Cate si mai cate

Pentru a publica o carte

2011-04-27T10:47:00.004+03:00

Am citit anunţul de vânzare pe blog. De fapt, e povestea unui tablou. Primul impuls a fost să-l postez pe facebook, ca să ajut. Pentru că mă durea sufletul, am renunţat sau am refuzat, nu mai ştiu ... Vânzarea tabloului pentru publicarea cărţii, în care autoarea scrie chiar despre acesta, nu mi se părea „un schimb echitabil”, ci unul sfâşietor de trist. Ca în poveştile cu final fericit, mi-aş fi dorit să îl pot cumpăra eu, pentru ca apoi să-l dăruiesc înapoi celei ce l-ar fi vândut. Dar nu aveam cum să fac asta.

Pentru o vreme am uitat de tablou, dar, în preajma sărbătorilor, mi-am amintit de florile pictate peste portret. Mă întrebam ce s-a mai întâmplat cu tabloul, dar abia recent am aflat că nu a fost vândut şi pentru asta mă bucur ca un copil.
... cartea nu poate fi publicată din lipsă de fonduri. E nevoie de doar 1000 de lei. Şi ce e 1000 de lei pe lângă o carte ce îţi alină sufletul mai abitir decât orice?!

Slabanogul

2010-11-09T23:56:00.003+02:00

"Săvârşirea răului este o slăbiciune, nu o putere. Făcătorul de rele este un slăbănog, nu un viteaz.

De aceea socoteşte întotdeauna pe răufăcătorul tău mai slab decât tine şi, precum nu te răzbuni pe un copil neputincios, tot aşa nu căuta să te răzbuni pe făcătorul de rău. Deoarece el nu este răufăcător din pricina puterii lui, ci din pricina slăbiciunii lui.

În acest fel, vei strânge putere cât marea ce nu se revarsă să înece pe copilul care aruncă pietre în ea."

Sfântul Nicolae Velimirovici, Învăţături despre bine şi rău, editura Sofia

In ce vremuri traim ?!

2010-10-15T22:57:00.012+03:00

Herta Müller spunea în discursul de la decernarea Premiului Nobel: „Împotriva unor atacuri te poţi apăra, dar în faţa clevetirii eşti neputincios“.

Am ascultat-o discutând cu Gabriel Liiceanu, la întâlnirea ce a avut loc la Ateneu. Am reascultat-o, am citit despre dialogul care a zgândărât atâtea sensibilităţi. În mod declarat, cei doi au vorbit despre vremuri apuse, despre cum se trăia în perioada comunismului. Şi, totuşi, o uşoară confuzie m-a încercat la vorbele Hertei Müller ...

„Viaţa în sine este valoarea cea mai de preţ care există şi nimic nu justifică nicio înjosire de om ... Eu am vrut să trăiesc normal, să nu fac lucruri pentru care nu pot să răspund, mi-a fost greaţă de toată funcţionărimea de partid, de toate nulităţile pe care le-am văzut în fabrică, la şedinţe... Şi cînd erai în magazin sau te duceai la poştă ori să plăteşti curentul electric – toţi îi tratau pe oameni ca şi cum ar fi, mă scuzaţi, ultimul căcat. Pe mine asta m-a durut.”

Care e diferenţa între atunci şi acum, dacă, în zilele în care trăim, ceea ce spune Herta Müller e atât de actual ?! ... apărările împotriva atacurilor - de orice fel - sunt de prea multe ori degeaba, neputinţele din ce în ce mai umilitoare, iar a durea nu rămâne la timpul trecut, nici măcar imperfect, ci se conjugă cronic la timpul prezent ...

"Vreau sa lupt!"

2010-09-17T07:52:00.010+03:00

Am aflat de Marius Giradă de pe stiri.botosani.ro. Situaţia lui e atât de impresionantă încât cuvintele noastre par de prisos. Cuvintele lui Marius, însă, ne arată cât de grea este lupta pentru ceea ce nouă, cei care putem să vorbim, să scriem, să gesticulăm, să dansăm, să ne plimbăm şi atâtea altele, ne pare că ni se cuvine ... Marius vrea să lupte. ... tu ?! Ce faci ?

Rareori ne este dat sa vedem un om mai curajos si mai increzator in sansa sa precum dorohoianul Marius, cunoscut drept "baiatul care scrie cu nasul"!

Inteligent si generos, bun crestin si minunat prieten, Marius are nevoie de ajutorul nostru pentru a face o operatie care ii va usura viata. O viata crunta pentru el acum! Chiar daca a fost crunt lovit de destin, Marius a invatat sa foloseasca computerul, scriind cu nasul, intrucat nu isi poate folosi mainile, la fel cum nu se poate nici deplasa, el fiind ajutat permanent de catre familie.

Scrisoarea sa sincera si emotionanta ne-a fost trimisa de o alta prietena a redactiei noastre, convinsa ca Marius Girada, din Dorohoi, este omul care merita sa ne imbunateasca si sa ne creasca sufletele. Sa nu uitam ca, oferind un banut pentru Marius, s-ar putea sa ii daruim o zi de viata!

"AM SI EU O SANSA! Numele meu este Girada Marius din orasul Dorohoi, judetul Botosani, am 31 de ani si din cauza nasterii grele am un handicap fizic gradul intai cu diagnosticul tetrapareza extrapiramidal.Luna trecuta ma intalnesc cu o vecina de pe strada mea si imi spune ca a vazut la tv un baiat din Iasi care a facut o operatie antispastica la Chisinau si se simte bine. Cand vin in casa, gasesc baiatul pe net si ii scriu. Imi spune ca a fost la Chisinau prin fundatia IKON din Galati. Nici una, nici doua, scriu si eu la Galati si imi raspunde dandu-mi formularul de inscrire si sa le trimit copie de buletin al meu si ale parintilor, copie dupa certificat de handicap si o iesire din spital pe care le-am scanat si le-am trimis. Si iata ca Sambata 28 August am fost la Galati unde a venit medicul Marcel Platon de la Clinica Gynesource din Chisinau, un om foarte de treaba. Dupa ce m-a consultat, m-a programat la operatie pe 30 Noiembrie 2010. Operatia este sub-cutanata in punctele spatistice si costa 1850 de euro. Din nefericire nu am aceasta suma si am nevoie de dvs.

Cont în lei: RO 84 BRDE 070SV22901100700

Cont în euro: RO 53 BRDE 070SV26842830700

Deschise la BRD filiala Dorohoi,

AGENŢIA DIMITRIE POMPEIU

Titular de cont Girada Rodica [ mama ]"

(SCRISOARE TRIMISA REDACTIEI DE ANAMARIA SCHIOPU)

Salut, prieteni! Sunt Marius. Tastez cu nasul, scriu poezii si sunt un luptator!

Irish air

2010-08-31T08:02:00.028+03:00

Am închis cartea şi mi-am aşteptat cu nerăbdare musafirul, care sosise de vreo două zile din Irlanda. Mărturisesc că, de când mă ştiu sau, mai bine zis, de când am descoperit ţara asta, îmi doresc să ajung acolo, să respir aerul, cred ca o esenţă de parfum scump, mărginit de un cer mai mereu plumburiu, de orizonturi marine-stâncoase, dar, mai ales, de verdele acela viu, pentru mine inconfundabil.

Ore întregi am vorbit despre oamenii, obiceiuri, păţanii, locuri, urmărind cu nesaţ o sumedenie de poze. Unele m-au ţintuit pentru că era ceva în ele ce cunoşteam altfel decât din imagini văzute de-a lungul timpului. Era ceva recent şi izbitor ...

„Am înotat iar, dar încă n-am putut descoperi locul cel mai potrivit. Azi-dimineaţă am plonjat în apa adâncă din vecintatea stâncii mai apropiate de casă, care se precipită abrupt, având totuşi nişte scobituri şi nişte proeminenţe suficiente pentru a încropi câteva trepte precare.”

„Nicăieri nu găseşti vreun blestemat petic de nisip. Am auzit că e socotită drept o coastă urâcioasă. Dă Doamne să fie considerată aşa în vecii vecilor! Într-adevăr, stâncile, care se răzleţesc în ambele direcţii, nu sunt pitoreşti. Au o culoare gălbui-nisipie, stropită cu pete cristaline, şi se înghesuie în grămezi mari, incoerente, diforme. La bază, sub nivelul fluxului, sunt căptuşite cu o vegetaţie de alge brune, lucioase şi urzicătoare, care degajă un miros neplăcut. Şi totuşi, în vârf, privite de aproape, oferă spectatorului o surprinzătoare bogăţie de tainice bucurii. O sumedenie de râpe în formă de V care adăpostesc mici bălţi sau straturi de prundiş cu pietre extrem de variate şi de frumoase. Sunt flori care izbutesc nu ştiu cum să-şi împlânte rădăcinile în crestături (...). O caracteristică a falezei constă în faptul că, din loc în loc apa a scobit în stâncă văgăuni, cărora nu le-aş face onoarea de a le numi grote, dar care, văzute cu ochiul înotătorului, oferă o privelişte uimitoare şi vag sinistră.”

„Am continuat să explorez stâncile în direcţia turnului meu. Da, sunt proprietarul nu numai al unei case şi al unei puzderii de stânci, ci şi al unui părăginit turn de pază. De fapt, nu-i decât o cochilie. Dar mi-ar plăcea să-l restaurez, să-i clădesc o scară spiralată şi o cămăruţă de lucru în vârf, numai că, în ciuda a ceea ce se crede despre mine, nu sunt bogat. Casa asta de la mare mi-a înghiţit grosul economiilor.”
„Din păcate, turnul mai atrage câte un turist ocazional; dar detest să instalez o placardă pe care să scrie „Proprietate privată”. Această micuţă pajişte este unica fâşie de iarbă pe care o posed, în afară de un petec mărunt, chiar în spatele casei. Iarba, frământată desigur de vântoasele mării, este foarte scundă, iar firele se răsucesc într-un fel de mici preşuri circulare, ţepoase ca nişte cactuşi.” „De la ferestrele mele de sus (unde mă aflu acum), care dau spre mare, ochiul nu cuprinde decât nesfârşirea apei; numai dacă te uiţi în jos, poţi zări stâncile. De la ferestrele parterului însă, marea este invizibilă, şi nu se înfăţişează decât stâncile falezei, de dimensiuni şi forme elefantine, care înconjoară casa. Uşa din spate, care e uşa de la bucătărie, dă spre mica „pajişte” împrejmuită de bolovani şi aşternută cu iarbă aspră ca ţepii de cactus şi cu cimbru. Am de gând s-o las în voia poftelor naturii.”

... erau pagini din cartea pe care tocmai o închisesem, înainte de vizită.

Cine bate oare la fereastra mea ?

2010-08-09T07:48:00.010+03:00

Într-o duminică infernal de fierbinte, când nici prin gând nu-mi trecea să trag storurile, am zărit de afară ceva neobişnuit la fereastra camerei mele.

Iniţial am crezut că e o libelulă, însă am descoperit că e o Praying Mantis (Mantis religiosa).

Pentru că nu sunt cea mai mare amatoare de gângănii, mi-a cam tremurat mâna când am făcut fotografiile, deşi simpatica insectă chiar vroia să fie prietenoasă, după cum se poate observa ...

O imagine foarte clară şi informaţii interesante despre insectele Praying Mantis am găsit aici.

Viata ca un examen

2010-07-22T14:57:00.007+03:00

Alexandra Ostafi e licenţiată. E inginer textilist.

După o perioadă atât de grea în ceea ce priveşte sănătatea, a reuşit să termine ultimul an de facultate. E admirabil efortul ei şi merită aplauze. Felicitări, Alexandra! ... şi sănătate multă, multă!!!

Dig de solidaritate

2010-07-01T10:38:00.004+03:00

"Dig de solidaritate - Criza nu ne poate saraci de bunul cel mai scump: UMANITATEA!
Autor: stiri.botosani.ro

Bunicii, fratii si verisorii nostri au nevoie de ajutor! In timp ce noi privim inundatiile la televizor, ei dorm cu spaima, se trezesc in apa, plang tacut, cu lacrimi inghitite cu lacomie de ploile care nu mai contenesc. Mii de oameni, a caror viata s-a transformat in chin, intind mainile spre noi. Sunt oameni demni, nu cer nimic, dar le este sete, foame, frig, iar pana la iarna trebuie sa ridice alti pereti, dupa ce o viata intreaga au muncit pentru o gospodarie decenta.

Sa trecem dincolo de sticla televizorului, de imaginile din ziare, de stirile oficiale. Ei sunt mult mai aproape de noi decat ne imaginam. Trebuie sa fim multi, sa ridicam digul de solidaritate care ii poate salva!

Solidaritatea comunitatii in fata calamitatilor naturale este principalul mijloc prin care sinistratii pot reusi sa isi recapete speranta intr-o viata normala.

Oameni simpli, firme si autoritati fac tot posibilul sa stranga fonduri si obiecte de stricta necesitate (alimente, haine) pentru victimele inundatiilor.

O astfel de initiativa, pentru a veni in sprijinul victimelor inundatiilor atat pe cont propriu, cat si impreuna cu tine, este si www.solidaritate.botosani.ro.

O campanie initiata de Asociatia Pro Botosani si WebEmotion, carora li s-au alaturat pana acum Crucea Rosie Botosani, CityNet, Agentia de Publicitate Boardmedia, Stiri.Botosani.Ro, Live.Botosani.Ro, ICE IT Solutions, Botosaneanul.ro, Radio Kiss FM si Magic FM. Dorim ca numarul celor ce pot sprijini aceasta campanie sa creasca, pentru a putea ajuta cat mai multi din semenii nostri."

Asociatia Pro Botosani, prin statut, doreste sa promoveze si sa conserve valorile botosanene. Cum nu exista valoare mai importanta decat cea umana, membrii asociatiei sunt si vor fi alaturi de botosanenii din localitatile devastate de inundatii prin infiintarea unui cont de ajutorare, cont in care asociatia a virat 1000 RON. Informatiile privitoare la donatii, precum si cele referitoare la folosirea banilor, se vor regasi pe site, cetatenii fiind rugati chiar sa ofere informatii in legatura cu situatiile urgente, cazuri grave unde se impune interventia rapida. In aceasta situatie nu conteaza cine ajuta, cum si prin ce canale. Important este sa ajutam, sa ne implicam. Acelor oameni li s-au luat trecutul, munca, amintirile, viata! O rugaciune si un gand bun poate fi un bun inceput. O paine care prisoseste, un litru de ulei sau o patura care nu ne mai trebuie in casa pot fi duse la centrele de colectare afisate pe site. Sa nu lasam notiunea de "criza" care ne guverneaza acum viata sa ne saraceasca de cel mai important atribut al nostru: umanitatea", transmite Madalina Tudosie, presedintele Asociatiei Pro Botosani."

La multi ani, Laura!

2010-06-21T14:35:00.001+03:00

Ori de câte ori vorbesc cu ea, îmi povesteşte o sumedenie de lucruri frumoase, mă face să râd într-un fel cum nu reuşeşte nimeni altcineva să o facă, mă aruncă într-o stare vecină cu copilăria şi veselia noastră de-atunci.

La mulţi ani, Laura! Să fii sănătoasă, pentru că mi-ai promis că vom povesti despre încercarea ta, dar şi a noastră, şi peste mulţi, mulţi ani !!! La mulţi ani! La mulţi ani!!

Dana Sapariuc ne scrie ...

2010-05-10T15:10:00.010+03:00

Cu fiecare discuţie o descopăr tot mai mult pe Dana. Are multe de spus despre felul în care, „ca o străfulgerare”, a început să-şi schimbe viaţa, despre cum l-a regăsit pe Dumnezeu ... Fără să fie o convertită, trăirile Danei îmi amintesc de cele ale Monicăi Fermo sau ale lui Klaus Kenneth. Mi-aş dori să aibă răgazul şi puterea să povestească mai multe despre ea şi altora, aşa cum îmi povesteşte mie câteodată.

Dana Sapariuc ne scrie ...

"Problema mea de sănătate este banală, normală atâta timp cât sunt una din miile de persoane care se confrunta cu aşa ceva. Atâta timp cât oamenii, într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu, trebuie să şi moară ... Special este modul în care o percep şi o trăiesc.

Poate că un om care trece prin ceva similar va citi, iar asta-l va determina SĂ FACĂ nişte SCHIMBĂRI, la care poate că se gândea, însă le tot amâna. Ceea ce-l va salva şi îi va schimba viaţa.

Scriu, de asemenea, pentru cel care crede că a irosit toate şansele vieţii, nemairămânându-i nici timpul, nici energia fizică şi spirituală spre a merge mai departe. Scriu pentru cel care simte că s-a risipit pe un drum străin, că nu-şi mai recunoaşte matca şi nici nu o va mai regăsi vreodată. Pentru cel care în fiecare dimineaţă se simte mai mult decât obosit, pentru cel care de nopţi în şir, de ani în şir, nu poate dormi. Pentru cel pe care prea uşor îl destabilizează greutăţile vieţii, care aşteaptă de la viaţă confort, oameni amabili, provocări blânde. Pentru cel care luptă cu o depresie, punând semnul "egal" între propriu-i viitor şi spitalul de neuropsihiatrie din localitate. Şi pentru toţi cei care au "ochi de văzut şi urechi de auzit".

MIRACOLE EXISTĂ! Cu siguranţă cunoşti ori ai auzit în anturaj de cineva trimis de către medicii care nu mai aveau ce să-i facă să moară acasă ... Iar muribundul trăieşte şi astăzi după mulţi ani. Dacă ştii omul şi repet dacă ai ochi de văzut şi urechi de auzit, ai şi răspunsul la întrebarea "cum este posibil?", pentru că răspunsul este întotdeauna vizibil: SCHIMBAREA.

Trăind doar "ca un negostor într-o lume înstelată de taine" nu se va întâmpla niciodată nimic special. Acel "special" după care sufletul multora dintre noi tânjeşte şi freamătă ani în şir ... În cazul în care crezi doar în bani, bunuri şi pământul de sub picioare, schimbarea se cere, ţipă, la nivel spiritual, obligatoriu. Iar dacă ai cât de cât tendinţa de a ridica ochii şi spre cer, cu siguranţă ai conştientizat ori o vei face în curând, ce anume vei schimba.

Orice dicton pleacă de la o bază reală, iar apoi, de-a lungul veacurilor, se tot redemonstrează, mereu şi mereu. Aproape că sare în ochi, cum se spune. Şi tot nu vedem. Acest "niciodată să nu spui niciodată" folosit în finalul epistolei prin care m-ai cunoscut, se demonstrează prin propria experienţă. De aceea îţi scriu. Doar ţie, omule care ai nevoie de aceste rânduri. Nimic din ceea ce îţi împărtăşesc nu este auzit ci trăit. Oamenii cărora spuneam adineauri că mă adresez au trăit toţi într-unul singur: eu (2005 - 2008). Însă mai am şi am avut întotdeauna afinitate cu "trăieşte şi lasă şi pe celălalt să trăiască" - asta consider eu că înseamnă adevărata putere, acest mod de viaţă. Ambele sună parcă mai bine în engleză: scurt şi concis.

Nu vreau să par ca acei predicatori americani, cu tenul perfect şi zâmbetul perfect, care repetă declamativ "gândeşte pozitiv!", "fă schimbări!". E absolut imposibil să o faci când simţi că duci universul în spinare ... Vreau doar să subliniez că-i bine să fii receptiv la semnalele care ţi se trimit. Să nu le ratezi. Chiar şi această întâlnire cu mine poate însemna semnalul, pentru cineva anume.

Eu am avut parte recent de o asemenea întâlnire. O doamnă în vârstă, dintr-un sat din Cluj, a venit la Institutul Oncologic, jos în hol şi a dăruit (era în Săptămâna Mare, miercuri, 06.30 dimineaţa, şedeam de la 03.45 pe un scaun, extenuată de drum. Vezi tu, uneori, cel mai frumos lucru din viaţa noastră poate să apară într-o zi care începe absolut banal sau chiar foarte greu). Am făcut o paranteză, spuneam deci că acea doamnă a împărţit vreo 20 suluri de hârtie, cuprinzând materiale xeroxate despre modalităţi prin care alţii au învins boala care-i ucisese fiica. Nimic din cele citite nu îmi era necunoscut. Însă această întâmplare m-a determinat brusc, ca o străfulgerare, să încerc încă o dată, după două rateuri, postul de 40 de zile despre care ţi-am spus. Şi iată că astăzi, 10 mai, este ultima zi a acestei binecuvântate abstinenţe! Să-ţi povestesc şi despre beneficiile apărute chiar din clipa/ziua în care am hotărât şi l-am şi început, despre ceea ce am devenit ? Poate într-un alt episod.

