în Germania.

Pe parcurs am realizat că lucrul acesta e mult prea greu. Amărăciunea ce părea să ne cuprindă la un moment dat s-a spulberat, pentru că Laura a aflat din discuţiile cu Dan Sântimbreanu că intervenţia poate avea loc şi în ţară, cu şanse destul de mari de reuşită. Tot datorită acestui om minunat, Laura a luat legătura cu dr. Sergiu Stoica (Spitalul Euroclinic din Bucureşti). Aşa se face că suma ce trebuie strânsă a devenit de cinci ori mai mică decât cea iniţială, înscrisă pe afişe şi în toate mail-urile, pe care le-am trimis către fundaţii şi emisiuni tv..

7.000 de euro?! ... din nou, am gândit că e imposibil să nu strângem aceşti bani. Dar lucrurile s-au poticnit şi merg parcă mai greu decât la început. În săptămâna ce a trecut am listat nişte fluturaşi cu noile precizări şi ... am luat-o cumva de la capăt (cu sentimentul că dau buzna în casa şi viaţa oamenilor), distribuindu-i prin oraş, mai exact prin scările blocurilor, în cutiile poştale.

Laura nu are banii nici pentru intervenţia ce ar putea fi facută în ţară, iar banii se strâng foarte greu. Tumoarea are dimensiuni mari, ceea ce impune urgenţa operaţiei, şi anume până la mijlocul lunii februarie. ... e o parte din ceea ce am scris pe fluturaşi.

Astăzi, Laura a vorbit din nou cu dl. doctor. La mijlocul lunii februarie, acesta va intra în concediu, iar intervenţia se amână pentru începutul lunii martie. Vestea a fost oarecum derutantă pentru Laura şi cu greu i-a acceptat avantajele. Partea bună a lucrurilor e că astfel vom câştiga timp şi poate va mai strânge bani. Deocamdată, e bine şi pentru că Laura nu mai are (probabil datorită regimului alimentar) durerile îngrozitoare de cap care o năuceau. În plus, mă gândesc că dl. doctor va reveni din concediu în formă, ... deşi cred că e total nepotrivit să fac astfel de aprecieri în condiţiile în care ceea ce a făcut până acum e aproape de miracol.

Sper doar ca toate schimbările intervenite în problema Laurei să nu ne afecteze credibilitatea.

Începe o nouă săptămână ... Doamne Ajută!

Adevarul de seara

E adevarat că ne trebuie 7.000 euro pentru salvarea unei vieţi !

Titularul contului: Eugen Irimia, soţul Laurei

Domiciliul familiei Irimia Laura şi Eugen:
municipiul Botoşani, Aleea Pacea, nr. 2, sc. D, et. 1, ap. 4, judeţul Botoşani, cod poştal 710144

Contul în lei: RO75 BRDE 070S V015 8650 0700

Contul în Euro: RO17 BRDE 070S V220 1974 0700

Codul SWIFT (pentru ambele conturi): BRDE ROBU

Laura Irimia: 0745.044723

Anca Grădinaru: 0744.221199

Pur si simplu

După apariţia articolului din revista Libertatea pentru femei, doamna Dorina Vâlcu a contactat redacţia şi, prin intermediul jurnalistei Mirela Barbă, am ajuns să ne cunoaştem.

Acum trei ani, soţii Vâlcu din Bucureşti au fost încercaţi de aceiaşi problemă ca şi noi, când domnul a fost diagnosticat cu neurinom acustic. Doamna dorea să ne spună că această operaţie se poate face cu succes şi în ţară. Soţul dumneaei a fost operat în ţară, iar, după o perioadă de recuperare destul de grea, acum este bine. Am povestit multe, iar, în final, doamna mi-a cerut permisiunea să mă mai sune din când în când, ca să vadă cum suntem. Pur şi simplu.