La mulţi ani, Laura!

Împreună cu Laura am cumpărat cărţi, am citit, am învăţat cuvinte noi, am descoperit scriitori, poeţi şi poezii, am cântat pe străzi după concertele celor de la Iris, am umblat pe străzi până târziu, uneori trăgând cu ochiul la bibliotecile din casele oamenilor, am muncit, am înfruntat greutăţi şi răutăţi, am râs şi nu numai.

La mulţi ani, Laura!

Eroii nu mor niciodată!

Timp de mai mulţi ani, tatăl meu a avut aproape de geamul unei camere un aparat de radio la care erau ataşate o grămadă de fire şi o cutiuţă destul de grea, despre care nu aveam voie să vorbesc în nici un fel. Asculta Europa Liberă. Într-una din zilele lui decembrie 89, l-am auzit, parcă dintr-odată, spunându-i mamei că s-a tras la Timişoara. Având în minte istorisirile despre război ale bunicii, singurul lucru pe care l-am gândit atunci a fost că ... la noi în ţară va fi război şi ... mi-a fost frică. Ce s-a întâmplat în ziua când a fugit Ceauşescu – cum a reacţionat tata, cum ni s-a umplut casa cu vecini, cunoscuţi şi necunoscuţi (pentru că nouă ne mergea televizorul) şi tot ce a urmat, îmi amintesc cu lux de amănunte ...

Altfel, uităm prea repede şi iertăm prea uşor …

http://www.eroiinumor.ro/

Happy Go Lucky

În sfârşit, am reuşit să văd filmul Happy Go Lucky, despre care am tot auzit în ultima vreme (... nominalizări, premii, opinii favorabile şi critice deopotrivă). Actriţa din rolul principal, Sally Hawkins, a luat, anul ăsta, premiul Ursul de Aur la această categorie.

Mie mi-a plăcut rolul instructorului auto, jucat de actorul Eddie Marsan. Pentru felul în care acesta îşi învăţa clienta şi aştepările lui care nu s-au pliat pe ... happy go lucky, cred că el merita un premiu.
Altfel, nu am râs, nu am plâns, filmul nu mi-a oferit infuzia de energie la care mă aşteptam sau măcar un pic de bună dispoziţie. Nu am găsit un subiect în acest film, iar, dacă există vreunul, e atât de superficial abordat, încât ... e păcat de titlu.

La mulţi ani, Simona!

Age is just a number, don't you stop having fun ...

Mediocritatea la loc de cinste

Pe alocuri, în administraţie are loc un spectacol impresionant în care prostia se îmbină graţios cu fudulia. De mult prea multe ori, nu există vreo şansă de a fi ascultate argumentele cuiva, şi nu spun de a fi luate în calcul. De mult prea multe ori, nu există vreo coerenţă în solicitări ori în decizii.

Dacă te apucă zelul, ştii ce trebuie să faci într-o problemă şi chiar faci, ... şi ce dacă?!
... documentele, pe care le întocmeşti şi care trebuie să iasă din instituţie într-un anumit termen, dacă nu se pierd şi nu mai dai de ele, se pot întoarce la tine, aproape îngălbenite de trecerea timpului, eventual mâzgălite în fel şi chip, cu mult după trecerea perioadei prevăzute de lege pentru a pune în mişcare alte demersuri importante.
În aceste condiţii, se întorc degeaba. Care e rostul muncii tale?! ... dacă tot munceşti şi nu doar te faci că munceşti?! ... e revoltător cum mediocritatea e valorizată, ... pentru că în toată chestiunea asta sunt nişte actori principali, e revoltător cum se dă cu piciorul în încercarea unora de a-şi vedea de treabă!!!

“And life could be so wonderful”

Don't rush around
The world will wait for you
And too much time is lost
On all the things we have to do …



I love this song!

Veste

A sunat telefonul şi am aflat o veste care ...

Verişoara împreună cu care am croit rochiţe păpuşilor, pe care le costumam în casuţa lor din balconul de la etajul trei, cea cu care am fost colegă de clasă în şcoala generală şi care acum e mamă a doi copii, e bolnavă. Periculos de bolnavă, după cum nu au ezitat să spună medicii.

Am gândit că jumatate din drumul spre însănătoşire e făcut de optimism şi am încercat să o încurajez astfel. Dar ... cum poţi să fii optimist când auzul şi vederea se sting încet-încet ca şi cum ar trebui să îţi iei rămas bun pentru că uşa se închide? ... iar ochii nu mai sunt buni decât pentru lacrimi care curg neîncetat?!

P.S. Reverenţă pentru ceea ce a fost şi este Anca Parghel.

drum - drumeţie

Pozele din ultima drumeţie, din noiembrie, le-am primit abia acum. ... uneori, imaginile spun mai mult decât cuvintele.

dor de munte.2

Suntem în decembrie. Acuşica anul se încheie. La munte nu am cum să mai ajung până anu' viitor. La capitolul munte, bilanţul se încheie în deficit. Ca să îmi alimentez optimismul, fac un remeber, uitându-mă la nişte poze ...

Prin vara lui 2007, Ceahlăul în toată frumuseţea lui

Pe drum înspre Cheile Bicazului

Pe dreapta, alte chei, Sugău Munticel am urcat

se vede vreun om ? dar aici ?
Merită să iei prânzul sus!

... dar şi micul dejun

Şi altădată, muntele ne aştepta ...

Vremea a ţinut cu noi!

Covoraşul de la intrare în ... Moara Dracului (Câmpulung, Suceava)

am trudit un pic până sus

cândva aici era un pod şi o apă mareÎntotdeauna, la întoarcere ...
ne e fooaamee!

Deşteaptă-te, române!

Cei mai mulţi politicienii nu contenesc cu orgoliile, aroganţa şi ignoranţa interesului oamenilor simpli.
Indiferent de statut, cei mai mulţi funcţionari nu îşi înţeleg slujba ca fiind în egală măsură pentru fiecare cetăţean, ... tremură atunci când cineva de sus apeleză la serviciile lor şi se simt atotputernici faţă de cel care tremură atunci când le dechide uşa.

Cu sprijinul celor dintâi, românii au învăţat că a avea bani înseamnă să supravieţuieşti - să îţi vindeci o boală, să obţii un loc de muncă etc., că a avea bani înseamnă să ai putere, adică pe cineva mai sus de orice autoritate care te-ar putea sancţiona. Mulţi, mult prea mulţi, se poartă vulgar, scuipă, aruncă mizerii peste tot, ignoră, tolerează ori chiar încurajează violenţa, sfidează ...

Uneori asociez imaginea României cu cea a unei femei teribil de frumoase, dar neputincioasă în faţa batjocurilor de tot felul ...
Deşteaptă-te, române!