Rămâi cu bine, fiinţă minunată ce a pierdut orice speranţă! Îţi doresc să poţi avea credinţa că Dumnezeu este infinită bunătate. Iar bunătatea vine din dragoste. Să nu mai spui niciodată: "pe mine nimeni nu mă iubeşte, nici măcar Dumnezeu". DIN DRAGOSTE, El te pune iar şi iar în situaţii din ce în ce mai dificile, poate-poate, într-o zi tu vei înţelege şi vei determina în sfârşit schimbarea necesară. Îţi doresc să ai înţelepciunea de a alege schimbarea în această viaţă ci nu să laşi ca ea să vină de la sine, însemnând moartea (pentru că şi moartea tot o schimbare este).

Ne mai auzim,

Dana Sapariuc

Mulţumesc mult celor care au făcut deja sacrificiul de a dona un bănuţ în cont, ori personal şi celor care ştiu că şi-ar dori să o facă, însă perioada dificilă prin care trecem nu le-o permite - le doresc să aibă puterea şi inspiraţia de a găsi soluţii spre a ieşi la liman!

Cu bine şi nu uita: aşa cum un diagnostic cumplit te poate alege pe tine oricine ai fi, tot aşa şi un miracol, te poate alege exact pe tine, cea mai ghinionistă persoană de pe pământ!!!"

Pentru cei care doresc şi pot să-i întindă o mână de ajutor Danei ...
Cont în lei: RO 87 BPOS 07006404350 RON 01,
deschis la Bancpost, Sucursala Calea Naţională, nr. 95, Botoşani.

Colega din biroul de-alaturi

2010-04-29T13:17:00.019+03:00

Anul trecut in toamna, intr-o sedinta, am aflat de la o colega despre boala care o facea pe Dana sa lipseasca de la serviciu.

Discretia si puterea cu care Dana isi duce lupta sunt impresionate. Constienta ca e o perioada grea pentru toti, colega mea nu doreste sa impovareze pe nimeni cu problemele ei. Cand i-am vorbit de intentia de a scrie despre situatia ei, nu a fost impotriva, dar mi-a spus „ … cazuri ca al meu sunt o gramada. In spitale, la oncologie e ca in aeroport”. Am mutit. In zilele acelea, norul vulcanului din Islanda blocase prin aeroporturi mii de oameni …

A scris cateva randuri despre ea ...

„Sunt Daniela Sapariuc, locuiesc în Botoşani, am 42 de ani şi sunt bugetar.

În luna mai 2009 am fost diagnosticată cu carcinom mucinos. Nu prea mi-am acceptat diagnosticul. În septembrie am suferit o intervenţie chirurgicală. Din fericire, ganglionii limfatici nu au fost afectaţi de tumoră, în schimb, marginile chirurgicale treceau în ţesutul sănătos. Pentru că am întârziat prea mult, nu am făcut chimioterapie. Poate e cu noroc, pentru că nu cred că aş fi suportat…, nu suport nici tratamentele naturiste, chiar în stare pură … Am făcut radioterapie, 30 de şedinţe, finalizate în ianuarie 2010. Am început un tratament şi pentru col uterin, datorită problemelor descoperite … carcinom scuamos.

De cum am aflat, anul trecut, diagnosticul, deşi l-am acceptat cu greu, am renunţat la zahăr, proteina animală, orice sintetice şi sare rareori. Beam zilnic sucuri de legume şi fructe şi am încercat un tratament naturist, care mi-a provocat stări de slăbiciune şi rău, pe care, iniţial, le pusesem pe seama faptului că am schimbat cam brusc alimentaţia.

După o perioadă în care am mâncat multe crudităţi, mi-am propus să ţin post de 40 de zile, doar cu apă. Acum 15 ani, mama l-a ţinut, însă boala era mult prea avansată pentru a-i ajuta şi, mai mult decât atât, acest post nu era însoţit şi de convingere spirituală ... Eu am clacat rapid. Dar după două săptămâni am încercat din nou, spunându-mi ca dacă vreau trebuie să şi pot. Eroare! Mă rugam lui Dumnezeu, dar se pare că mai aveam de parcurs nişte etape până să-L şi simt mai profund. Am continuat dieta anterioară, fiind atentă inclusiv la amestecuri. Anul acesta, datorită problemelor apărute la col m-am hotărât brusc să îndraznesc pentru a treia oară postul total. Si iată-mă în a 28-a zi, doar apă cât pot de multă şi sucuri din mere combinate alternativ cu morcov, ţelină şi sfeclă roşie. Ar merge şi varza roşie sau verde, dar nu le suport. Probabil că au contat major lunile anterioare, de pregătire. Şi vreau să mai precizez că am avut curajul să intru în acest post având 43 kg, ceea ce oricum era foarte puţin pentru vârsta mea, ... după ce vara trecută am slăbit cam 7 kg. Sunt sigură că după această minunată purificare a materiei şi, implicit, a spiritului, organismul meu va asimila şi recupera mult mai bine ca înainte. Acum am 38 kg. Nu voi reveni la o alimentaţie tradiţională.
Înainte de a merge la spital pentru operaţia de col, aş vrea să ajung la o clinică din Franţa, la Lyon, unde există un aparat care depistează orice celulă malignă din corp. Am început demersurile pentru plecarea în Franţa, deşi nu am banii necesari (aproximativ 2000 euro), dar am credinţa că-i voi avea.

Zilele acestea, am auzit despre o cercetătoare româncă, prezentă la Salonul de Invenţii de la Geneva cu un aparat care depistează cancerul în 6 - 7 minute. Mă interesează orice informaţii în acest sens.

Trebuie neapărat să adaug că, încă de la aflarea diagnosticului, am căutat în mine cauzele bolii, încercând să fac şi schimbările necesare. Nu sunt cantonată pe valorile materiale, ci pe cele spirituale. Din prima zi a postului, 1 aprilie, am avut o stare cum n-avusesem de mulţi ani. Au urmat şi zile mai grele, dar nu concep să nu dus la bun sfârşit ceea ce am început cu atâta bucurie şi convingere. Am şi susţinerea duhovnicului şi a preotesei, persoane cu mare deschidere spirituală. Şi nu mai spun de susţinerea Bunului Dumnezeu ... Felul în care îmi raportez viaţa la Dumnezeu, aceasta este diferenţa dintre o zi de post negru de la început (când ajunsesem la 40 glicemie, iar la 30 intram în comă) şi aceste zile, când sunt atât de bine. Recomand acest post depresivilor. S-ar putea să constate în foarte scurt timp că ... cerul e senin şi soarele străluceşte! Începe să mi se regleze şi somnul, care de 5 ani era o mare problemă, dormeam 3 – 4 ore pe noapte sau deloc. Nu mai eram eu, ci doar cineva care se târâia de la o zi la alta, cu senzaţia că duc universul în cârcă. Extenuare e puţin spus ...

Am conştientizat că boala aceasta este doar un ajutor, modul minunat în care Divinitatea lucrează pentru transformarea mea şi am speranţa că Lyon-ul îmi va dovedi că sunt pe calea cea bună, printr-un rezultat în care va scrie: lipsă celule maligne.

Cu dorinţa de a afla despre felul în care au trecut sau trec prin această boală şi alte persoane, vă salut, cu drag! Niciodată să nu spuneţi niciodată! DOAMNE AJUTĂ!”

Trecand peste refuzul de sprijin al celor care ar trebui sa aiba intelesul cel mai profund al notiunii de solidaritate, colegii de birou ai Danei sunt alaturi de ea.

Lenuta Olaru:
Să scriu despre Dana … E dificil să redau în cuvinte puterea, forţa, optimismul, gândul bun al Danei ... Cineva mi-a spus despre ea că o vede ca fiind foarte sensibilă. Mie mi-a lăsat să-i descopăr firea veselă, vorba cu miez, gând realist şi …prea rar la noi, o minte deschisă. In ciuda firavului fizic, structura ei nu-i permite să se oprească în faţa barierelor puse de viaţă şi, mai ales, de oameni. De când i-am aflat necazul Dana a devenit pentru mine surprinzătoare. Boala nu o priveşte ca o pedeapsă, ci posibilitate de a descoperi valoarea lucrurilor care altădată păreau prea simple. Poate greşesc, dar nu sunt multe persoane care luptă cu atâta încrâncenare cu o boală care aduce atâta suferinţă. Au învins mulţi.

Am credinţa că Dana va învinge. Să ai soare, Dana!

Mario Moreno Cobzariu Hustiuc:
Poate pentru unii din cei ce citesc aceste mesaje pare ceva banal … insa colega noastra Dana se afla intr-o situatie chiar delicata. Nimeni dintre noi nu poate intelege mai bine care este adevarata traire a celui bolnav si in suferinta decat cel ce se afla inchis in chinul bolii. Putem fi alaturi prin vorbe fata de cel cufundat in suferinta, putem da sfaturi uneori, dar sa ne intrebam daca vorbele tin oare loc de usurarea durerii in astfel de situatii. Cineva spunea ca sfaturile sunt ca un colac de salvare spart, aruncat celui ce se ineaca. Nu vreau sa fac filozofie, insa colega noastra are nevoie de sprijinul nostru financiar. Afectiunea ei nu sufera amanare si in acest caz avem ocazia sa ne exersam meditatia asupra efemeritatii noastre pe pamant si dorinta noastra de a face o fapta nobila.

Despre Dana Sapariuc, ca si om, putem spune desigur multe, ca despre multi dintre noi, insa cea mai buna descriere a ei ar fi, in viziunea mea, un om foarte sensibil, emotiv, poate excesiv de implicat in ceea ce face, constiincios si grijuliu. Ma gandesc uneori daca in viata este bine sa fii excesiv de grijuliu, stiti si voi … stres, griji … rezulta boala.

Personal ii urez multa sanatate si putere in lupta cu boala, dar nu in ultimul rand sa aiba nadejde in Dumnezeu!

Luminita Iftimie Roscaneanu:
La inceput am crezut ca e o greseala, cand mi-a spus Dana ca medicul de la termograf i-a sugerat sa-si faca niste investigatii mai manuntite. Nu mi se parea posibil ca o persoana care nu suferea de nimic sa descopere ca are cancer. Si totusi acesta era adevarul. Toate analizele, rezultatul de la ecografie, rezultatele de la mamografie au dus la acelasi diagnostic: cancer.

Au urmat zile si luni de neliniste, de framantari legate de starea de sanatate, de posibilitatile pe care le are pentru a se salva, pentru a-si asigura cat mai multi ani de viata. Si lupta aceasta continua! Noi, cei din apropiere, suntem alaturi de ea si speram ca si alti prieteni necunoscuti o vor sprijini sa treaca cu bine peste acest obstacol deosebit de mare, care i-a rasarit in cale.

Privim in fiecare zi biroul ei si ne intrebam cum se mai simte si cand va reveni la serviciu. Avem nevoie de ea pentru a ne intregi grupul de prieteni, de colegi, pentru a-i auzi rasul, pentru a-i asculta sfatul, pentru a ne recita franturi de poezii, pentru a ne sustine in situatii deosebite.
Imi amintesc zilele pline de veselie pe care le petreceam impreuna, colindand prin cofetarii si magazile si vorbele ei: „Hai sa mancam o prajitura! M-am gandit toata ziua la ceva dulce. Vreau o prajitura cu fructe si cu frisca.” Sau "Azi am pofta de ceva bun! Ce zici, mergem la cofetarie?” si ne linisteam imediat pofta de dulce cu prajituri gustoase, parfumate si insiropate care parca ne invitau si a doua zi la bunatati. Aceste mici aventuri nu mai sunt si nu vor mai putea exista pentru noi atata timp cat boala ii interzice Danei satisfacerea multor nevoi marunte. Dar eu sper si am credinta ca operatia pe care a suportat-o cu bine, radioterapia, tratamentul, regimul nou de viata ii vor permite intr-o buna zi sa se aventureze in lumea dulciurilor. Parca toate intamplarile, intalnirile, lucrurile noastre comune au ramas in loc. Stau si astept ca totul sa se reia din punctul in care s-a oprit. Sper si vreau ca noi toti sa ajutam ca timpul sa se miste.

Doinita Hojbota:
Pentru mine, Dana e ca o pata de culoare pe un perete mohorat, o margareta luminata de soarele bland al primaverii. O fata micuta, dar plina de energie. Toata lumea care o cunoaste o simpatizeaza. Intotdeauna e pregatita sa te asculte si sa-ti dea un sfat bun. E o fire visatoare, idealista, increzatoare intr-un viitor mai bun ... Ii plac florile, bijuteriile, lumina, ciripitul pasarelelor in zilele calde de vara.
A trecut prin multe necazuri, care au calit-o. Are puterea si rabdarea de a aseza toate lucrurile la locul lor, ca o adevarata gospodina, ... este si copil, si stapan in acelasi timp in propria casa.

Pentru cei care doresc si pot sa-i intinda o mana de ajutor Danei, ii puteti contacta pe colegii de la Compartimentul de Protectie de Tip Familial din cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Botosani

Cont in lei: RO87BPOS07006404350RON01, deschis la Bancpost, Sucursala Calea Nationala, nr. 95, Botosani.

The sweetest thing

2010-03-08T17:32:00.003+02:00

Despre mere si o mana de ajutor

2010-02-07T10:39:00.014+02:00

Întotdeauna am mâncat mere cu poftă: înainte, după şi uneori în loc de masă, în plăcinte, în salate şi alte feluri de mâncare, la şcoală, la serviciu, la plimbare, în excursii, la televizor, învăţând, navigând pe net, citind un ziar, o carte. Oricând şi oriunde. Când am citit ionatane ... blogspot.com, m-am gândit că am descoperit un blog al unui mare amator de mere, ca şi mine. Dar e mai mult decât atât. Dincolo de parfumul merelor, am aflat despre un om care are nevoie de ajutor. Cu inima strânsă, am urmărit povestea lui Daniel Răduţă, iar acum mă alătur celor care îl susţin în efortul de a se însănătoşi.

Anca Bundaru e o prietenă a prietenului meu Bogdan şi de la el am aflat despre campania ei pentru Daniel. Strădania Ancăi şi felul în care scrie despre ceea ce se întâmplă îmi amintesc de mine, nici mai mult, nici mai puţin decât cu un an în urmă.

Daniel Răduţă este diagnosticat cu leucemie acută limfoblastică şi are nevoie de 120.000 – 150.000 de euro pentru transplant. Povestea lui, cu gânduri mai mult scrise decât spuse, aici:

http://danielraduta.ro/

Pentru ajutor: Banca Transilvania

RON: RO 57 BTRL 0640 13 HA F027 12XX
EURO: RO 72 BTRL 0640 42 01 F027 12XX

Cod SWIFT: BTRLRO22
Titular: Răduţă Daniel Mădălin

Poezie

2010-02-01T23:20:00.002+02:00

Uneori, dorul de poezie îmi taie respiraţia ...

Au să rămână plopii

Nu mă cunosc decât atunci când plâng
Ştergându-mi lacrimile pe furiş
Şi încercând cu greu să te ascult
De parcă-mi şade inima pieziş
De teamă că mă-ndepărtez prea mult.

Sîntem ca malurile unui râu
Pe care apa veşnic le desparte
Şi le uneşte strâns fără să vrea,
Copiii dau cu pietre din fiecare parte
Şi pietrele alunecă în ea.

Când va seca izvorul va fi un prund întins
Cu păsări ce se scaldă în nisip
Şi se izbesc în lespezile calde,
Ne vom schimba la suflet şi la chip
Şi ne vom depărta ca să se scalde.

Din tot ce-a fost au să rămână plopii
Pe marginile drumului pustiu
Cu frunza care tremură-aşteptând,
Fără şă ştie că e prea târziu,
Fără să ştie ce şi până când.

Ileana Mălăncioiu, Pasărea tăiată (1967), Linia vieţii, ed. Polirom, 1999

Alegeri in Sindicatul Impact Botosani

2010-01-18T20:34:00.009+02:00

Desfăşurarea campaniei pentru preşedenţia Sindicatului Impact Botoşani a fost una extrem de serioasă şi aşa se anunţa şi ziua alegerilor. O zi pe care am anticipat-o că va fi una grea. M-am implicat destul de mult emoţional, asta şi pentru că, deşi l-am susţinut în mod oficial pe Marius Pohoaţă, în echipa celuilalt candidat, Nicolae Macovei, au fost unii dintre colegii pe care eu îi apreciez în mod deosebit.

Înainte de începerea şedinţei Adunării Generale, ne-am salutat şi ne-am urat succes cu fair-play-ul unor asemenea evenimente şi lucrurile păreau să decurgă în acest fel. Dar nu a fost aşa. Ştiu că, în momentul în care domnul Marius Oroşanu a anunţat că dânsul va fi moderatorul dezbaterii, a mai declarat că, după cei 10 ani în care a fost lider al sindicatului, va avea puterea să fie imparţial. Odată cu întrebarea „Pe cine veţi vota preşedinte?”, adresată candidaţilor, înainte de începerea desfăşurării dezbaterilor pentru preşedinte şi a procedurii de vot, imparţialitatea a căpătat noi valenţe. E drept că fiecare dintre candidaţi putea să aleagă varianta răspunsului diplomatic, însă cum ar fi fost posibil acest lucru atâta vreme cât aproape toţi – mai puţin unul - s-au declarat cu mult înainte a fi susţinătorii domnului Macovei ?! Ce rost mai avea o asemenea întrebare, dacă nu influenţarea delegaţilor prezenţi în sală ?! Recunosc ... am fost furioasă.

În mod obişnuit, nu mi s-ar fi părut grav faptul că domnul Macovei a fost susţinut de către membrii din conducerea sindicatului. Este normal ca fiecare să aibă opţiunea, în care se regăseşte cel mai mult. Însă, în viziunea mea naivă şi lipsită de realitate, am luat declaraţia de imparţialitate a liderului sindicatului, moderatorul dezbaterii, ca pe un lucru valabil pentru întreaga conducere ...

Înainte, dar şi după alegeri am auzit fel şi fel de insinuări, cum că aş fi autorul discursului candidatului pe care l-am susţinut. Discursul lui Marius Pohoaţă este atât de bun, încât asemenea aprecieri mă măgulesc. Dar toate scrierile lui postate pe blog sau adresate colegilor în campanie îi aparţin. Nu am scris nici măcar o propoziţie pentru Marius. Iar acum când dezbaterile s-au încheiat, cred că felul în care s-a prezentat candidatul Marius Pohoaţă spulberă orice speculaţii de acest gen. Se poate întâmpla oricui să subestimeze capacităţile cuiva, însă în unele discuţii pe care le-am avut pe acest subiect am simţit mult dispreţ, care mi-a făcut rău şi mă îndepărtează în mod dureros de oameni care îmi sunt dragi. Mă declar mândră şi onorată, în acelaşi gând cu o colegă prietenă, că am fost alături în mod oficial de un om atât de valoros cum e Marius Pohoaţă.
Ideea constituirii unor fonduri de ajutor şi excelenţă pentru angajaţi, promovată de candidatul pe care l-am susţinut, a sensibilizat pe toată lumea. Nici această idee nu mi-a aparţinut, deşi preocupările mele din ultima vreme ar fi putut face să se creadă asta. Doar că altceva nu înţeleg eu ... Pe de o parte, pentru iniţierea şi desfăşurarea a ceea ce s-a numit campania Ajutor pentru Laura!, am primit aprecieri la superlativ din partea multor colegi, mulţi dintre ei membrii de sindicat. Atunci, faptul că i-am ştiut aproape pe unii dintre ei, mi-a fost de-un real ajutor, mie, dar mai ales celei care avea într-adevăr nevoie. Pe de altă parte, de curând, la serviciu am aflat despre starea gravă de sănătate în care se află o colegă, pentru care o alta a întrebat dacă există şansa unui sprijin finaciar din partea sindicatului. Când am aflat motivaţia refuzului de a o sprijini, am înmărmurit. E vorba de a face un gest, nu mai mult, nu de a-i aloca toată suma de care are nevoie. Doar un gest, care în economia zilelor unui bolnav poate însemna infinit pentru psihicul acestuia, poate încă o zi de viaţă sau chiar viaţa. De ce nu e posibil ?! Pentru că nu s-au mai dat astfel de ajutoare ?!! ... e o contradicţie între simpatia copleşitoare pe care am simţit-o în urma a tot ceea ce s-a întâmplat în campania pentru Laura şi atitudinea adoptată atunci când un alt om bate la uşa ta, a sindicatului, pentru acelaşi motiv. Ce înseamnă, până la urmă, solidaritate ?!

