În timpul facultăţii am descoperit poeziile lui Emil Brumaru. Aproape zilnic primeam şi dădeam replici rupte din poeziile lui, atât de mult ne plăceau. La trecerea şinelor de tramvai sau în aşteptarea vreunuia, chicoteam „Spune-mi drept, ce chiloţi ai,/ Bleu-jandarm sau galben-pai,/ Cînd treci gingaşă-n tramvai/ Pe la margine de rai?”
Când s-a anunţat o întâlnire cu câţiva poeţi, şi Brumaru printre ei, a fost o mare bucurie. Aşa am aflat chiar de la autor că a scris poezia cu portocala, cum îi zic eu, sau tamaretele, cum le spune Măria sa, poetul, pentru că o iubea nebuneşte pe Tamara, soţia lui, şi de-atâta iubire înnebunise de gelozie şi era gelos pe orice, chiar şi pe-o portocală şi cojile ei ...
M-ai înşelat c-o portocală!
Şi tu şi ea, în pielea goală,
Eraţi în camera impură
Cînd v-am surprins gură în gură,
Deasupra dînsa şi alături
Veşmintele-i, coji printre pături,
Mai transpirau dorinţi din pori
Naintea marei dezmierdări
Cu tot dichisul şi alaiul.
Apoi m-ai înşelat cu ceaiul! (Cîntec Naiv)
Când s-a anunţat o întâlnire cu câţiva poeţi, şi Brumaru printre ei, a fost o mare bucurie. Aşa am aflat chiar de la autor că a scris poezia cu portocala, cum îi zic eu, sau tamaretele, cum le spune Măria sa, poetul, pentru că o iubea nebuneşte pe Tamara, soţia lui, şi de-atâta iubire înnebunise de gelozie şi era gelos pe orice, chiar şi pe-o portocală şi cojile ei ...
M-ai înşelat c-o portocală!
Şi tu şi ea, în pielea goală,
Eraţi în camera impură
Cînd v-am surprins gură în gură,
Deasupra dînsa şi alături
Veşmintele-i, coji printre pături,
Mai transpirau dorinţi din pori
Naintea marei dezmierdări
Cu tot dichisul şi alaiul.
Apoi m-ai înşelat cu ceaiul! (Cîntec Naiv)
Nu stiu ce sa zic....ca mie nu imi place asa tare Brumaru...dar totusi vroiam sa spun ceva...Oare ce?
RăspundețiȘtergereE superbăăăăăăăăăăăăăă!!!!!!!!!!! Cum poate sa nu-i placă cuiva această poezie??????
RăspundețiȘtergereNICHITA STANESCU - CANTEC DE DOR
RăspundețiȘtergereMa culcasem lângă glasul tau.
Era tare bine acolo si sanii tai calzi imi pastrau tamplele.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Mă jucam cu pălmile în zulufii tăi
Erau tare îndărătnici
şi tu nu mă mai băgai de seamă.
Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.
"Când ne-am zărit
RăspundețiȘtergereAerul dintre noi
Şi-a aruncat dintr-o dată
Imaginea copacilor, indiferenti şi goi
Pe care-o lăsa să-l străbată.
O, ne-am azvârlit unul spre altul
Şi-atât de iute
Că timpul se lovi-ntre piepturile noastre
Şi ora, lovită, se sparse-n minute.
As fi vrut să te păstrez în braţe
Aşa cum ţin trupul copilăriei, în trecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut."
- scuze dacă n-am reprodus-o corect, dar pe asta am scris-o din memorie. E tot de Nichita Stănescu....
M-ai înşelat cu o bere rece.
RăspundețiȘtergereM-ai înşelat cu o bere rece,
Când am văzut ce se petrece,
Şi cât de lung a fost sărutul
Am înţeles de ce preferi băutul...
Tu te înţelegi bine cu ea
Alături staţi pe canapea
Miros specific de trădare
Ea îţi e sprijin şi alinare.
Apoi la ce nu m-am aşteptat
Tu şi cu fotbalul, m-ai înşelat...