Alegerile pentru conducerea sindicatului au fost o experienţă din care am învăţat mult, dar care m-a întristat şi mai mult, pentru ceea ce am întrevăzut dincolo de aparenţe.

Felicitări noii conduceri a Sindicatului Impact Botoşani şi mult succes, pentru că urmează o muncă grea, în vremuri care nu se anunţă deloc a fi dintre cele mai uşoare !

Ajutor pentru Ramona!

2009-12-28T22:27:00.014+02:00

Mirela Ciobanu e colega mea de muncă. Ramona Elena Ciobanu e nepoţica ei. Despre Ramona, am vorbit şi cu Gina, fosta mea colegă din şcoala generală, care îi cunoaşte problema de la colega ei din liceu, care e sora doamnei Lozneanu, mama Ramonei. Familia Ramonei locuieşte la un pas distanţă de mine.

... lumea e mică. Exerciţiul empatiei nu e simplu, dar trebuie încercat.

Într-una din zile, colega Mirela îmi povestea ce copil minunat e Ramona, „cuminte, sensibil şi în aparenţă firav. În realitate este o fiinţă puternică, dornică să lupte pentru ... viaţă. E oarecum introvertită, refugiul său fiind în muzică. Dar mediatizarea bolii sale a produs o schimbare teribilă cu ea, mai ales din momentul în care a fost pe scenă alături de Moş Crăciun.” La concertul Filarmonicii de Stat Botoşani. Chiar dacă se temea de reacţia colegilor de şcoală, a vecinilor şi a oamenilor în general, acum e optimistă şi zâmbeşte, pentru că întrevede speranţa de a se vindeca. Boala ei: limfom malign Hodgkin, stadiul II A, formă cu scleroză nodular. Mirela a iniţiat o campanie şi luptă pentru nepoţica ei.

Nu demult, am întâlnit-o întâmplător pe Ramona, prin oraş, am făcut cunoştinţă şi am încurajat-o. Mi-a zâmbit tot timpul şi m-a cucerit prin vioiciunea cu care a purtat prima noastră discuţie. Este atât de frumoasă cum nu vă puteţi închipui. Chiar şi aşa, mărginiţi de o aură maronie, care acum îi trădează boala, ochii Ramonei sunt de poveste. O poveste pe care vrea să o trăiască!

Ramona nu vrea să moară ! Iar noi putem fi parte din povestea ei !

Cont la BRD: RO81 BRDE 070SV 24638430700 RON

CONTURI NOI: RO87 RNCB 0041 1137 2012 0001 RON
RO60 RNCB 0041 1137 2012 0002 EURO

conturile noi sunt deschise la BCR, sucursala Botoşani, pe numele Ciobanu Elena Ramona, COD SWIFT sau BIC: RNCBROBU.

Campanie în presă:

Dorinţa unei fetiţe de 16 ani: să se vindece de cancer, Adevărul de seară Botoşani

"Nu mă lăsaţi să mor!", Libertatea

P.S. Am aflat de la mama ei că, de curând, Ramona a început să compună.

Alexandra Gradinaru. Copiii sunt ingeri

2009-12-20T13:42:00.021+02:00

Timp de trei săptămâni, în fiecare duminică, la Teatrul de Copii şi Tineret Vasilache din Botoşani, copiilor şi părinţilor prezenţi la spectacole li s-a prezentat situaţia Alexandrei. Alexandra Grădinaru, fiica domnului Grădinaru. Un copil cuminte, care a ştiut întotdeauna că e greu ... cu banii, cu oamenii ... cu toate.

Astăzi, am ajuns printre primii la teatru şi am avut răgazul să-i urmăresc pe copii, cum intră şi îşi ocupă locurile în sala de spectacol, cu relaxarea celor de-ai casei, veseli, puşi pe şotii, cu punguţe şi cutiuţe de cadouri.

Pentru ca Alexandra să nu stea doar cu mătuşa ei pe un rând, am cerut unor pitici să vină să se aşeze lângă locurile rezervate pentru ea. Au sărit ca nişte mieluşei, bucuroşi de secretul pe care îl împărtăşeam din priviri.

Am aşteptat-o pe Alexandra cu emoţii şi spectacolul Dăruiţi copiilor îngeri! a început fără ca ea să bănuiască nimic din ceea avea să urmeze. Când s-a terminat, am întrebat-o dacă i-a plăcut, deşi aş fi putut să ghicesc cu uşurinţă după reacţiile din timpul spectacolului. Apoi, abordată ca din întâmplare de doamna Mihaela Nistorică, Alexandra a ajuns pe scenă foarte uimită. Au podidit-o lacrimile, pentru că a venit vorba de mama şi tatăl ei, care nu sunt acasă de sărbători.

Copiii ştiau asta şi s-au pregătit special pentru a-i face Alexandrei o bucurie. Au urcat pe scenă copii de toate vârstele şi, la un moment dat, nu o mai vedeam pe Alexandra. Fiecare îi ura câte ceva, iar cei mai mici i-au spus tare şi stâlcit în microfon "sărbători fericite la Crăciun!!!".

Când a revenit în sală, Alex îşi mai ştergea lacrimile, iar mai târziu mi-a spus că "nu o să uit niciodată ce s-a întâmplat astăzi". Poate pentru că a înţeles că, oricât de greu ar fi în anumite situaţii, întotdeauna se găseşte cineva care să îţi întindă o mână de ajutor, pentru că există şi bunătate, nu doar răutăţi.

A fost nevoie de maşina de la teatru pentru ca Alexandra să ajungă acasă cu toate darurile. A primit hainuţe, papuci, rechizite, câteva bijuterii, toate pentru vârsta ei. Şi-a mai revenit din emoţii şi e foarte uimită de ceea ce i s-a întâmplat.

Campania pentru Alexandra a fost iniţiată de doamna Florentina Toniţă, de la ştiri.botoşani.ro.

Îngerii Alexandrei, o campanie despre copilărie şi solidaritate

Scrisoarea Ramonei. Povestea vietii ei

2009-12-17T21:55:00.008+02:00

Mă numesc Ramona Ciobanu, sunt din Botoşani, am 16 ani, sunt născută pe data de 2 mai 1993 şi sunt elevă în clasa a IX-a la Colegiul Economic Octav Onicescu Botoşani.

Doresc să vă spun povestea vieţii mele, în speranţa de a ajunge la sufletul fiecărei persoane care o va auzi. Sunt într-un mare pericol, adică între viaţă şi moarte. Mi-aş dori foarte mult, şi mă rog la bunul Dumnezeu ca cine va citi această scrisoare să nu rămână indiferent, ci să-mi dea o mână de ajutor.

Sunt foarte bolnavă, având un diagnostic foarte urât, LIMFOM MALIGN HODGKIN, Stadiul II A, forma cu scleroza nodulară (CANCER MALIGN).

Acum stau şi mă gândesc la trecutul meu, la copilaria mea, şi-mi dau seama că nu a fost una fericită, cum şi-ar fi dorit orice copil. Mama neputând să se înţeleagă cu tata s-a tot despărţit în permanenţă de el, dar într-un mare final a divorţat de acesta.

În trecut nu am fost un copil bolnav, nu am stat niciodată în spital şi nici nu am ştiut ce este o injecţie. Dar la vârsta de 15 ani, pe data de 18 iulie 2008, în timp ce mă jucam cu surorile mele mai mici, m-am uitat întâmplător în oglindă şi am observat cum pe artera carotidă, la gât, îmi ieşise o umflătură cât o boabă de fasole. Am mers la mama şi i-am arătat, iar a doua zi m-a dus de îndată la medici ca să vadă ce am şi să mă trateze.

Prima dată am mers aici, în Botoşani, unde mi s-a spus că nu e nimic grav, că e o adenopatie normală la fetiţele de vârsta mea. Însă, cu cât timpul trecea, cu atât această simplă adenopatie se facea tot mai mare şi din aceasta cauza mama m-a dus la Iaşi, la două spitale, la CFR şi la Sf. Spiridon, apoi a plecat cu mine la Tg. Mureş, deoarece la Iaşi medicii voiau să mă opereze fără să promită nimic, cum că nu aş rămâne paralizată ori cu sechele pe viaţă.

La Tg. Mureş mi-am făcut biopsia şi am aflat diagnosticul cel urât şi groaznic. Apoi am mers cu mama la Institutul Clinic Fundeni, departamentul Hemato-Oncologic, unde mi s-au facut 9 cure de citostatice, iar pe ultima, adică a 10-a, am făcut-o la Botoşani, având schema de tratament de la Bucureşti.

Vreau să vă spun că de la citostatice venele mi s-au întărit asemeni crenguţelor de copac şi din această cauză, la cea mai mică înţepătură, plesnesc.

Din clasa I până în clasa a VIII-a am învăţat la Liceul de Artă Ştefan Luchian Botoşani, unde am învăţat să cânt la pian şi flaut, instrumentele cu care îmi alinam durerea copilăriei. Aproape în fiecare an am trecut cu media generală 9,50. În prezent sunt elevă în clasa a IX-a la Colegiul Economic Octav Onicescu Botoşani şi vreau să vă spun că, în ciuda faptului că aveam câte două internări pe lună, când veneam acasă şi mergeam la şcoală mă pregăteam foarte bine şi recuperam aproape tot din urmă, în catalog predominând notele de 10.

Dupa atâta durere, suferinţă şi groază îmi doresc în continuare să învăţ bine şi să înving moartea. Vreau să vă spun că sunt îngrozită atât de tare de citostatice, încât atunci când mi se făceau credeam că mor.

Vreau din sufletul meu mic şi îngrozit să mă ajutaţi să ajung într-un centru cum ar fi Bio Terra Med Bucureşti, unde au adus un aparat din China, să pot merge la un tratament cu ultrasunete focalizate de intensitate înalta (HIFU), care distruge ţesutul canceros prin supraîncălzire.

Terapia poate fi efectuată doar contracost, fiind clinică privată. Am înţeles că pentru un singur ganglion de forma malign costă 1500 de euro. Dar înainte de toate trebuie să ajung la Oradea, să îmi fac o analiză PET, care îmi va spune exact câţi ganglioni am şi în ce stadiu a ajuns boala.

O scăpare a mea ar mai fi cu transplantul de celule STEM, în ţară sau în străinătate, dar mama mea nu are bani să mă poată duce.

Visez ca pe viitor să ajung medic, să salvez vieţi, pentru că ştiu ce este suferinţa şi îmi doresc ca niciun copil să nu ajungă ca mine, să nu treacă prin câte am trecut eu, să fie bolnav şi să nu aibă o copilărie fericită, ci să se bucure de viaţă, ceea ce deocamdată eu nu am.

Doresc ca toţi tinerii care se căsătoresc să se împace şi să se căsătorească din dragoste, iar când vor avea copii să îi crească fericiţi şi să îi ocrotească, pentru a nu ajunge ca mine, bolnavi. Mama mea este foarte chinuită de una singură, având grijă de toate, dar în primul rând de mine, că sunt bolnavă, dar şi de surorile mele mai mici, Irina (9 ani) şi Oana (5 ani).

Tot mama se ocupa şi de serviciu, cumpărături, spălat, făcut mâncare, curăţenie, având grijă să fie şi cu toate utilităţile la zi, însă umblă şi pe toate drumurile cu mine pe la medici pentru a mă salva. Ea este în imposibilitatea de a mă ajuta financiar, deoarece are atâtea greutăţi şi sumele sunt imense, dar cu toate acestea ea face tot ce poate şi îşi doreşte din suflet să mă salveze.

Câteodată când o văd că plânge îmi dau seama că suferă foarte mult, dar găseşte un motiv şi-mi spune că o doare ceva, fiind în neputinţa de a mă ajuta. Vă rog din sufletul meu, salvaţi-mă şi ajutaţi-mă! NU MĂ LĂSAŢI SĂ MOR!

Cu mult respect, Ramona

Vă rugăm, dacă vreţi să ne contactaţi la nr de telefon 0747-656390 sau la adresa Str. Bucovina, nr.46V, Bl.B21, Et.1, Ap.6, ANL Bucovina.

Vă mulţumim!

CONT: RO81BRDE070SV24638430700 RON

preluare de pe

http://www.stiri.botosani.ro/stire/10852/RAMONA+CIOBANU+-+Va+rog+din+sufletul+meu%2C+salvati-ma%21+Nu+ma+lasati+sa+mor%21+.html

Ramona Elena Ciobanu. Joc oprit

2009-12-16T19:58:00.006+02:00

http://www.telembt.ro/in_lupta_cu_boala-a9940.html

Cine vrea sa îi acorde o mână de ajutor Ramonei, să îi mai dea o şansă la viaţă o poate face, depunând bani în contul RO81BRDE070SV246384 30700, deschis la BRD, pe numele Ramona Ciobanu.

"Salvati copiii care se sting asteptand"

2009-12-08T18:46:00.007+02:00

O campanie Salvează Vieţi sau cum să smulgem statului 20% din impozitul pe profit pe care il datorăm.

... mai multe pe http://www.salveazavieti.ro/

Lupta pentru Iulia

2009-11-12T20:47:00.009+02:00

Am citit povestea Iuliei Tăruşi pe ştiri.botoşani.ro.

Iulia are 7 ani. Nu vorbeşte, dar îi place să asculte muzică şi încearcă să-şi învingă echilibrul precar şi să danseze. Iulia are un comportament apropiat de cel al copiilor cu autism, doar ca ea îşi doreşte apropierea de oamenii şi integrarea în grupurile de copiii. Problema ei se numeşte Epilepsie simptomatică. Sindrom ataxopiramidal sechelar. Retrad psihic moderat.

Mama Iuliei se numeşte Ioana Tăruşi şi luptă cu disperare pentru fetiţa ei. Şi nu are de gând să se dea bătută. A discutat cu părinţii unor copii cu probleme similare şi a aflat de terapiile ABA şi cu delfini.

A căutat materiale pe net, şi le-a procurat şi a început să lucreze cu Iulia. Când a observat progrese, a cerut şi ajutorul unui psiholog, care a învăţat despre terapia ABA odată cu Iulia. În străinătate, în asemenea terapii se lucrează cu 5 - 6 terapeuţi de la 6 - 10 ore pe zi. Mama Iuliei e indignată că, la noi, în România, nu sunt astfel de terapeuţi, iar, în facultăţile de profil, nu există specializări pentru terapiile ABA sau altele de acest fel: „copii aceştia s-ar recupera şi ar deveni contribuabili, nu ar trăi o viaţă pe spinarea statului”. Nu mai punem la socoteală faptul că un medic neurolog i-a spus mamei că nu îi poate da sfaturi pentru fetiţă, ci doar pentru ea ca mamă. Să mai facă un copil! ... ca să aibă cine să o viziteze pe Iulia, când ea va muri, şi Iulia va fi internată. Mama Iuliei a suferit îngrozitor când a auzit vorbele astea, dar a hotărât că ea va lupta: „trebuie să o fac bine, indiferent unde voi ajunge”.

În Ucraina sunt multe centre pentru terapie fizică, costurile ajungând la apoximativ 2.000 de euro, iar înscrierile se fac în decembrie pentru anul următor.

În Turcia, în Antalya, au, pe lângă terapia cu delfini, şi o şcoală a părinţilor. 10 zile într-un program costă 3.500 de euro.

În astfel de centre, capacitatea de învăţare a unui copil creşte de la 2 până la 10 ori.

În lupta pentru Iulia, mama ei e singură şi are nevoie de ajutor. A hotărât să-şi spună lumii durerea şi a construit un site pentru fetiţa ei, unde sunt documente medicale şi conturi pentru cei care pot şi vor să o ajute: http://www.cumparminte.com/ . Oricât de tristă ar fi denumirea paginii de net, Iulia e un copil cu-minte.

Banca Română de Dezvoltare
Nume titular: Tăruşi Ioana

RON: RO88BRDE070SV23703210700

EURO: RO35BRDE070SV23703300700

Update: http://www.telembt.ro/strigatul_de_ajutor_al_unei_mame-a9726.html

Steluta Burdea

2009-11-02T21:04:00.012+02:00

Cavernom cerebral de tip meduză. Diagnosticul sună atât de înfiorător, încât e greu de crezut că poate fi ceva benign. E o tumoare benignă de mari dimensiuni a unui vas de sânge aflat între creierul mare, creierul mic şi glanda hipofiză. Vasul de sânge se umflă permanent şi apasă asupra hipofizei şi centrilor nervoşi, împiedicând creierul să funcţioneze normal.

E diagnosticul Steluţei Burdea.

Operaţia care o poate salva se poate face numai într-un centru medical din Zurich, Elveţia şi costă foarte mult: 52.000 de euro. Doar intervenţia chirurgicală.

Operaţia nu poate fi programată şi efectuată decât după efectuarea plăţii celor 52.000 de euro, iar, de când starea ei a început să se agraveze, Steluţa e contra timp.

Pentru cei care doresc să contribuie, conturile Steluţei sunt:

- Cont în Lei: RO46 RNCB 0318 0794 2920 0001, BCR, Suc. Iuliu Maniu, Bucureşti

- Cont în Euro: RO16 RNCB 0290 0794 2920 0001, BCR

De la Dan Sântimbreanu am aflat de Steluţa ... Ştim că timpurile sunt grele pentru noi toţi, dar acest lucru trebuie să ne permită, în ciuda dificultăţilor, să ne descoperim sufletele, nu să le acoperim, şi să fim solidari cu o fată tânără, de doar 30 ani, care luptă împotriva acestei boli.

Povestea ei, acte medicale, fotografii pe

http://salveazasteluta.wordpress.com/

S-o ajutam pe Cerasela sa respire!

2009-11-02T07:53:00.012+02:00

Despre Cerasela am aflat citind Monitorul. Monitorul de Botoşani.

Cerasela Mihovici are 19 ani şi suferă de fibroză idiopatică, o afecţiune pulmonară extrem de gravă care o împiedică să respire normal. Plămânii tinerei cedează de la o zi la alta, în prezent funcţionând la doar 13% din capacitate.

Apoi, am citit despre ea la Isabella: Cerasela. Dacă nu face rost de bani pentru curent, moare

Campania pentru această tânără a fost preluată de http://www.stiri.botosani.ro/ şi ziarul Adevărul de Seară - Botoşani, care a denumit campania "S-o ajutăm pe Cerasela să respire!": Cerasela îşi alină suferinţa cu rugăciuni, 31 octombrie, Carmen Stanciu, Cerasela a fost programată pentru o consultaţie la o clinică din Viena, 01 noiembrie, Carmen Stanciu.

Pentru Cerasela Mihovici luptă membrii Asociaţiei SALVEAZĂ VIEŢI, care au făcut demersurile necesare pentru o consultaţie la clinica din Viena.

"Tânăra este deja programată la o consultaţie în Austria, pe 17 noiembrie, la ora 9,00 urmând să fie examinată de doi dintre cei mai renumiţi medici din acest domeniu, şi anume Lilla Hatos-Agyi, coordonatorul programului de transplant de plămâni din cadrul spitalului vienez, precum şi profesor doctor Walter Klepetko, una din somităţile mondiale în privinţa transplantului de plămâni, un adevărat recordmen în privinţa numărului de operaţii efectuate cu succes.
Problema cea mai stringentă acum este, însă, modul în care tânăra va ajunge la Viena, pentru că drumul nu îi este plătit de Casa de Sănătate şi nici de Ministerul Sănătăţii." Tânăra grav bolnavă va fi consultată de somităţi mondiale, Tudor Chiriac, Monitorul de Botoşani

În două săptămâni, Cerasela trebuie să strângă cel puţin 2000 de euro, pentru a ajunge la Clinica din Viena. Două săptămâni contra cronometru!

Banca Comercială Română (BCR)

RO84RNCB0047109085510001,

titular Alexandrina Mihovici

Splendoare in octombrie

2009-10-22T17:34:00.013+03:00

la un pas de moarte, la un pas de viata

2009-10-13T08:02:00.014+03:00

Necazuri, încercări, durere, umilinţă - multă, multă umilinţă din partea celor datori să ajute, neputinţă, disperare. Dar şi decenţă, bun simţ, cum rar am întâlnit. Sunt cuvinte care nu pot descrie îndeajuns situaţia familiei Grădinaru, aşa cum am cunoscut-o eu. Apoi, o mare bucurie ... Cu sprijinul unor oameni minunaţi, care au constituit Asociaţia Salvează Vieţi, domnul Cătălin Grădinaru a obţinut aprobarea finanţării transplantului de ficat în străinătate, 80000 de euro.

Însă, după ani de zbucium, acum, soţii Grădinaru sunt în situaţia în care nu mai au bani pentru deplasarea în Italia şi analizele preliminare transplantului, adică aproximativ 2000 de euro. E incredibil, inadmisibil, stupid, umilitor ca un om să fie la un pas de moarte sau la un pas de viaţă, datorită unei asemenea sume. Depinde de noi ce lăsăm să se întâmple!

Conturi deschise la BRD Botoşani, Agenţia George Enescu:

RO69BRDE 070SV20 4327 50700 pentru lei

RO61BRDE 070SV20 4329 10700 pentru euro

Titular MIHAELA GRĂDINARU, Telefon: 0740 166 109

fragment dintr-o discuţie cu doamna Mihaela Grădinaru

Anca Gradinaru: buna seara
Anca Gradinaru: maine as vrea sa ma intalnesc cu dvs
Anca Gradinaru: daca o sa puteti
Anca Gradinaru: sau intr-una din zilele din saptamana asta
Gradinaru Mihaela: buna seara
Gradinaru Mihaela: cum spuneti dumneavoastra
Gradinaru Mihaela: acum citeva minute m-a sunat d-l Dan Sintimbreanu
Anca Gradinaru: da, mi-a spus
Gradinaru Mihaela: acum sunt putin mai increzatoare ca o sa string banii
Anca Gradinaru: nici sa nu va ganditi ca nu o sa strangeti
Gradinaru Mihaela: toata lumea ma incurajeaza
Anca Gradinaru: eu zic sa va ganditi ce puneti in bagaje
Gradinaru Mihaela: saptamina trecuta am fost la Suceava pentru a stringe ceva banuti nu va spun ce am patit
Anca Gradinaru: ce ?
Gradinaru Mihaela: mi-au spus … la munca ! esti tinara,escrocilor.. cuvinte jignitoare
Gradinaru Mihaela: nici macar nu stateau de vorba dar jigneau
Anca Gradinaru: dar cum ati procedat ? unde ati fost ?
Gradinaru Mihaela: prima si prima data am fost la primarie in audienta la primar
Gradinaru Mihaela: mi-a facut o adresa prin care era deacord sa string fonduri pe domeniul public din Suceava
Anca Gradinaru: aha
Anca Gradinaru: si ?
Gradinaru Mihaela: am luat aprobarea si am iesit pe strada
Gradinaru Mihaela: si rugam sa se opreasca sa vorbeasca putin doua minute
Anca Gradinaru: de ce in suceava si nu in botosani
Anca Gradinaru: ?
Gradinaru Mihaela: si cind le spuneam despre ce e vorba atunci jigneau
Gradinaru Mihaela: pai am fost si in Botosani
Gradinaru Mihaela: si la fel am procedat am fost in audienta la d-l primar Flutur si mi-a dat si el niste banuti din partea lui dar macar aici lumea spunea ca nu au sunt si ei saraci si nu au luat salariile
Gradinaru Mihaela: am fost la sediul PNL si mi-a spus sa ma duc la cei mai mari de la putere ca ei au bani
Gradinaru Mihaela: ce mai.. cind nu poti sa ai acesti nenorociti de bani incerci ca poate faci rost de ei
Anca Gradinaru: va inteleg
Anca Gradinaru: vorbesc acum cu Dan si va pune povestea pe blogul lui
Gradinaru Mihaela: stiu ca ma intelegeti pentru ca ajutorul dumneavoastra a fost neconditionat si cum v-am mai spus chiar m-ati crezut ca nu sunt o escroaca si nu m-ati trimis la munca
Anca Gradinaru: nici sa nu va ganditi ca nu o sa stangeti banii
Anca Gradinaru: http://dansantimbreanu.wordpress.com/cataln-gradinaru-povestea-lui/
Gradinaru Mihaela: va multumim din suflet intradevar totul se face cu oameni acum citeva minute m-a sunat d-na Cristina Benu ca a citit pe saitul domnului Dan povestea noastra
Gradinaru Mihaela: multumim din suflet

Campanie în presă:

CĂTĂLIN GRĂDINARU - Sănătate pe muchie de cuţit! , http://www.stiri.botosani.ro/

Ajutor cerut pentru un botoşănean grav bolnav, Monitorul de Botoşani

Apel la umanitate, Evenimentul de Botoşani

Apel umanitar pentru un bărbat care are nevoie de un transplant de ficat, http://www.botosaninews.ro/

Viaţă de 2000 de euro, http://www.martorincomod.ro/

Un fel de UPDATE

Mai întâi Isabelle Lorelai, apoi mesajul de la DARDINDAR mi-au amintit de ... Le-am purtat când aveam vârsta Alexandrei Grădinaru. Cred că şi ei îi plac. Doamna Mihaela îmi spunea că "Alex nu e pretenţioasă" şi că "e ruşine să furi, să spui minciuni, dar să primeşti de la cineva un dar, care e făcut din inimă e un lucru mare". E admirabil cum, după atât de multe umilinţe ce a îndurat, această femeie poate fi atât de caldă şi înţeleaptă.

Tu cui spui "Jos Palaria!" ?!

2009-09-24T19:44:00.023+03:00

"Tu cui spui "Jos Pălăria!" ?! L-am privit pe tata zâmbind, pentru că nu ştiam de ce mă întreabă şi m-am întors spre mama, încercând să înţeleg. Din priviri, zâmbind, mama a insistat să răspund. Când am văzut că treaba e "serioasă" - la momentul acela, nu ştiam de campania Pro Tv - am hotărât că trebuie să mă gândesc pentru că ştiu mulţi oameni demni de admiraţie. Dar tata nu m-a lăsat să-l întreb de ce întreabă şi m-a provocat din nou ... "ghici cui spun eu "Jos Pălăria!"?! Am zis că e prea mult, că nu aş putea să ghicesc ... şi m-am dus cu gândul tocmai la perioada în care lucra în armată, că poate o fi vreun fost superior de-al lui, cu multe grade ... Apoi, amândoi deodată au spus: doctorul ... şi toţi trei: Stoica! ... şi eu am încheiat: ... şi dr. Anca Vişan! Ne-am felicitat reciproc, tot din priviri, şi ne-am văzut fiecare de treburi.

Isabelle Lorelai scria despre doctorul Sergiu Stoica: nu dă interviuri, nu vrea să apară la tv sau în ziare. Ce nu poate însă domnul dr. Sergiu Stoica este să le interzică oamenilor să vorbească frumos despre el. Chiar aşa! Iar oamenii vorbesc. După câte mi-a povestit Laura, înţeleg că e aproape imposibil să vorbeşti îndeajuns de frumos despre dr. Stoica sau despre dr. Anca Vişan.

Pentru profesionalismul şi devotamentul cu care îşi tratează pacienţii, JOS PĂLĂRIA neurochirurgului Sergiu Stoica! JOS PĂLĂRIA medicului anestezist Anca Vişan!

Oameni minunaţi, "extraordinari ... la infinit", cum spune Laura! Ei sunt cei cărora şi eu le spun: JOS PĂLĂRIA!

Cerasela Mihovici

2009-09-14T08:23:00.008+03:00

De câte ori nu ni s-a întâmplat să spunem că avem nevoie de ceva ... "ca de aer"?! Probabil, de multe ori, nici nu prea ştim ce spunem.

Cerasela Mihovici are fibroză idiopatică şi are nevoie de un transplant de plămâni. Povestea ei în Monitorul de Botoşani:

Operaţie salvatoare cerută de la Guvern

Ajutor promis tinerei care depinde de un transplant

Viaţă evaluată la 200.000 de euro

BCR - RO84RNCB0047109085510001

Titular: Alexandrina Mihovici.

Botosaneanul zilei pe www.stiri.botosani.ro

2009-09-08T08:27:00.011+03:00

LAURA IRIMIA - Viaţa în palma lui Dumnezeu, o veşnică rugăciune...

Ni se întâmplă să greşim faţă de noi înşine şi faţă de cei din jur uitând că suferinţa există cu adevărat. Când ne ridicăm dimineaţa din pat şi deschidem fereastra uităm că mulţi dintre noi nu văd lumina zilei, nu simt aerul de toamnă şi că nimeni nu le deschide uşa, ani la rând.

Numărăm banii cu gândul la case, maşini, vacanţe uitând că unii dintre noi nu îşi doresc decât să se mai bucure de soare încă o zi.

Din zi în zi, din clipă în clipă, ei, acei oameni conştienţi de vremelnicia sufletului sunt, de fapt, oamenii cei mai curaţi, mai frumoşi, mai adevăraţi. Sunt oamenii care trăiesc în fiecare zi în palma lui Dumnezeu, împreună cu care se roagă şi pentru noi.

Pe 8 septembrie, în ziua marii Sărbători a Naşterii Maicii Domnului, să fim alături de Laura Irimia. Femeie, mamă, luptătoare. Cel mai frumos exemplu de OM!

Femeia care a renunţat să mai ceară, pentru ca semenii se lasă prea mult rugaţi. O mamă care a găsit lumina în proprii săi copii. Acum, însă, are nevoie de noi toţi pentru a se întoarce pentru totdeauna, sănătoasă, în familie.

Laura Irimia a trecut anul acesta printr-o încercare cumplită. Puţin peste 30 de ani, mama a doi copii, Laura Irimia are un curaj nemaipomenit, o forţă extraordinară. Sau poate că nu. Poate că asta receptăm noi, asta percep cei doi copii ai săi... Nu avem de unde şti ce este în sufletul acestei mame.

Anul trecut a aflat că suferă de neurinom acustic, o tumoare intracerebrală. De atunci a început chinul, viaţa luând-o pe un făgaş tumultuos, greu de închipuit. Nimeni nu a ştiut cu adevărat ce a simţit în adâncul sufletului. "Era 8 decembrie anul trecut. M-am internat la Spitalul Judeţean Botoşani, la secţia ORL, pentru că, de la o vreme, nu mă mai simţeam bine deloc: ameţeam, aveam mereu dezechilibru, dureri de cap şi vedere dublă, iar auzul nu mai era în regulă. Diagnosticul de neurinom acustic a fost de neînţeles pentru mine, însă, explicându-mi-se ce înseamnă, am simţit încet-încet cum mi se înmoaie picioarele, cum ameţesc şi parcă alunecam într-o lume în care nu mai vedeam şi nu mai auzeam nimic. Încă mai aud vocea care îmi spunea: neurinom acustic pe partea dreaptă, care trebuie operat cât de urgent posibil, pentru că e foarte mare. Eu doar mă întrebam: de ce eu?, de ce tocmai la cap?", scrie Laura Irimia pe blogul său.

Copiii, Denis (8 ani), Karina (12 ani) şi soţul Eugen au fost cei care i-au dat tăria de a lupta pentru viaţă. A început să adune bani de peste tot, apelând la rude şi prieteni, însă suma necesară pentru a se opera în Germania, era un ţel foarte greu de atins. Boala avansa cu intensitate, ameţelile şi durerile de cap fiind tot mai chinuitoare.

Medicii i-au recomandat să se opereze urgent, chiar şi în ţară, dacă nu are banii necesari efectuării intervenţiei în străinătate. Cu riscul foarte mare de a rămâne cu sechele grave: pareza facială, lipsa auzului, Laura şi-a luat inima-n dinţi.

Norocul său a fost medicul Sergiu Stoica, un profesionist de la Spitalul privat Euroclinic, de care a auzit de la alţi pacienţi operaţi de tumoare cerebrală. Intervenţia prin care medicul Sergiu Stoica i-a extirpat Laurei tumoarea a durat aproape 20 de ore, fiind un record în România. Medicii au reuşit să scoată cam 90% din tumoare, fiindcă riscurile erau prea mari. I-au spus ca va rămâne un "ciot" de tumoare, care va putea fi stopat din creştere cu nişte şedinţe care se pot efectua fie în ţară, fie în Germania sau Turcia.

În iulie şi la începutul lui august, Laura a mai suferit două operaţii, la gât, pentru îndepărtarea granulomului postintubaţie.

Acum, Laura Irimia are nevoie de 11.000 de euro pentru a face tratamentul în Turcia, la Clinica Anadolu – John Hopkins. Ultima incercare, ultimul strigat de ajutor.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:

BRD – Botoşani

RON: RO 75 BRDE 070 SV 015 8650 0700

EURO: RO 17 BRDE 070 SV 220 1974 0700

Cod SWIFT: BRDEROBU

Titular: Irimia Eugen (soţul Laurei)

Adresa: Botoşani, Aleea Pacea nr.2, sc. D, ap. 4, judeţul Botoşani, CP 710144

Telefon 0757 031 326; 0745 044 723,

E-mail: laura_irimia_21@yahoo.com

Sau Anca Grădinaru (verişoara Laurei) – 0744 22 11 99

Blogul Laurei, pe care găsiţi documente medicale: http://laurairimia.blogspot.com

MULŢUMIM www.stiri.botosani.ro !

Despre dragoste si umbra

2009-09-07T16:33:00.013+03:00

Atunci când plec de-acasă, iar timpul şi buzunarul îmi permit, îmi place să hălăduiesc (şi) prin librării şi să-mi cumpăr câteva cărţi. Sau măcar una, aşa ca să marchez momentul. În primăvară, am intrat într-o librărie din Iaşi, unde, în perioada studenţiei, stăteam ore în şir. De pe un raft doldora de cărţi, mi-a atras atenţia numele autoarei, Isabel Allende. Am ales o carte la întâmplare,

am citit câteva rânduri şi, pentru că nu mă mai puteam opri, am cumpărat-o. Timpul nu mi-a dat răgazul de a-mi continua lectura acasă, iar când lucrul ăsta s-a întâmplat, în sfârşit, am citit pe nerăsuflate, uitând să îmi pun ochelarii, o poveste fascinantă despre dorul de viaţă în libertate şi adevăr, despre o dragoste răbdătoare, ce culminează cu "dăruirea fără oprelişti, temeri sau rezerve".

"Noaptea era plăcută. Lumina lunii estompa peisajul, contururile dealurilor şi siluetele eucalipţilor înalţi. Coliba abia se zărea în depărtare, răsărind precum un fruct al pământului. În comparaţie cu mina, aceasta li s-a părut primitoare ca un cuib. S-au culcuşit într-un colţ pe iarbă şi au privit cerul înstelat şi necuprins, luminat de o lună lăptoasă. Irene şi-a lăsat capul pe umărul lui Francesco şi a plâns îndelung. El a cuprins-o cu braţul şi au stat aşa preţ de câteva ceasuri, căutând în tăcere uşurare pentru descoperirea făcută şi putere pentru ce avea să vină. S-au odihnit ascultând foşnetul arbuştilor, ţipetele unor păsări de noapte şi umbletul furişat al iepurilor.

Încet-încet, Francisco a scăpat de nodul care-l sufoca. A fost în stare să perceapă frumuseţea cerului, blândeţea pământului, mireasma puternică a câmpului, atingerea lui Irene. I-a ghicit liniile corpului, a fost conştient de greutatea capului ei, de curba şoldului lipit de el, de cârlionţii care-l gâdilau pe gât, de atingerea suavă a bluzei de mătase, la fel de fină ca şi pielea ei. Şi-a amintit de ziua când o cunoscuse şi fusese copleşit de zâmbetul ei. De atunci o iubea, iar toate nebuniile care-l aduseseră la mina asta nu erau decât pretexte pentru ca, în cele din urmă, să ajungă la clipa preţioasă când o avea doar pentru el, atât de aproape, abandonată şi vulnerabilă. A simţit dorinţa ca pe un val urgent şi puternic. Pieptul i s-a umplut de aer şi inima a început să-i galopeze frenetic. A uitat de logodnicul tenace, de Beatriz Alcantara, de soarta sa incertă şi de toate piedicile dintre ei. Irene avea să fie a lui pentru că aşa era scris de la începutul lumii."

Isabel Allende, DESPRE DRAGOSTE ŞI UMBRĂ,

traducere Cornelia Rădulescu

ed. Humanitas, 2008

Cu vocea schimbată

2009-08-05T23:39:00.010+03:00

Laura a fost operată pentru a doua oară, luna trecută. A doua oară de granulom post intubaţie. A recidivat şi e posibil să se mai întâmple. Peste încă o lună va şti. Din discuţiile cu dl. doctor Mocanu, a aflat că acesta a avut pacienţi cu acelaşi diagnostic, pe care i-a operat şi de patru sau chiar cinci ori, lună de lună.

Laura ar trebui să ajungă în Turcia la Clinica Anadolu, pentru razele Cyberknife, care să-i distrugă restul tumorii neurinom acustic. Şi pentru care are nevoie de 10.000 - 11.000 de euro. Cu vocea răguşită şi puţin ... altfel, îmi spune că granulomul ăsta o ţine în loc. Dar "apartamentul nu pot să-l vând ... chiar dacă l-aş achita şi l-aş vinde, e greu să reuşesc în situaţia de acum să-l dau pe un preţ bun sau să fac un schimb, care, după întocmirea actelor, să mă lase şi cu bani în buzunar. Nu prea ştiu încotro s-o apuc. ... Poate câştig la loto." Şi zâmbeşte trist.

Cont în lei: RO75 BRDE 070SV 015 8650 0700

Cont în euro: RO17 BRDE 070SV 220 1974 0700

Cod Swift (pentru ambele conturi): BRDE ROBU

Titular: Eugen Irimia, soţul Laurei

Dragostea de oameni

2009-08-02T10:43:00.009+03:00

... salvează vieţi.

Altfel, "Pentru ca răul să învingă, e suficient ca oamenii buni să nu facă nimic."

http://salveazavieti.ro

UPDATE. Ştirile Pro tv: JOS PĂLĂRIA pentru două tinere care luptă cu sistemul sanitar românesc!

Cateva vesti despre Alexandra

2009-07-23T11:33:00.014+03:00

Din luna mai, Alexandra Ostafi este internată în Clinica Louis Ţurcanu din Timişoara. După analize şi analize, a început tratamentul de care îi era frică.

Am făcut un tratament cu thymoglobulină. Am avut 5 zile de perfuzie aproape continuă. Reacţiile adverse au fost chiar neplăcute ... febră, dureri de muşchi, ca la febră musculară, greaţă şi altele, multe şi mărunte ... Dar putea să fie şi mai rău. Acum mă simt bine, am trecut peste partea mai grea, de-acum aşteptăm rezultatele.

Dacă nu îmi revin în câteva luni, repet tratamentul şi, dacă nici aşa nu e bine, abia atunci trebuie fac transplantul.

Ultima noastră discuţie a fost scurtă, dar ne-am reamintit, chicotind, de promisiunile pe care trebuie să le ducem până la capăt.

Minsk-ul Alexandrei

Alexandra are în continuare nevoie de ajutor.

Cont în lei: RO27 BRDE 070SV 223 86 200 700

Cont în euro: RO97 BRDE 070SV 227 24 300 700

Titular conturi: Gabriela Ostafi, mama Alexandrei

Pacient in Romania

2009-07-15T19:28:00.007+03:00

Tema revistei DILEMA VECHE nr. 282/2009, Pacient în România, merită toată atenţia. Ca orice alt număr, de altfel. ... "Ce doare mai tare ? Boala sau sistemul ?"

Curajul lui Marian e la noi

2009-07-03T18:01:00.008+03:00

Are 21 de ani şi două tumori îl ţin pe loc în pat. Nu poate să se plimbe, să meargă la şcoală, să lucreze, să danseze sau să se distreze cu prietenii lui. În România a fost operat de două ori, fără succes ...

Are nevoie de 55.000 de euro ca să meargă la o operaţie la Hanovra. Operaţie care îl poate salva. În 6 luni a strâns 8.000 de euro. A ratat deja trei programări la clinica din Germania. Mai are nevoie de 47.000 de euro. Părinţii lui sunt şomeri şi nu au ce să vândă ca să îşi salveze fiul.

Reportaje, acte medicale, programările pentru intervenţii în străinătate ale lui Marian Stoenica, conturile bancare, dar şi un pdf care poate fi descărcat, pentru a-l ajuta pe acest tânăr să meargă, se află pe blog-ul lui Dan.

http://dansantimbreanu.wordpress.com/marian-stoenica-povestea-lui

Neurinom acustic - inainte si dupa operatie

2009-07-02T17:17:00.011+03:00

Pozele pe care Laura mi le-a arătat astăzi, cu tumoarea neurinom acustic, înainte şi după operaţie, mi-au reamintit de ziua de 11 şi noaptea de 11 spre 12 martie şi ... mi-au dat fiori ...

Poate pentru cunoscători nu e impresionant, însă, pentru mine, e O MINUNE, care îi defineşte pe cei care au avut grijă de Laura!

înainte de 11 martie ... 4,0/3,1 cm

după ... 1,5/1,0 cm

şi, pentru că mulţi spun că operaţia ei arată minunat,

atât cât se mai poate vedea, priviţi !

Un om norocos

2009-06-25T21:43:00.014+03:00

E vorba de Laura. Astăzi, a fost operată (la gât) de granulom post intubaţie. A intrat în sală în jurul orei 11 dimineaţă. Dl. dr. Bogdan Mocanu a estimat intervenţia la aproximativ două ceasuri. Cu puţin înainte de ora 13, am fost anunţată că este adusă în salon. La mai puţin de cinci minute de acest moment, am vorbit cu ... Laura, deşi abia puteam să cred că e chiar ea la telefon. Cu o voce vesel-somnoroasă mi-a spus că totul a decurs foarte bine, că e foarte mulţumită de dl. doctor şi de tot ce i s-a întâmplat ...

Înainte de operaţie, în spital, a cunoscut-o pe Gina Gheoca, publishing manager la Info-Sănătate, http://www.info-sanatate.ro/. Ce a rezultat în urma discuţiilor, citiţi AICI.

Până acum a fost atât de norocoasă! Aşa să fie şi în continuare! Doamne ajută!

Trei surori si Amadeus pentru salvarea Alexandrei

2009-06-24T08:07:00.014+03:00

În clinica din Timişoara, Alexandra aşteaptă tratarea şi vindecarea unor afecţiuni stomatologice, pentru a i se putea începe administrarea unui tratament cu imunoglobulină.

În aşteptarea unor rezultate la analizele făcute, a fost trimisă pentru câteva zile la Buziaş, unde ... îmi spunea că "m-am simţit din nou copil. Fără nicio grijă. Am jucat şi volei. Am uitat complet în unele momente pentru ce eram acolo."

Alexandra ţine legătura cu foştii colegii. Ei au terminat facultatea, au dat examenele finale şi ... "Au luat licenţa toţi." Despre despărţirea de ei, mi-a spus că i-ar fi fost greu, dacă era o despărţire faţă în faţă. ... "la fel şi cu camera de cămin în care era al 4-lea an de când stăteam. Mi-ar fi fost mai greu să îmi iau eu lucrurile."

Acasă, la Botoşani, actorii Teatrului Mihai Eminescu vor urca pe scenă joi, 25 iunie, orele 16.00 şi 19.00, în spectacolele Trei surori şi Amadeus, în campania pentru salvarea Alexandrei. Intrarea va fi liberă, iar spectatorii vor putea face donaţii în urnele aflate în sălile de spectacol.

Trei surori şi Amadeus pentru salvarea Alexandrei Ostafi! http://www.stiri.botosani.ro/

Veniţi la teatru să o ajutaţi pe Alexandra!, Bogdan Caliniuc, Evenimentul de Botoşani, 24 iunie 2009

Viceprimarul Alexa s-a alăturat campaniei de salvare a Alexandrei, Bogdan Caliniuc, Evenimentul de Botoşani, 19 iunie 2006

UPDATE 26 iunie "Pentru Alexandra Ostafi, bolnava de leucemie intr-o forma grava, botosanenii si-au deschis punga si au donat 20 de milioane de lei la o singura reprezentatie a actorilor Teatrului "Mihai Eminescu". Si reprezentanti ai autoritatilor locale au raspuns acestei strangeri de fonduri si au donat sume importante." - Cosmin ZAMFIRACHE, Intr-un singur spectacol, Actorii au strans 20 milioane de lei pentru Alexandra, Jurnalul de Botoşani, 26 iunie 2009

Alexandra este diagnosticată cu Aplazie medulară idiopatică formă severă şi Hepatită cronică activă-obs autoimună.

www.telembt.ro Teatru de caritate, fără succes

Primul control. O alta operatie

2009-06-22T21:40:00.009+03:00

Au trecut trei luni de la operaţia Laurei. De curând a făcut examen IRM, care spune aşa:

- craniectomie occipitală dreaptă;

- neoformaţie restantă la nivelul unghiului ponto-cerebelos drept, cu extensie în conductul auditiv intern drept, cu dimensiuni de 17/11 mm;

- topografie normală a liniei mediane;

- fără semne de hidrocefalie în prezent;

- polip la nivelul sinusului maxilar stâng;

- discretă hipertrofie de mucoasă la nivelul cornetului nazal inferior stâng.

Dimensiunile tumorii au speriat-o şi pe ea, şi pe soţul ei, la gândul că poate "ciotuleţul", ce nu a putut fi scos, a crescut. Au fost câteva zile grele. S-au liniştit abia după ce au vorbit cu dl. doctor Sergiu Stoica. Au stabilit să meargă la primul control după intervenţie.

Emoţiile apar din nou ... Cu atât mai mult, cu cât după acest control, Laura se va interna pentru o operaţie la gât. O răguşeală care i se părea foarte interesantă era cauzată de un granulom post intubaţie. E o tumoare, dar am spus că e o ciupercă, doar ca să nu folosim pluralul tumori ... Însă nu poate fi tratată altfel decât chirurgical. Vocea ei a devenit din ce în ce mai slabă, iar de câteva zile nu am mai vorbit. Joi este programată pentru intervenţie.

Doamne ajută!

UPDATE 23 iunie - Două controale, două veşti bune

Dimineaţă, Laura a fost consultată de dr. specialist ORL Bogdan Mocanu. Faptul că, în timpul intervenţiei din martie, nu i-au fost afectate corzile vocale, că nu este fumătoare, simplifică problema. Dl. doctor i-a spus că, în funcţie de evoluţia lucrurilor, ar putea fi externată chiar în ziua operaţiei.

Apoi, spre seară, Laura şi soţul ei s-au întâlnit cu dl. dr. Sergiu Stoica. După o săptămână de angoase, discuţia cu acesta i-a liniştit, la fel cum s-a întâmplat şi înainte de operaţia din martie. Dimensiunile tumorii şi felul cum se vede aceasta pe RMN sunt în regulă. Şi nu sunt semne că restul rămas ar putea creşte. Mai mult, până la următorul control, Laura poate să facă raze pentru a distruge "ciotuleţul". Asta însemnă ca trebuie să ne informăm de proceduri, costuri ... Avem treabă!

La multi ani, Laura!

2009-06-21T11:57:00.010+03:00

Timpul trece nebuneşte. Ieri eram nişte copile, ne jucam cu păpuşi, ne hilizeam prin curtea bunicii, stropindu-ne pe timp de caniculă cu apa din fântâna de la poartă, iar, înainte de somn, descopeream figuri de monştri în umbrele ameninţătoare ale copacilor, conturate pe pereţii din cameră. ... şi la şcoală eram împreună. Când vine vorba de Laura, îmi amintesc de acele vremuri. Atunci totul părea atât de simplu şi de uşor. Astăzi e ziua verişoarei mele.

LA MULŢI ANI, LAURA!!! Să fii SĂNĂTOASĂ ca să te poţi bucura pe deplin de familia ta! Să fii curajoasă şi optimistă, aşa cum ne-ai uimit pe toţi în ultimele luni! La mulţi ani!

Anii care trec nu mai pot să revină,

Anii petrecuţi cu rău şi cu bine,

Anii cei mai buni sunt cei care'o să vină!

Copiii despre drepturile lor

2009-06-10T19:10:00.010+03:00

Proiectul "Copii de azi, adulţii de mâine", iniţiat de cadre didactice de la Şcoala generală nr. 11 din Botoşani, m-a adus, la sfârşitul lunii mai, în mijlocul unor copii, care - recunosc - m-au intimidat ...

Câţiva dintre micuţii elevi au prezentat lucrări despre drepturile copiilor şi au făcut-o atât de frumos, încât trebuie să vă împărtăşesc câteva frânturi ... Ştirea AICI.

ce este curcubeul ?

scenetă despre toleranţă

Suntem copiii şi avem nevoie de voi ...

Aflăm zilnic că unii oameni salvează vieţile unor copii nevinovaţi care plătesc pentru greşelile părinţilor.

Un copil are dreptul la viaţă, la nume, dreptul de a avea o identitate. Mulţi dintre oameni cred că un copil este doar o fiinţă mică şi nu are putere sau nu are dreptul de a vorbi. Dar se înşeală deoarece un copil are dreptul de a spune liber ceea ce gândeşte.

Copiii au dreptul la protecţie socială, atunci când sunt bolnavi, la tratament şi medicamente gratuite. Şi toate acestea fiindcă ei reprezintă viitorul ţării, oamenii mari de mâine.

Copiii au dreptul la educaţie şi învăţământ pentru a şti cum să se comporte în societate.

Suntem copii şi avem nevoie de voi, oamenii mari şi bine ar fi dacă n-aţi uita că şi voi aţi fost copii.

Creţu Ionuţ Marian, clasa a II-a D, Învăţător Haluca Victor

Drepturile copilului

Eu am dreptul să trăiesc,

Eu am dreptul să zâmbesc,

Eu am dreptul să am familie,

Eu am dreptul să greşesc,

Eu am dreptul la un nume,

Eu am dreptul să fac bine în lume.

Eu am dreptul să vă spun

Că îmi place să compun.

Aluculesei Ema Mihaela, clasa a II-a D, Învăţător Haluca Victor

Şi eu am drepturi

Sunt elevă în clasa a III-a. Am învăţat la educaţie civică faptul că şi eu am drepturi. Despre unele ştiam de mai înainte. Ca şi mine, toţi copiii din toată lumea au drepturi. Am aflat că mulţi copiii din ţara noastră, dar şi din alte ţări, muncesc încă de foarte mici: au grijă de gospodărie, de fraţii mai mici, de animale. Ei nu mai au timp de joacă şi de odihnă şi nu au jucării. Am aflat despre copiii din Congo că muncesc de mici în mine şi scot un minereu foarte scump, pe care primesc bani foarte puţini. Mulţi dintre ei mor în accidente de muncă. Ei nici nu se gândesc la învăţătură. Muncesc pentru a câştiga bani necesari familiilor lor. Eu mă bucur că trăiesc într-o familie care îmi respectă drepturile. Mă joc de câte ori am timp, învăţ, citesc cărţi pe care mi le-au cumpărat părinţii, mă joc pe calcuator, dar nu excesiv de mult. La şcoală merg cu plăcere, învăţ cu plăcere multe lucruri noi şi interesante, mă înţeleg bine cu colegii şi cu doamna învăţătoare. Lucrurile pe care le învăţ ştiu că îmi vor folosi în viitor. Pot spune că am o copilărie fericită şi că toţi cei din jurul meu îmi respectă drepturile.

Vărăreanu Ada-Maria, clasa a III-a E, Învăţător Barbu Angelica

Copilul de azi, cetăţeanul de mâine

Pentru a ajunge cineva în viaţă trebuie mai ales să înveţi. Eu aş vrea să o iau ca model pe Adela Popescu. Când voi fi mare, mie mi-ar plăcea să fiu actriţă şi să joc în filme, deoarece am dreptul să îmi aleg orice meserie îmi doresc. Dar pentru a a junge actriţă trebuie să citesc foarte multe cărţi, să mă preocup de imaginea mea pentru a fi frumoasă ca Adela. Dar nu în ultimul rând trebuie să fac o facultate de actorie, să particip la casting-uri, să mănânc sănătos pentru a arăta bine şi să îmi programez timpul. Dar viaţa de actriţă are şi dezavantaje, deoarece nu poţi mânca orice doreşti, nu te poţi trezi la orice oră vrei, nu poţi ieşi în oraş oricând vrei şi multe altele. Chiar dacă această slujbă este foarte grea, nu toată lumea o practică, eu zic că trebuie încercată. Eu cred că voi fi destul de pregătită.

Petraş Emilia, clasa a IV-a C, Învăţător Grădinaru Viorica

Copilul de azi, adultul de mâine

Viaţa pe care o ducem noi acum este una cu care noi nu vom mai întâlni niciodată. Anii trec foarte repede, iar aceste momente în care am fost copii vor deveni momente ale trecutului, o amintire.

Odată cu scurgerea anilor ne formăm ca persoane, ca adulţi, ne vom confrunta cu viaţa de adult şi cu toate problemele ei.

Timpul trece, iar din copiii de azi vom deveni adulţii de mâine. Copilăria este un lucru unic, frumos ... ca o poveste. Trebuie să ne bucurăm de copilărie cât mai avem timp, pentru că atunci când vom deveni persoane mature nu vom mai putea să ne bucurăm de clipe copilăreşti sau să ne jucăm cum facem acum. Noi trebuie să ne bucurăm de copilărie aşa cum se cuvine, pentru că mâine vom deveni adulţi şi faptul că am fost copii va rămâne o amintire, o clipă a trecutului.

Noi trebuie să ne bucurăm de fiecare clipă a copilăriei jucându-ne, învăţând şi făcând tot ce este specific unui copil.

Buruiană Georgiana Bianca, clasa a IV-a C, Învăţător Grădinaru Viorica

Copilul de azi, cetăţeanul de mâine

Cu toţii ştim că copiii nu rămân mult timp mici. Azi îl vezi un prichindel jucăuş şi mâine îl vezi în postura de cetăţean serios. Copilăria înseamnă cei mai frumoşi ani din viaţă, fără responsabilităţi, fără griji, doar joacă şi distracţie. Bineînţeles că aceste plăceri nu cad singure din cer, ci sunt create şi protejate de anumite instituţii, prin legi sau mai cu seamă prin Drepturile copilului. Convenţia cu privire la drepturile copilului a fost acceptată de România în anul 1990, iar de atunci a fost respectată de majoritatea oamenilor.

Un copil are nevoie de o familie iubitoare, o educaţie, un nume, o cetăţenie, un mod de viaţă prielnic, asistenţă medicală în momente critice, protecţie, afecţiune, timp liber şi multe altele. Pentru a vedea din nou un zâmbet pe faţa unui copil trebuie respectate aceste drepturi având în gând un singur lucru: copiii sunt viitorul nostru! Şi nu uita, copilul de azi poate fi cetăţeanul de mâine!

Cojocariu Diana, clasa a IV-a B, Învăţător Miron Stelică

Copilul de azi, cetăţeanul de mâine

Câţi dintre adulţii de azi, adică cei care fac lumea să meargă, îşi mai amintesc despre copilul care a fost şi despre visurile lui ? Probabil că mulţi privesc cu nostalgie către vremea copilăriei şi se întreabă dacă mai pot da timpul înapoi. În acelaşi fel, noi, copiii, încercăm să privim prin timp către viitor, spre zilele când va fi rândul nostru să construim clădiri şi drumuri, automobile şi staeliţi, să mergem în spaţiu sau în adâncul oceanelor.

Şcoala este locul care ne oferă întâlnirea cu întregul tezaur de cunoaştere dobândită de înaintaşii noştri. Desigur, primele lecţii ni le-au dat părinţii noştri: lecţii despre cinste şi muncă, despre respectul faţă de şcoală şi de oameni în general, respectul pentru viaţă. Dar aceste lecţii sunt reluate în şcoală şi aici copiii sunt nişte mici cetăţeni care învaţă şi respectă regulile societăţii. După cum este nevoie de mult timp ca dintr-o ghindă să crească un stejar, tot aşa este nevoie de multă răbdare pentru micul cetăţean de azi, copilul, să devină cetăţeanul model de mâine.

Cred că a fi cetăţean înseamnă în primul rând un exerciţiu de omenie, a vedea oamenii şi a înţelege, a le respecta drepturile. Pentru ca oamenii să poată convenţui în societate este nevoie ca ei să se respecte reciproc, să se tolereze şi să împărtăşească aceleaşi nevoi. Chiar dacă regulile, de la regulile de circulaţie până la cele de compoartare, par multe, ele sunt necesare pentru ca societatea să funcţioneze bine. Dacă noi ne bucurăm de armonia unei societăţi suntem datori să păstrăm această armonie şi chiar s-o facem să crească. Pentru că timpul copilăriei este în primul rând un timp al jocului , bucuriei, deseori suntem gata să sărim drept în viitorul de mâine. Deşi viitorul deseori pare înnorat, privim totuşi cu speranţă şi încredre în cei care astăzi ne sunt părinţi şi profesori, semeni.

Şfabu Dorina Teodora, clasa a IV-a B, Învăţător Miron Stelică

Într-o lume fără drepturi

Într-o noapte cu vânt rece şi tăios am avut un vis.

Undeva, într-o ţară fără nume şi fără drepturi se petreceau lucruri îngrozitoare.

Toţi copiii de acolo erau aşa de mâhniţi. Erau îmbrăcaţi cu haine murdare, erau trimişi să cerşească, nu avea cine-i îngrji, să-i spele, să-i educe, să-i iubească, să-i ocrotească ... Marea majoritatea nu avea ce mânca. Unii chiar nu îşi cunoşteau numele. Nu existau cămine, iar copiii abandonaţi erau foarte, foarte mulţi şi nu aveau unde să se ducă. Nu existau şcoli, aşa că toţi copiii erau analfabeţi şi nu ştiau să scrie sau să citească. Nici spitale nu erau şi mulţi dintre ei mureau din cauza unor boli fără leac.

Aceştia nu aveau jucării de pluş, pe care să le îndrăgească, ci se jucau cu pietre.

Cel mai grav era că se făcea comerţ cu copiii. Erau explaotaţi şi toturaţi, suspuşi la tratamente degradante. Nu-i aşa că această lume e tristă ? Am deschis repede ochii şi m-am întrebat: "Oare aşa ar putea fi şi viitorul nostru?"

Horodincă Antonia, clasa a IV-a A, Învăţător Răduţac Doina

Copacul cu rădăcini adânci nu se teme de furtună

Ca şi copacul mare şi puternic cu rădăcini adânci înfipte în pământ care rezistă şi în timpul furtunilor, copilul cu părinţi cinstiţi, harnic, buni, miloşi şi grijulii va reuşi să învingă greutăţile vieţii. Familia este ca rezistentă rădăcină a copacului care dacă nu este bine înfiptă în pământ, în urma unei furtuni se poate prăbuşi. La fel se întâmplă şi în viaţa noastră atunci când nu există iubire şi respect. Însă dacă rădăcinile copacului sunt adânc înfipte în pământ va reuşi să reziste ca şi familia unită. Ca şi pomul care creşte mare şi frumos şi dă roade bogate, copilul va deveni adult, aducând fericire în inimile părinţilor lor. Ca şi copacul care are rolul de a purifica aerul în jurul său, noi, micuţii ştrengari de astăzi, vom face viaţa multora mai frumoasă. Oricât ar încerca unii părinţi să nu recunoască, eu ştiu că în inimile fiecăruia mai există şi copilul gingaş de odinioară care descoperă cu ajutorul celorlaţi cum să înfrunte greutăţile vieţii.

Rotaru Andreea, clasa a IV-a A, Învăţător Răduţac Doina

Sa o punem pe picioare pe Adelina!

2009-06-09T12:20:00.021+03:00

Adelina Avramescu are 23 de ani, este din Lugoj şi are nevoie de ajutorul nostru.

Acesta este mesajul pe care l-am primit de la ea:

Pana in 2001 eram ca oricare adolescenta: fericita, vioaie, activa, plina de sperante. Cel mai mare vis al meu era sa termin liceul si sa urmez cursurile Facultatii de Educatie Fizica. Acum la 23 de ani, totul s-a naruit. Nici nu mai indraznesc sa sper. Soarta a fost dura cu mine, lasandu-mi viitorul in mainile celor cu suflet mare, la indurarea lor. In urma cu opt ani, am fost diagnosticata cu o boala mai ciudata, lupus eritematos sistemic. Ce parea la inceput doar rutina medicala s-a dovedit a fi mai tarziu un calvar. Am fost internata in multe spitale din judetul Timis. Din 2002, a inceput lupta cu destinul. Atunci am fost cu mama la un medic specialist de la Spitalul Colentina din Bucuresti. Din nefericire a trebuit ca tocmai eu sa fiu subiectul unei erori medicale. Specialistul mi-a dat un tratament mult prea puternic pentru varsta si greutatea mea. Aveam 17 si 45 de kg. Iar tratamentul care consta in injectii, perfuzii si altele, continea doze mult prea mari de medicamente. Nici macar nu mi-au spus ca unul dintre medicamente era din categoria citostaticelor. Niciodata, pe tot parcursul terapiei, nu mi s-a spuc ca voi pierde calciu si ca oasele vor fi afectate. Prin urmare, nu mi s-a prescris niciun supliment mineral sau vitamine. Tratamentul a fost atat de puternic, ca dupa trei luni am ajuns sa nu mai pot merge. Dupa o multime de alte analize, am aflat ca am osteoporoza cortizonica severa si rei fracturi la coloana.

Mi-e aproape imposibil sa descriu in cuvinte suferinta ingrozitoare prin care am trecut. Cateva luni bune am fost nevoita sa stau in pat, fara sa ma pot misca. Toate visele mele s-au spulberat din cauza acelui tratament gresit. Ce vina aveam eu? Dintotdeauna am fost pasionata de sport si ma vedeam urmandu-mi acest vis. Eram o persoana foarte vioaie, practicam atletism, inot, mergeam in fiecare zi cu bicicleta, iar acum sunt nevoita sa-mi petrec timpul intr-un scaun cu rotile. In schimb am primit o palma de la viata, din cauza unei erori medicale.

Cine imi da inapoi toti anii de chin? Cine imi poate umple golul din inima si alina durerea? Port corset medicinal de ani de zile, fie iarna, fie vara. Pot sa merg uneori, dar obosesc foarte repede din cauza celor cinci fracturi la coloana, pe care le am astazi. E cumplit. Si mai dureros e faptul ca stiu ca am o sansa sa-mi recapat sanatatea pierduta in urma cu multi ani. Pot fi operata la coloana vertebrala, la o clinica din Viena. Numai ca sunt mult prea mari costurile operatiei. As avea nevoie de vreo 30.000 de euro, suma pe care mi-e imposibil s-o obtin numai cu ajutorul familiei. Sunt disperata, pentru ca sunt tanara si pot fi inca de folos lumii. Nu vreau sa-mi traiesc viata inutil. Daca fiecare dintre voi, cei care cititi aceste randuri, ati contribui cu cate putin la vindecarea mea, va promit sa nu regretati investitia. Nu mai vreau sa plang de durere si nici sa depind de ajutorul celorlalti. Numai voi ma puteti pune pe picioare. Am deschise doua conturi pe numele mamei mele, Avramescu Felicia.

Banca BRD-GSG, Sucursala Lugoj

Cont in lei - RO80BRDE360SV66440233600

Cont in euro - RO72BRDE360SV59226503600

http://adelinaavramescu.wordpress.com/

Viata in jumatati de ora

2009-06-01T18:43:00.005+03:00

Am aflat de Maria, ascultând Europa.fm. Apoi din presă.

"Fetiţa în vârstă de cinci ani suferă de o boală rară, al cărei tratament nu poate fi întrerupt.

Maria Chiriţescu, o fetiţă în vârstă de 5 ani, din Piteşti, suferă de o boală foarte gravă şi extrem de rară, numită tirozinemie şi este singurul caz de acest gen din România. Costul tratamentului care o ţine în viaţă este de 3000 de euro pe lună.

Până când tratamentul va intra pe lista de compensate a Casei de Asigurări de Sănătate, părinţii fetiţei se străduiesc să o ţină în viaţă cu ajutorul sponsorizărilor şi prin campania "Ajutaţi-o pe Maria", susţinută de Evenimentul zilei şi Europa fm." - Viaţa Mariei se numără în jumătăţi de oră, Evenimentul zilei, 01 iunie 2009

Dincolo de nori

2009-05-27T18:15:00.027+03:00

Întotdeauna apropierea de munte m-a năucit ... Întotdeauna, la întoarcere, am povestit celor de-acasă despre frumuseţea muntelui. De data asta, însă, munţii m-au amuţit ...

Sinaia. Privind spre vârfuri din oraştelegondola

Hotel Cota 1400 ***privelişte din camerăde la ultimul etajdincolo de nori vecin, vârful Caraimanla doi paşi mai jos, Stâna Regală, 1285 m alt. la răscruce de drumuri, o stâncă pe post de observator panoramă Buşteni-Sinaia

şi o firmitură din Vârful cu dor

... mi-e dor!

Eveniment in Botosani. Campanie pentru Alexandra

2009-05-26T08:19:00.010+03:00

O campanie fără precedent a fost iniţiată de ziarul Evenimentul de Botoşani. Pentru Alexandra Ostafi.

"Evenimentul de Botosani demareaza, incepand de astazi, o campanie umanitara prin care incearca sa salveze viata Alexandrei Ostafi, de 23 de ani. Tanara are nevoie de un transplant in strainatate, fiind diagnosticata cu aplazie medulara idiopatica – forma severa. Transplantul ar fi trebuit sa fie facut duminica, 24 mai (n.m. la o clinică din Israel), dar din lipsa banilor nu s-a putut realiza. Colegii fetei si prietenii de familie au strans pana acum 10.608 euro din totalul de... 95.000 de euro. Orice ajutor financiar, indiferent de suma donata, va ajuta la salvarea tinerei Alexandra." Campanie Evenimentul de Botoşani: Ajutaţi-o pe Alexandra să trăiască!, Bogdan Caliniuc, Evenimentul de Botoşani, 26 mai 2009

Alexandra Ostafi a apărut şi în JURNALUL NAŢIONAL, VISE RĂSTURNATE - Din sala de curs pe patul de spital, Andreea Sminchise, 23 mai 2009

Cont în lei: RO27BRDE070SV22386200700

Cont în euro: RO97BRDE070SV22724300700

Titluar conturi: Gabriela Ostafi, mama Alexandrei

Ioana Pirvu, prietena prietenei

2009-05-25T13:27:00.016+03:00

"Are 23 de ani. Mulţi ar spune că are toată viaţa înainte. Fără ambii sâni şi după ani întregi pierduţi prin spitale, Ioana Pîrvu ştie că viitorul nu mai depinde de ea. „Până acum trei ani credeam, ca şi voi, că o boală gravă nu mă poate lovi tocmai pe mine“, îşi aminteşte cu tristeţe Ioana. Acum, corpul ei lovit de metastaze luptă zilnic cu boala." - Ioana mai speră într-un miracol care s-o salveze, Mihaela Dincă, Adevărul, 25 mai 2009

Mihaela a ajutat-o enorm pe Laura. Am împărtăşit împreună cu ea o altfel de bucurie decât cunoscusem până la povestea de succes a verişoarei mele. Zilele trecute am primit un mail de la Dan, despre Ioana Pîrvu. Vestea că aceasta este prietena Mihaelei m-a descumpănit ...

mihaela dinca: ioana pîrvu e prietena mea
mihaela dinca: am fost colege de liceu

mihaela dinca: ...la ultimele analize i-a iesit un chist pe ficat
mihaela dinca: si pete pe plamani
mihaela dinca: cand am fost sambata acasa la ea...am plecat pe trei carari
mihaela dinca: mama ei plange non-stop

Pentru cei care vor să o ajute pe Ioana …
conturi deschise la BRD, sucursala Câmpina
În lei: RO85BRDE300SV55380303000
În euro: RO28BRDE300SV55468743000
Ioana poate fi contactată la adresa de e-mail: lory_campina@yahoo.com

Ioana Pîrvu: "În aceste momente grele mă poţi ajuta cu un sfat şi cu o încurajare. Pentru mine chiar şi o sumă mică de bani contează."

http://ioanapirvu.wordpress.com/

decembrie 2009 - Ioana nu mai e printre noi ... Dumnezeu s-o odihnească!

Povestea domnului Gradinaru

2009-05-17T19:19:00.016+03:00

Am povestit AICI cum am cunoscut-o pe soţia domnului Cătălin Grădinaru. Am tot încercat să scriu despre situaţia acestei familii, dar nu am reuşit. Lucrurile nu se legau nicicum. După mai multe discuţii, firul poveştii a prins contur ...

Problemele familiei Grădinaru au început în februarie 2002, când domnul avea dureri puternice de spate. A făcut nişte analize, inclusiv ecografie. I s-a spus că totul e bine, că nu are nimic, organele interne nu prezentau modificări.

În septembrie 2002, un prieten bun al domnului Grădinaru, care îi era şi coleg de muncă, a murit într-un accident de maşină. Împrejurările de atunci l-au făcut să sufere atât de mult, încât starea lui de rău şi slăbirea accentuată au fost puse pe seama acelei suferinţe. Spre sfârşitul anului, în urma unei vizite acasă la şeful său, soţia acestuia i-a spus domnului Grădinaru că nu-i place deloc cum arată. Medic fiind, i-a impus să vină a doua zi la spital, pentru analize. Suspiciune: cancer hepatic.

La începutul anului 2003, soţii Grădinaru erau la Fundeni. Au urmat analize şi aşteptări îndelungate. Nu era cancer. Era ciroză. Ciroză hepatică activă de etiologie mixtă formă colestatică, Insuficienţă hepatocelulară cronică, Hipersplenism hematologic, Circulaţie colaterală periombilicală, Hernie ombilicară.

A muncit aşa până în august 2006. De atunci boala a început să se agraveze şi nu a mai putut merge la serviciu. S-a pensionat pe caz de boală. Spre sfârşitul anului, starea lui s-a înrăutăţit, iar crizele hepatice şi de encefalopatie (când bolnavul îşi pierde cunoştinţa, nu recunoaşte pe nimeni şi nici nu ştie ce se întâmplă cu el) erau din ce în ce mai dese. În Botoşani a fost doar perfuzat, fără a i se face investigaţii suplimentare, motiv pentru care soţii Grădinaru au plecat din nou la Bucureşti.

Tratamente. Analize. Într-un final au înţeles ce se întâmpla ... "pentru a vedea de ce are aceste crize, doamna (doctor Ioana Stănel) i-a făcut o ionogramă. Aşa a aflat ... crizele se datorau furosemidului, care elimina tot potasiul din organism. Pentru a echilibra celelalte săruri, organismul reacţiona astfel.

De fiecare dată când îi era rău, ştiam de ce şi ştiam ce am de făcut. Toate aceste come le făcea noaptea. Când se întâmpla, tensiunea îi scădea şi până la 6. Cea mai îngrozitoare comă a făcut-o pe 25.10.2007. Era unu noaptea şi am simţit că ceva nu era în regulă. Deja intrase în comă, nu mai mişca, nu mai reacţiona când îl strigam. M-am gândit să chem salvarea, dar ştiam ce aveau să facă ... Am încercat să-i prind eu vena pentru a-i pune o perfuzie. La prima încercare nu am reuşit, dar la a doua am simţit cum acul intră în venă. Am trezit-o pe Alex şi i-am spus să aibă grijă de perfuzie şi de tati. Eu am plecat să caut o farmacie. Fugeam pe stradă şi vorbeam cu Alex la telefon. Când am ajuns acasă se terminase perfuzia. I-am pus alta. Nu era bine nici după a doua ... A fost îngrozitor. Abia pe la cinci dimineaţa şi-a mai revenit puţin."

În urma acestei crize, medicul Ioana Stănel i-a făcut recomandarea pentru operaţia de montare de tipps în regim de urgenţă. Cum în ţară o asemenea intervenţie nu era posibilă, soţii Grădinaru au plecat spre Italia. În noiembrie 2007, domnul Cătălin Grădinaru a fost internat la Spitalul Sant Andreea din Roma.

După cinci săptămâni de analize amănunţite, operaţia de tipps a putut fi efectuată, aceasta fiind una pregătitoare pentru transplantul de ficat. După intervenţie, starea domnului era bună, aşa încât a fost externat într-o săptămână. Cu ajutorul rudelor, prin credite bancare, familia Grădinaru a plătit costul operaţiei: 40.000 euro.

Domnul a fost programat în ianuarie 2008, la o altă clinică din Roma pentru analize hepatologice, adică pentru transplant de ficat. Vestea că transplantul costă 80.199 euro i-a descumpănit pe cei doi soţi. S-au întors în ţară şi au început demersurile pentru obţinerea finanţării în străinătate a transplantului.

Începând din februarie 2008, soţii Grădinaru au întocmit dosarul aşa cum prevede Ordinul nr. 50/2004. L-au depus la Autoritatea de Sănătate Publică Botoşani, care, ulterior, l-a înaintat Ministerului Sănătăţii Publice.

Răspunsul primit:

"Analizând dosarul nr. 9163/24.06.2008 al pacientului Grădinaru Cătălin, înregistrat la nr. 1328/25.06.2008 Agenţia Naţională pentru Programe de Sănătate, vă comunicăm:

- deoarece din procesul-verbal pentru trimiterea la tratament, la pct. 6 rezultă "necesitatea efectuării rapide a unui transplant hepatic, lista de aşteptare mare";

- în conformitate cu art. 22, alin. 1, lit. c din regulamentul nr. 1408/1971 de reglementare a condiţiilor deplasării în alt stat pentru tratament şi condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru eliberarea formularului E 112, respectiv:

1. Tratamentul să se regăsească printre serviciile medicale prevăzute în pachetul de servicii de bază de care beneficiază asiguraţii din sistemul de asigurări sociale de sănătate din România;

2. Acest tratament să nu i se poată acorda în intervalul de timp necesar normal pentru obţinerea tratamentului în România,

considerăm că în situaţia dată, nu putem da curs solicitării dumneavoastră, întrucât situaţia pacientului nu se încadrează în prevederile ordinului nr. 50/2004."

Urmare acestui răspuns, soţii Grădinaru au fost în audienţă la directorul Agenţiei Naţionale pentru Programe de Sănătate. Au depus dosarul înregistrat cu nr. 44.416 din 29.07.2008 la Ministerul Sănătăţii. Nici un răspuns.

Au mai făcut un memoriu, la aceiaşi instituţie. Răspunsul primit: "Ministerul Sănătăţii derulează Programul Naţional de Tratament în străinătate în conformitate cu dispoziţiile Ordinului ministrului sănătăţii nr. 50/2004 privind metodologia de trimitere a unor categorii de bolnavi pentru tratament în străinătate, cu modificările şi completările ulterioare. Trimiterea bolnavilor pentru tratament în străinătate se aprobă de Ministerul Sănătăţii numai pentru afecţiunile care nu pot fi tratate în ţară."

Pentru că răspunsurile erau năucitoare şi de neînţeles, precum o condamnare la moarte, domnul Grădinaru a depus o petiţie şi la Biroul Teritorial Suceava al instituţiei Avocatului Poporului. În urma demersurilor efectuate de personalul acestui birou, a primit un răspuns. Extras: "Prin adresa nr. 18213 din 08.05.2009 a Ministerului Sănătăţii Publice - Direcţia de Sănătate Publică, Asistenţă Medicală şi Programe înregistrată la Biroul Teritorial Suceava al instituţiei Avocatului Poporului sub nr. 103 din 11 mai 2009, ne informează că dosarul dvs. a fost reanalizat în cadrul unei comisii şi aţi fost inclus în lista de aşteptare spre a fi finanţat pentru efectuarea transplantului hepatic în străinătate, în limita fondurilor disponibile."

E o veste care arată cât de grav se greşeşte faţă de oameni, cât de grea e lupta cu birocraţia din sistemul de sănătate ...

E o veste teribilă care dă mari speranţe familiei Grădinaru! Din păcate, speranţe în limita fondurilor disponibile.

foto Monitorul de Botoşani

Cont în lei: RO69 BRDE 070SV 20432750700

Cont în euro: RO69 BRDE 070SV 20432910700

Titular Mihaela Gabriela Grădinaru, soţia domnului

Inimioare gasite.2

2009-05-16T15:49:00.006+03:00

Am mai povestit de Yasmina, aici şi aici.

... gânditoare printre inimioare

Yasmina mai mare, tot printre inimioare

FĂ ŞI TU NIŞTE POZE CU INIMIOARELE PE CARE LE GĂSEŞTI,

PUNE-LE PE BLOG,

TRIMITE-LE LA inimioaregasite@inimacopiilor.ro ,

pentru INIMA COPIILOR

Oameni din umbra

2009-05-14T14:39:00.011+03:00

Oana, Carmen, Paula. Sunt câteva nume, care trudesc în ultima vreme pentru Alexandra.

Datorită lor, aseară, Alexandra a plecat încrezătoare spre clinica de hematologie din Timişoara. Pentru că starea sănătăţii nu i-a permis să meargă cu avionul, a luat trenul şi, după un drum de 15 ore, a ajuns la clinică. Alexandra se va afla în îngrijirea doamnei doctor Margit Şerban, femeia despre care se spune că învinge moartea.

Iar lupta pentru Alexandra continuă ... Doamne ajută!

Cont în lei: RO27 BRDE 070SV 22386200700

Cont în euro: RO97 BRDE 070SV 22724300700

Titular conturi: d-na Gabriela Ostafi, mama Alexandrei

Inimioare pierdute. Inimioare gasite

2009-05-13T08:44:00.014+03:00

O idee excelentă ... pentru Inima Copiilor în Campania pentru Marie Curie!

Dacă întâlneşti o inimioară specială, desenată pe trotuar, decupată într-o poartă, zgâriată pe-o bancă, schiţată pe un caiet sau pe unde ştii tu, fă-i o fotografie, pune-o pe blog şi dă de ştire: trimite-o la inimioaregasite@inimacopiilor.ro.

Fiecare inimioară găsită face 2 euro, iar pe tine nu te costă nimic. AEROTRAVEL LUFTHANSA City Center va dona pentru fiecare inimioară găsită 2 euro, în numele tău, pentru dotarea departamentului de neurochirurgie a Spitalului de copii "Marie Curie" Bucureşti.

Ce am găsit eu prin casă:

inimioară de la finuţul meu Matei

felicitare cu inimioară de la Ami şi Adi

o cană pentru bunătăţi

O fi bine ?! Voi vedea.

UPDATE: Am primit mail de la Enona, de la "Inima Copiilor". Mi-a scris că e bine ...

"Îţi mulţumim mult, Anca

sunt foarte frumoase inimioarele găsite de tine! Mai ales că, sunt sigură, le-ai fotografiat special pentru noi. Şi ne vor fi şi de foarte mare folos pentru ca, asa cum stii, Aerotravel va dona câte 2 Euro pentru fiecare. Am adăugat imaginile la colecţie, vom scrie despre ea în următoarea notă de jurnal."

FĂ ŞI TRIMITE ŞI TU NIŞTE POZE CU INIMOARE!

cu un SMS la 858 donezi 2 euro

pentru copiii bolnavi de inimă

Click! Sanatate pentru Laura

2009-05-12T22:05:00.008+03:00

La două luni de la operaţia Laurei, încă se mai scrie despre povestea ei.

"Am luptat împotriva tumorii pentru familia mea", Andrada Floria, Click! Sănătate, nr. 4, 5 mai 2009

Viaţa Laurei a reintrat în firescul pe care şi-l dorea cu atâta disperare. Acum e foarte activă. Şedinţele cu părinţii, primele autodictări ale lui Denis, meciurile de volei ale Karinei, treburile casei îi ocupă tot timpul. Ori de câte ori vorbesc cu ea, îmi spune cât de nerăbdătoare e să meargă la control, să-i reîntâlnească pe medici şi pe toţi cei care au îngrijit-o în spital. Are câteva emoţii legate de rezultatul biopsiei tumorii, însă îşi spune "ce a fost mai greu a trecut" şi merge mai departe.

Lectie de prietenie

2009-05-12T13:39:00.003+03:00

... dar de dragoste, mai ales. AICI.

Despre bunatatea sufleteasca

2009-05-12T07:59:00.006+03:00

De aproape jumătate de an, mă urmarea gândul la un text pe care l-am citit cândva, demult. Abia recent am reuşit să iau din raft cartea şi să recitesc

"Despre bunătatea sufletească

Degeaba le avem pe toate: inteligenţa, cultura, isteţimea, supracultura, doctoratele, supradoctoratele (ca profesorul din Lecţia lui Eugen Ionescu), dacă suntem răi, haini, mojici şi vulgari, proşti şi nerozi, doi bani nu facem, se duc pe apa sâmbetei şi inteligenţa, şi erudiţia, şi supradoctoratele, şi toate congresele internaţionale la care luăm parte şi toate bursele pentru studii pe care le câştigăm prin concursuri severe. Nimic nu poate suplini niţică bunătate sufletească, niţică bunăvoinţă, toleranţă, înţelegere. Niţică susţinută bună cuviinţă. Bunătatea sufletească nu-i o virtute subtilă şi rafinată, e un atribut de bază al fiinţei omeneşti şi totodată un atribut al culturii. Bunătatea e un alt nume al definiţiei dată de Aristotel omului: fiinţă socială. Fără bunătate nu putem convieţui decât în condiţii de groază şi justificând amarnica afirmaţie a lui Sartre: ceilalţi, iată iadul! Există un altruism elementar exprimat prin bunătate care este o axiomă a vieţii obşteşti. Berdiaev spunea: pâinea pentru mine este o problemă materială (subînţeles egoistă, vulgară), dar pâinea aproapelui meu, continua Berdiaev, este pentru mine o datorie spirituală. Reiese de aici în mod vădit că nimic nu poate suplini întru totul bunătatea. Ştim că de-am vorbi toate limbile şi toate dialectele pămîntului şi de-am fi capabili să clasificăm conform cu clasificarea zecimală toate volumele tipărite în toate limbile pământului de la Gutenberg şi până astăzi şi am fi tobă de carte şi de erudiţie şi de am cunoaşte întrebuinţarea tuturor termenilor specifici, tuturor ştiinţelor şi tehnicilor tot nu ne putem numi oameni culţi dacă suntem nişte pizmăreţi, nişte bădărani şi nişte răi la suflet. Că ne-o place sau nu, cultura nu este numai acumulare de cunoştinte, ci o subţirime a caracterului şi capapcitatea de a nu considera bunătatea drept o simplă virtute desuetă şi sentimentală. Să nu săvârşim regretabila eroare de a lua drept scriitori pe simpli făcători de cărţi şi drept oameni de cultură pe simpli memorizatori de informaţii." Nicolae Steinhardt - Primejdia mărturisirii. Convorbiri cu Ioan Pintea

Fiţi buni!

frantura dintr-o primavara

2009-05-06T10:03:00.004+03:00

"omul e floare rară, are doar o primăvară,

Dacă are suflet bun, niciodată nu-i bătrân"

O mare minciuna!

2009-04-30T17:15:00.013+03:00

Ştefănuţ are în continuare nevoie de ajutor! Altfel decât până acum!

Nişte ticăloşi au preluat povestea lui Ştefănuţ, dar au adăugat conturile lor şi continuă campania de strângere a fondurilor, pe formurile românilor din străinătate.

Ştefănuţ ne asigură că a strâns banii şi că NU ESTE ADEVĂRAT ce spun oamenii aceia: că tatăl lui, Gheorghe Florian, este titularul conturilor. ... impostori!

Tatăl lui Ştefănuţ este Nicolae Florescu. DACĂ VREŢI SĂ AJUTAŢI, INFORMAŢI-VĂ! Şi nu doar superficial, ci cu ATENŢIE LA DETALII! Iar dacă descoperiţi şarlatani, precum cei care au furat povestea lui Ştefănuţ, denunţaţi-i în orice fel!

Oare cum poate un om să trăiască liniştit şi, eventual, să se bucure, trăgând foloase din suferinţa altora?! Josnicia aceasta e dezgustătoare, dar ... ce goliciune trebuie să fie-n sufletul acelora!

UPDATE: Mesajul domnului Gheorghe Florian

Alexandra in Campania Avem viata in sange!

2009-04-29T20:35:00.004+03:00

Viata Alexandrei depinde de transplantul cu celule stem!

StirileProTV.ro

Inima Ioanei. Inima copiilor

2009-04-28T16:43:00.021+03:00

Duminică am ieşit la plimbare cu Laura & familia. Amândouă ne-am oprit, fără cuvinte, în faţa unui afiş ce ne-a amintit de vremuri deloc îndepărtate ...

Ieri am sunat la numărul de pe afiş şi astăzi m-am întâlnit cu mama Ioanei. Cu o voce pierdută, mi-a povestit despre fetiţa ei.

Ioana Isac are 8 ani şi de la 3 ani a primit diagnosticul de Cardiomiopatie hipertrofică obstructivă (formă severă). Acum este în clasa I şi învaţă foarte bine.

Dar cel mai mult îi place să se joace afară cu copiii. Însă nu poate să facă acest lucru aşa cum şi-ar dori, pentru că oboseşte foarte repede şi trebuie să se odihnească. Deşi mama şi tata îi spun tot timpul să nu alerge prea mult, să fie atentă la joacă, Ioana uită mereu şi îşi aminteşte doar atunci când nu mai are putere. Este tare necăjită din cauza asta, dar, când o vede pe mama plângând, ea e cea care o încurajează, spunându-i că va merge în Germania, se va opera şi se va face bine.

În timp boala Ioanei s-a agravat, iar la diagnosticul iniţial s-au mai adăugat şi Insuficienţă mitrală minoră. Insuficienţă pulmonară medie. Insuficienţă tricuspidiană gradul II. Pe ultimul bilet de externare al Ioanei, medicii din cadrul Clinicii de Cardiologie Pediatrică - Institutul de Boli Cardiovasculare şi Transplant Tg. Mureş au consemnat următoarele "având în vedere severitatea afecţiunii recomandăm internarea pentru tratament (miectomie) într-un centru specializat din străinătate."

În ultimele zile se pare că inima Ioanei oboseşte mai repede decât până acum, pentru că au apărut simptome noi ale bolii: dureri de cap şi în piept, vedere dublă, paloare cu pete vineţii.

Afecţiunea Ioanei este gravă, cu prognostic rezervat. Medicii au spus că intervenţia chirurgicală trebuie să aibă loc în cel mult trei luni de zile. Pe unul din actele medicale scrie: "afecţiunea are un caracter evolutiv şi cu risc de deces subit".

Părinţii Ioanei, Ovidiu şi Alina Isac, aşteaptă acum răspunsul unei clinici din Germania pentru a continua demersurile pentru dosarul ce conţine formularul E 112. Încă nu ştiu cu exactitate la ce costuri s-ar putea ridica intervenţia de care are nevoie Ioana. Probabil în jur de 20000 de euro. Dar ei ştiu sigur că au nevoie de ajutor. De aceea au deschis şi conturi la bancă

cont în lei: RO75 RNCB 0318 0771 4524 0001
cont în euro: RO90 RNCB 0041 0771 4524 0001

Tatăl Ioanei încearcă să construiască o pagină pe net pentru a face cunoscută problema lor: http://isacioana.webs.com/

Pentru că în ţară nu există aparatura necesară, Ioana trebuie să facă operaţia în străinătate. Mama ei ştie de Campania INIMA COPIILOR pentru înfiinţarea unui departament de cardiochirurgie la spitalul de copii Marie Curie şi mi-a spus că ar fi o minune ca Ioana să poată fi operată în România. Dar se teme ca pentru fetiţa ei să nu fie prea târziu ...

cu un SMS la 858 donezi 2 euro

pentru copiii bolnavi de inimă

UPDATE 26 octombrie: Am chiuit de bucurie când am citit: "Am venit săptămâna trecută din Germania. Operaţia a fost cu succes şi Ioana se simte foarte bine. Vă mulţumim încă o dată dumneavoastră şi celor care ne-au ajutat." Mesajul este de la doamna Isac, mama Ioanei.

Cred in minuni!

2009-04-28T09:21:00.012+03:00

Cristi Voiculescu a reuşit! Ştefan Zaharia a reuşit! Teodora Aur a reuşit! Teodor Copoiu a reuşit! Iulian Răducanu a reuşit! Cristian Ştefănuţ Florescu a reuşit!

Ştirea AICI.

S-avem in gand o rugaciune!

2009-04-28T08:06:00.014+03:00

Cătălina Andreea Matei a reuşit să strângă banii pentru operaţie. A ajuns la INI Hanovra, însoţită de părinţi şi de Dan.

Acelaşi Dan Sântimbreanu, neobosit în a da o mână de ajutor

Astăzi, la ora 11.00, Cătălina intra în operaţie. ... optimism, emoţii ... Doamne Ajută!

Drumul ei către succes îl aflaţi de AICI.

Necaz, -uri

2009-04-23T20:36:00.015+03:00

Am convenit cu Alexandra să mă ţină la curent cu starea ei. ... spre seară, am găsit mesajul ăsta:

"Am fost azi la spital şi nu prea e de bine. Iar mi-au crescut transaminazele la 600 ... Cum las tratamentul cu cortizon, cum cresc ... Medicul care mă tratează mi-a zis că nu ştie ce să-mi mai facă ... S-a consultat şi cu alţi medici, mi-a făcut tot felul de analize şi nu îi dă de capăt hepatitei mele. A mai spus că, în momentul de faţă, în starea asta, nici nu se pune problema de transplant. Trebuie să rezolvăm mai întâi problema cu ficatul. În concluzie, trebuie să merg la Fundeni. Când am aflat toate astea nu mi-au picat prea bine. Chiar deloc. M-am cam descurajat pe moment, dar mi-a trecut repede. Urmează să merg într-un oraş pe care nu îl cunosc şi care nu îmi place deloc ... dar ce să fac ... trec eu şi peste asta (şi un zâmbet)."

La ultimele analize, Alexandra a fost depistată şi cu hepatită cronică activă-obs autoimună.
Altfel, e o fată curajoasă ...

Promisiunea Alexandrei

2009-04-21T21:02:00.020+03:00

Astăzi, prin oraş, am întâlnit-o, pentru prima dată, pe Alexandra. Din întâmplare. Am vorbit puţin, oarecum în grabă, dar ca şi cum ne cunoşteam de multă vreme. ... se pregătea să mergă în Iaşi, la facultate.

Alexandra e micuţă de statură şi nu i-aş fi dat decât vreo 18 din cei 23 de ani, pe care îi are. Am vorbit mai târziu, când a ajuns în Iaşi.

Am întrebat-o cum au fost sărbătorile ... "A fost bine acasă. De fapt, am fost mai mult plecată pe la bunici. Am ajutat şi eu cum am putut în ajun, am fost la biserică şi am luat lumină, apoi la cimitir ... aşa se face acolo. A doua zi am fost la cealaltă bunică, cu gândul să rămân la ea până azi. Numai că se uita la mine şi începea să plângă şi nu suportam să o văd aşa. Şi am plecat ... am stat doar câteva ore. Am avut ocazia să văd ce a mai învăţat frăţiorul mai mic. Are doar un an şi două luni. E încăpăţânat şi a făcut numai prostioare ... "

Am stabilit ca data viitoare când vine acasă, în Botoşani, să ne întâlnim şi să vorbim pe îndelete. Alexandra mi-a promis că, într-o zi, vom face un tur împreună. Pe motor, bineînţeles.

Şi vrea să se ţină de promisiune. "Treaba cu motocicletele ... boală se numeşte ... Acum încerc să mă resemnez pentru că nu funcţionez 100%, dar o să se rezolve şi asta odată ..."

Alexandra este diagnosticată cu aplazie medulară idiopatică formă severă. Vă rog, o ajutaţi să se ţină de promisiune ?!

Cont în lei: RO27 BRDE 070SV 223 86 200 700

Cont în euro: RO97 BRDE 070SV 227 24 300 700

HRISTOS A INVIAT!

2009-04-19T10:23:00.002+03:00

Paşte fericit!

Stefanut Florescu

2009-04-18T12:16:00.011+03:00

Ştefănuţ scrie despre el, şi nu numai, în fiecare zi. Pe blogul lui http://www.cristianstefanflorescu.wordpress.com/.

Ştefănuţ are nevoie de o sumă uriaşă: 171.000 de euro!

Până în prezent a reuşit să strângă 94.467 euro

prin teledon în reţeaua Romtelecom

0900900332 pentru o donaţie de 2 euro

0900900335 pentru o donaţie de 5 euro

0900900330 pentru o donaţie de 10 euro

prin donaţii în conturile BRDE

RON: RO64 BRDE 410 SV 25 155 48 41 00

EURO: RO86 BRDE 410 SV 25 156 01 41 00

USD: RO24 BRDE 410 SV 25 156 28 41 00

Cod Swift: BRDEROBU

Titular: Nicolae Florescu

love changes everything ... love makes the rules ...

şi prin SMS la 877 pentru 2 euro, în reţeaua Orange, Vodafone, Cosmote

prin teledon în reţeaua Romtelecom la

0900900273 pentru o donaţie de 3 euro

0900900276 pentru o donaţie de 6 euro

0900900270 pentru o donaţie de 10 euro

sau prin conturile Fundaţiei Mereu Aproape

RON: RO05 BRDE 450 SV 072 9533 4500

EURO: RO31 BRDE 450 SV 237 6153 4500

Cod Swift: BRDEROBU

Eu ştiu că ...

ÎMPREUNĂ PUTEM FACE MINUNI!!!

Iulian Raducanu

2009-04-17T16:24:00.006+03:00

Povestea lui Iulian e atât de tristă ... E scrisă aici, aici, ... aici: http://www.antena1.ro/htm/campanie_fma/iulian_robert_raducanu.php

Sunt convinsă că bucuria mamei de a-şi vedea copilul sănătos ar putea fi chiar vindecarea ei. ... şi nu ne rămâne decât să îi ajutăm!

prin SMS la 877 pentru o donaţie de 2 euro, în reţeaua Orange, Vodafone, Cosmote,

prin teledon în reţeaua Romtelecom

0900900273 pentru o donaţie de 3 euro

0900900276 pentru o donaţie de 6 euro

0900900270 pentru o donaţie de 10 euro

sau prin transfer bancar în conturile Fundaţiei Mereu Aproape

RON: RO05 BRDE 450S V 0729 533 4500

EURO: RO31 BRDE 450S V2376 153 4500

cod Swift: BRDEROBU

Eu ştiu că ...

ÎMPREUNĂ PUTEM FACE MINUNI!!!

Teodor Copoiu

2009-04-16T16:09:00.015+03:00

De când soarele a început să încălzească, dimineţile mele au devenit pline de ... muzică. O gaşcă de ciripitoare face concurenţă serioasă cafelei fără de care mi-e cam greu să mă trezesc. E tare plăcut!

... Teodor nu mai poate auzi! ... nici ciripitul păsărilor, nici vorbele părinţilor ... Povestea lui e scrisă aici, aici, ... aici: http://www.antena1.ro/htm/campanie_fma/teodor_copoiu.php

"Ştii ce e muzica? E o legătură între toţi oamenii, oriunde s-ar afla. Chiar şi pe stele." (August Rush) Haideţi să fim muzică pentru Teodor!

prin SMS la 877 pentru 2 euro, în reţeaua Organe, Vodafone, Cosmote,

prin teledon în reţeaua Romtelecom la

0900900273 pentru 3 euro

0900900276 pentru 6 euro

0900900270 pentru 10 euro

sau prin tranfer bancar în conturile Fundaţiei Mereu Aproape

RON: RO05 BRDE 450S V072 9533 4500

EUR: RO31 BRDE 450S V237 6153 4500

cod Swift: BRDEROBU.

Eu ştiu că ...

ÎMPREUNĂ PUTEM FACE MINUNI!!!

Teodora Aur

2009-04-15T17:40:00.012+03:00

Povestea Teodorei Aur e scrisă aici, aici, ... aici: http://www.antena1.ro/htm/campanie_fma/teodora_gabriela_aur.php

Ieri, 14 aprilie, Teodora a împlinit 3 anişori. LA mulţi Ani!!! Oameni buni, hadeţi să îi dăruim ... mai mulţi!

Putem face donaţii, prin SMS la 877 pentru 2 euro, în reţeaua Orange, Vodafone, Cosmote,

prin teledon în reţeaua Romtelecom la

0900900273 pentru 3 euro

0900900276 pentru 6 euro

0900900270 pentru 10 euro

sau prin transfer bancar în conturile Fundaţiei Mereu Aproape

RON: RO05 BRDE 450S V072 9533 4500

deschis la BRDE GSG SMCC

EUR: RO 31 BRDE 450S V237 6153 4500

deschis la BRDE GSG SMCC

cod SWIFT: BRDE ROBU.

Eu ştiu că ...

ÎMPREUNĂ PUTEM FACE MINUNI!!!

Starea Alexandrei

2009-04-13T20:21:00.013+03:00

Săptămâna trecută, Alexandra nu s-a simţit prea bine. Îmi spunea că a stat din nou câteva zile internată în spital, din cauza anemiei.

"E un tip de anemie în care numărul globulelor roşii e scăzut. Am avut nevoie de 3 pungi de sânge ca să îmi revin. Sângele nu mai este oxigenat cum trebuie ... şi eu sunt străvezie".

În spitalele de la noi, întotdeauna a fost criză de sânge. Campania Donarea de sânge salvează vieţi! este în plină desfăşurare. Şi cred că trebuie să îi dăm atenţia cuvenită! Din păcate, nu toţi cei care doresc să doneze pot să o şi facă ... Nu uita să citeşti ghidul donatorului înainte de a dona!

Altfel, Alexandra încă aşteaptă un răspuns de la clinicile din străinătate, din Austria şi Germania, în ceea ce priveşte posibilitatea efectuării transplantului de celule stem. Se gândeşte chiar să caute, pe cont propriu, şi alte clinici decât cele recomandate de doctori.

... într-una din zilele ei bune

Doamna Gabriela Ostafi, mama Alexandrei

0751 485 837, 0761 166 409

Cont în lei: RO27 BRDE070SV22386200700

Cont în euro: RO97 BRDE070SV22724300700

vesti bune in zi de sarbatoare

2009-04-12T15:43:00.023+03:00

După ce am cunoscut povestea lui Cristi Voiculescu, am avut sentimentul că acest copil va reuşi să aibă toţi bani pentru cea de-a 14-a operaţie şi va fi un învingător. Astăzi, am aflat că ... banii s-au strâns. Ce bucurie!

Cristi e unul din cei şase copii, pe care organizatorii Campaniei Mereu Aproape 2009 (Antena 1 şi Fundaţia Mereu Aproape) şi-au propus să-i ajute. Despre cum au decurs lucrurile pentru Cristi, aflaţi începând de aici.

Ştefănuţ, îngeraşul, cum îmi place mie să mă gândesc la el, este printre cei care aşteaptă ajutor în această campanie. În săptămâna ce a trecut, Ştefănuţ se bucura pentru fiecare bănuţ stâns ... până acum, 70.165 din 171.000 de euro, cât are nevoie! ... şi trimitea floricele, "culese" chiar de el, drept mulţumire celor care-l ajutau ...

Ceilalţi copii incluşi în Campania Mereu Aproape 2009 sunt: Theodora Aur, Iulian Răducanu, Teodor Georgian Copoiu, Ştefan Zaharia.

Banii se strâng prin SMS-uri trimise la numărul unic 877, valabil în reţelele Orange, Vodafone, Cosmote, pentru o donaţie de 2 euro

sau prin teledon în reţeaua Romtelecom

0900 900 273 - pentru 3 euro/apel

0900 900 276 - pentru 6 euro/apel

0900 900 270 - pentru 10 euro/apel

sau în conturile Fundaţiei Mereu Aproape

RON: RO 05 BRDE 450 SV 0729 533 4500

EURO: RO 31 BRDE 450 SV 2376 153 4500

Laura la Tele M Botosani

2009-04-10T19:06:00.012+03:00

Acum o lună, pe 11 martie, în jurul orei 8 dimineaţa, Laura intra în sala de operaţie. A ieşit de acolo a doua zi ... DA! a doua zi, pe 12 martie, în jurul orei 4 dimineaţa! ... după o operaţie ce a durat 20 de ore. Parcă a fost ieri ...

Astăzi, Laura a vorbit cu jurnalista Gabriela Erdic de la Tele M Botoşani.

Înregistarea aici.

dr. Anca Vişan, Laura şi dr. Sergiu Stoica

erată: dl. doctor Sergiu Stoica este neurochirurg, nu neurolog

Ce dam mai departe?!

2009-04-08T21:25:00.005+03:00

Cred că fiecare dintre noi a primit mesaje pe mail sau messenger, care începeau astfel ... "Nu il sterge! Te rog frumos citeste-l mai intai! Numele meu este ..., am ... ani si sufar de o forma rara de ... Singura mea şansă este ... un copy-paste la toata lista nu ia decat 30 de secunde, da-l mai departe daca ai suflet bun." Nu am dat curs niciunuia, niciodată. Pur şi simplu! ... din ignoranţă, comoditate, suflet rău sau cum doriţi. Am primit câteva şi în perioada în care încercam să o ajut pe Laura. Atunci, în graba acelor zile, am avut un moment de remuşcare, pentru că ... m-am gândit ... niciodată nu poţi să ştii ce dramă se află în spatele unui asemenea anunţ.

Însă, acum, după toată povestea (cu Laura), reacţia mea la primirea unor asemenea mesaje e sinonimă cu revolta. În urma unor anunţuri, pe care le-am reţinut ca fiind aproape similare, mi-am luat un răgaz şi am căutat pe net numele persoanelor care cereau ajutor. Am căutat o mediatizare a problemelor, un articol de presă, o încercare de campanie, un document medical, un cont bancar, un număr de telefon sau o persoană de contact, ceva ... Dar nimic! Ni-mic!!! Când eşti atât de disperat cum se clamează în aceste mesaje, te expui cu totul şi îţi asumi riscurile, problema ...

Mesajele de genul "Nu il sterge ... da-l mai departe daca ai suflet bun" nu sunt decât nişte mizerii. E atât de uşor să distingi ce trebuie dat mai departe şi ce nu! Dacă vrei să ajuţi, informează-te! Dacă nu, nu lungi lista şarlatanilor! ... pentru că, dincolo de intenţia celor de la care a plecat ideea răspândirii, în acest fel, a acestor mesaje, a le da mai departe nu înseamnă decât a pune piedică oamenilor care au realmente nevoie de ajutor ...

MERGETI LA MITING!

2009-04-07T09:52:00.014+03:00

Când am început să „strig” după ajutor pentru Laura, prietenii mei m-au asaltat cu tot felul de idei, ... de-abia puteam să le dau curs. Printre multe altele, bunul meu prieten Bogdan mi-a atras atenţia că, în Bârlad, nişte liceeni au manifestat pentru colegul lor aflat în suferinţă. Era o idee … Însă, atunci nu am avut timp să mă gândesc la posibila finalitate a acesteia şi nici la povestea celui care i-a determinat pe tinerii bârlădeni să iasă în stradă.
Acum am aflat amănunte despre situaţia lui Cătălin Micu, dar şi a lui Dragoş Croitoru. … mai e şi Alexandra Ostafi! Mai e şi domnul Cătălin Grădinaru! Şi sunt convinsă că în fiecare colţ de ţară sunt de găsit astfel de poveşti triste, mulţi oameni suferinzi, fără nici o speranţă, pe care autorităţile îi ignoră, ca să nu spun că îi sfidează!

Zilele trecute mă gândeam … ce s-ar întâmpla dacă rude, prieteni, colegi, cunoscuţi, toţi cei solidari cu aceste persoane grav bolnave ar ieşi în stradă pentru a atrage atenţia celor ce ne conduc, asupra problemelor cu care aceşti oameni se confruntă ?! Şi iată că parte din gândul meu nemărturisit devine realitate, azi, 7 martie, în capitală, în Piaţa Victoriei! MERGEŢI LA MITING! Poate … azi în capitală, mâine în toată ţara!!! ... Pentru că altfel nu se poate!

Catalina Andreea Matei

2009-04-06T00:12:00.007+03:00

Problema Cătălinei în imagini ... Până în prezent, au fost date 93 de apeluri de câte 10 euro şi 40 de câte 5 euro.

Din lipsa banilor, Cătălina a ratat deja două programări pentru operaţia în Germania. Pe 27 aprilie este aşteptată la INI Hanovra.

teledon pentru Cătălina doar în reţeaua ROMTELECOM

0900900130 pentru o donaţie de 10 euro/apel

0900900135 pentru o donaţie de 5 euro/apel

Povestea ei, documentele medicale, costurile operaţiei le aflaţi aici.

Cum se simte Laura ???

2009-04-04T23:17:00.015+03:00

Asta o întreb şi eu în fiecare zi. De fiecare dată îmi răspunde: "foarte bine!", cu un ton şugubăţ, care ar putea fi înţeles cam aşa ... "de ce?! s-a întâmplat ceva?!".

Ascultând-o cum îmi povesteşte zi de zi ce mai face, am impresia că totul a fost un vis urât. La început, după ce a ajuns acasă, o mai durea puţin piciorul stâng, de fapt toată partea stângă a corpului. E de înţeles, pentru că a fost poziţionată astfel în timpul operaţiei. ... 20 de ore!!! Dacă vremea era mohorâtă, o mai durea puţin şi capul. Însă, acum au trecut. La nici o lună de la intervenţie, Laura trebăluieşte de zor prin casă, face temele cu Denis, o ajută şi pe Karina la câte ceva, merge la şcoală să se intereseze de situaţia lor, iese la plimbare aproape în fiecare zi şi, bineînţeles, vorbeşte cu cei pe care îi întâlneşte şi îi cunosc problema. Unii o întreabă ... dacă s-a operat ...

Cei mai mulţi se miră că nu a fost rasă în cap. Nu, Laura nu a fost rasă în cap. Eu nu mi-am dat seama nici dacă a fost tunsă. Am fost curioasă şi, cu inima strânsă, m-am uitat să-i văd operaţia. Iniţial nu desluşeam, nu descopeream cât de mare e. Nu e mare, dar nu e nici micuţă. Am zis ... wow! ... e o bijuterie! Tăietura e o linie fină şi curbă ca urma unui creion de colorat. Isabella l-a numit pe dr. Sergiu Stoica "bijutierul de copii". Fără îndoială, aşa este: UN BIJUTIER!

Viaţa Laurei e aproape ca înainte. Sigur, acum e mai grijulie şi mai atentă la orice schimbare în starea ei. Sperăm să fie la fel de bine în continuare. Doamne ajută!

La multi ani, Simona!

2009-04-04T14:19:00.009+03:00

Întâi de toate, Simona mi-a fost colegă de serviciu. Apoi, mi-a devenit prietenă. Simona e o femeie extraordinară, prin frumuseţea şi felul ei de a fi. ... e aproape imposibil să nu o iubeşti!

... câteva poze ...

Simona şi Mirela nu se întâlniseră de vreo două zile

alături de Cristi şi Ciprian

finuţa Yasmina o iubeşte mult de tot!

LA MULŢI ANI, SIMONA! Să fii FERICITĂ!

Stefanut

2009-04-03T15:39:00.006+03:00

a împlinit de curând 3 ani.

... nu aşa v-aţi gândit că ar putea să arate un îngeraş ?!

Puteţi să-i aflaţi povestea chiar de pe blog-ul lui, http://cristianstefanflorescu.wordpress.com/.

Să nu lăsăm îngerii să dispară!!!

Sa ai chemare!

2009-04-02T22:30:00.010+03:00

În urmă cu câţiva ani buni, ascultam la radio un interviu al Rodicăi Culcer cu pictorul Sorin Dumitrescu. Acesta spunea - după cum îmi amintesc - că ... părinţii unui copil ar trebui să se roage zilnic pentru ca micuţul lor să aibă o vocaţie. ... doar astfel acesta ar putea fi în siguranţă şi fericit.

Îngerii Laurei, dar şi prezenţa absolut impresionantă a prof. dr. med. Rudolf Fahlbusch la emisiunea Naşul (B1 Tv) mi-au dovedit ce înseamnă să ai chemare pentru ceea ce faci!

... Să fiţi fericiţi!

Alexandra are blog

2009-03-31T11:31:00.007+03:00

http://alexandraostafi.blogspot.com/
Bravo, prietenilor Alexandrei!

ce avem ... decat ce facem bine?

2009-03-31T00:01:00.016+03:00

Roxanei i se mai spune Roxstanica. Pentru că iubeşte şi vorbeşte ca în poeziile lui Nichita. Discutam cu ea, de curând, despre cât e de impresionant să vezi atâţia oameni care au nevoie disperată de ajutor. A spus la un moment dat ... ce avem ... decat ce facem bine?

Mi-am amintit apoi de Gând-ul lui Nichita ... că "Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi până la urmă sunt propriile noastre sentimente, dragostele noastre, patimele noastre, urile şi adversităţile noastre. (...) noi, la capătul vieţii noastre, ce am lăsa în afară? Bănuiesc că putem lăsa nişte sentimente. Mai puţin de ură, întrucâtva de patimi, dar ... de dragoste mai ales."

Nichita Stănescu ar fi împlinit astăzi 76 de ani!

articolul zilei

2009-03-30T13:18:00.003+03:00

Statul se dezice de suferinţa celor care ajung să îşi numere zilele mai mult decât banii! - stiri.botoşani.ro

de primavara

2009-03-29T13:10:00.013+03:00

Pretestarea pentru INM m-a trimis pentru o zi în Iaşi. Am ajuns în Fundaţie şi am simţit, ca întotdeauna, că din locul acela poţi cuprinde lumea întreagă ...

Aşteptând începerea testării, atenţia mi-a fost atrasă de cei mai tineri dintre participanţi, bineînteles studenţi. Fetele, cochetele, vorbeau de bijuterii, haine, shopping. Băieţii de meciul României cu Serbia. Pe alocuri îşi mai aminteau de câte un examen, coleg sau profesor. Discuţiile despre tot felul de chestii şi aiurea m-au molipsit de veselie. Însă, la un moment dat, mi-am amintit de Cătălina şi Alexandra. Şi ele sunt studente. Povestea lor o ştiţi ...

Când am terminat, tumultul de pe străzile Copoului şi soarele orbitor păreau să anunţe o explozie. ... de bucurii şi tristeţi. ... de primăvară! "(...) de visuri şi păreri ...."

JUST CALL!

2009-03-27T23:21:00.007+02:00

De la Isabelle şi de la Dan am aflat că operaţia lui Cristi Voiculescu a fost amânată pentru sfârşitul lunii aprilie. Că până acum s-au strâns 4000 ron în conturile bancare şi s-au dat 278 apeluri de câte 2 euro, 9 apeluri de câte 5 euro şi 30 apeluri de câte 10 euro.

teledon pentru Cristi doar în reţeaua ROMTELECOM

0900 900 282 pentru o donaţie de 2 euro

0900 900 285 pentru o donaţie de 5 euro

0900 900 280 pentru o donaţie de 10 euro

Când te-ai simţit ultima dată copleşit de bucurie? Un apel la unul din aceste numere e un pas înainte pentru Cristi, iar bucuria puştiului, a părinţilor lui va ajunge, fără să ştii, şi la tine. Încearcă şi vei vedea! JUST CALL! Dacă nu crezi, citeşte ghidul de utilizare pentru minuni! ... şi dă mai departe!

Povestea Alexandrei la Tele M Iasi

2009-03-27T17:48:00.015+02:00

Ieri, 26 martie 2009, Alexandra a fost invitată la emisiunea Povestea mea de la TELE M Iaşi.

AICI puteţi vedea înregistrarea.

Gabriela Ostafi, mama Alexandrei

0751 485837, 0761 166409

Cont în lei: RO27 BRDE 070S V223 8620 0700

sperante, teledon, conturi pentru Cristi Voiculescu

2009-03-26T21:00:00.017+02:00

Cristi era aşteptat în Turcia, la clinica John Hopkins, şi în ianuarie. Dar părinţii lui nu au reuşit să strângă banii pentru cea de-a doua operaţie de îndreptare a gleznei. Au fost nevoiţi să o amâne pentru aprilie.

Mi-e greu să mă gândesc la nenorocitul care i-a deturnat copilăria lui Cristi ... Oare poate dormi noaptea ? Oare e liniştit şi împăcat cu viaţa pe care o are ? Încerc să nu judec, dar nu pot să nu mă întreb.

Mai sunt 5 zile până la sfârşitul lui martie, iar banii pentru operaţia puştiului trebuie adunaţi. Mai e foarte puţin timp la dispoziţie, dar pentru Cristi au fost obţinute NUMERE DE TELEDON apelabile doar în reţeaua ROMTELECOM:

0900 900 282 pentru o donaţie de 2 euro

0900 900 285 pentru o donaţie de 5 euro

0900 900 280 pentru o donaţie de 10 euro

Pentru cine doreşte să îl ajute şi nu are telefon la ROMTELECOM, există conturile la BCR, al căror titular este Mioara Voiculescu, mama lui Cristi.

RON: RO 71 RNCB 008800 232044 0003

EURO: RO 44 RNCB 008800 232044 0004

USD: RO 44 RNCB 008800 232044 0005

Cod SWIFT: RNCBROBU

Mai multe despre situaţia lui Cristi aici şi aici.

HAI SĂ-L AJUTĂM !!!

Spitalul EUROCLINIC Bucuresti

2009-03-26T17:25:00.021+02:00

... la câteva zile după ce a ajuns acasă, Laura îmi spunea că deja îi este dor de oamenii de la Euroclinic şi că abia aşteaptă să-i reîntâlnească la controlul de peste trei luni!

Cristi, 13 ani, 13 operatii

2009-03-24T16:37:00.015+02:00

Cristi se întorcea acum 3 ani de la şcoală împreună cu alţi doi colegi. La 3 minute distanţă de casă a traversat pe trecerea de pietoni şi s-a întors imediat ce a ajuns pe trotuar pentru a le face cu mâna celor doi colegi. Nu a mai apucat deoarece un conducător iresponsabil a intrat cu maşina în el strivindu-i piciorul între maşină şi stâlp. Şoferul nu recunoaşte. Au urmat procese, operaţii, îngrijiri ...

Cristi Voiculescu are 13 ani şi 13 intervenţii chirurgicale pentru reconstrucţia piciorului.

Aceasta este doar o parte din povestea lui Cristi, pe care o găsiţi integral pe

http://dansantimbreanu.wordpress.com/cristi-voiculescu-povestea-lui/

Imaginile vorbesc de la sine. Dacă ai puterea să le vezi!

De astăzi, Cristi are NUMERE DE TELEDON, apelabile doar în reţeaua ROMTELECOM:

0900 900 282 pentru o donaţie de 2 euro

0900 900 285 pentru o donaţie de 5 euro

0900 900 280 pentru o donaţie de 10 euro

iar peste 10 zile este aşteptat în Turcia pentru încă o operaţie, care costă 15.000 de euro! Familia a reuşit să strângă doar 5000.

Mai are nevoie de 10.000 de euro.

... 1000 de euro într-o zi,

100, 200 sau 500 de apeluri pe zi !!!

E greu! Dar simt că se poate!

DĂ MAI DEPARTE!

HAI SĂ-L AJUTĂM!!!

RECUNOSTINTA

2009-03-20T22:10:00.019+02:00

Laura: "Primăvara e la mine acasă, e în sufletul meu şi pentru această stare voi fi mereu recunoscătoare tuturor celor care m-au ajutat într‑un fel sau altul." - Primăvara a venit şi în sufletul meu, Mihaela Dincă, Adevărul, 20 martie 2009

"Miercuri, după miezul nopţii, Laura a ajuns în Botoşani. Revederea copiilor a făcut-o să-şi amintească ce bine e acasă.

Povestea Laurei Irimia se încheie astăzi fericit. Tânăra mămică din Botoşani a fost diagnosticată în decembrie cu neurinom acustic.

Operaţia-maraton la care a fost supusă în urmă cu 9 zile e o reuşită pentru medicii Spitalului Euroclinic. Mai bine de 30 de zile, cititorii „Adevărul” au trăit povestea Laurei scrisă chiar de ea în 25 de episoade de jurnal.

Când Laura nu a putut să scrie, redactorii v-au ţinut la curent cu starea ei de sănătate, au dat detalii despre sumele adunate din donaţii – la care „Adevărul” a contribuit cu 3.000 de euro – şi vi i-au prezentat pe „îngerii Laurei”, medicii care au salvat-o. Azi, Jurnalul Laurei a ajuns la ultimul episod.

Recunoştinţă

Drumul a fost uşor. Nu mi-a fost deloc rău, ba, dimpotrivă, m-am simţit foarte bine. Am vorbit mult la telefon, pentru că eram nerăbdătoare să ajung cât mai repede la copiii mei.

Când am coborât din tren şi am simţit aerul rece, am ştiut că sunt acasă. Bucuria m-a cuprins într-atât încât am început să tremur de emoţii, mai ales că am văzut chipurile celor dragi pe peron - unchiul meu şi Anca, verişoara mea.

Abia mi-am stăpânit lacrimile. Ne-am ţinut de mână până acasă ca şi cum vroiam să ne mărturisim minunea ce s-a întâmplat.

Am intrat în casă după miezul nopţii. Mama mă aştepta cu lacrimi în ochi. Am simţit din îmbrăţişarea ei că nu mai avea cuvinte să-şi exprime bucuria că mă vede din nou acasă.

Când mi-au auzit vocea, copiii, somnoroşi, au început să chicotească. Parcă nu le venea să creadă că am sosit în sfârşit. Spuneau încontinuu „mama, mama”, iar eu nu mă mai săturam să-i privesc.

Câteva ore au stat lipiţi de mine. Am găsit casa împodobită special pentru mine cu baloane, ghiocei şi viorele. Au fost clipe în care nu ştiam dacă să râd sau să plâng de bucurie.

Am o familie minunată şi mă voi ruga lui Dumnezeu să ne ţină cât mai mult timp împreună. Cel mai important, să fim sănătoşi!

Primăvara e la mine acasă, e în sufletul meu şi pentru această stare voi fi mereu recunoscătoare tuturor celor care m-au ajutat într‑un fel sau altul. "

Sunt foarte mulţi cei care au ajutat-o pe Laura. Personal le mulţumesc prietenilor mei, colegilor, cunoscuţilor, dar şi oamenilor pe care nu i-am cunoscut. Cei care mi-au umplut inima de bucurie şi pe care îi voi iubi pentru totdeauna sunt:

Andreea Niagu
Mirela Podovei
Gina Frăsinescu
Carmen Şotropa
Gabriela Ostafi
Amalia, Carmen, Adrian şi Florin Duţă
Roxana şi Cristian Talpiz
Bogdan Bârliga
Răzvan Viziteu
Daniel Marţincu

familia Boldea Cornelia
familia Vieru Felicia
familia Turcu Dumitru

prof. Liliana Bârliga, elevii din clasa a X-a C, a XI-a G, a XI-a B şi a XII-a H, precum şi cadrele didactice de la Colegiului Naţional „A.T. LAURIAN” Botoşani

prof. Cristina Drăguţu, elevii şi cadrele didactice din cadrul Grupului Şcolar „Dimitrie Negreanu” Botoşani

Greta Vizitiu şi prietenii ei
Tamara Ocu şi prietenii ei
Simona Gavril şi colegii săi din cadrul firmei PARMALAT Bucureşti
Marina Ghiorghiţă şi colegii săi de la Orange Shop Botoşani
Iulian Ghiorghiţă şi colegii săi de la Sala Polivalentă „Elisabeta Lipă” Botoşani
Cristina Abugulesei şi colegii săi de la RESTAURANTUL TEX CLUB din Botoşani
Personalul Teatrului „Mihai Eminescu” Botoşani
Personalul Casei de Cultură a Sindicatelor „Nicolae Iorga” Botoşani
Personalul firmei CAPISCO Botoşani

Silvia Simiuşcă
Larisa Macovei
Miluca Zamfirache

Colegii mei din DGASPC Botoşani
Simona Dediu
Roxana Botoşan
Marcela şi Marius Pohoaţă

Daniela Călin
Carmen Chiţan
Angelica Ungureanu
Daniela Coşovanu
Raluca Mocanu
Lenuţa Olaru
Lenica Bulgariu
Daniela Oroşanu
Carmen Pătârniche
Alexandru Colbu
Marius Budăi
Marius Oroşanu

Anca Nichita, ziarul Adevărul de Seară
Anca Burlea, Gabriela Erdic, Mirela Ciorogar şi Andrei Cafelute, postul TV Tele M Botoşani
Mirela Barbă, revista Libertatea pentru femei
Virginia Constantiniu, Tudor Chiriac, ziarul Monitorul de Botoşani
Mădălina Ursuleanu şi echipa de la Radio Fix Botoşani

Mihaela Dincă
Dan Sântimbreanu

Faţă de dăruirea dr. SERGIU STOICA şi a dr. ANCA VIŞAN, dar şi a celorlalte cadre medicale, pot să mai spun doar că ... intervenţia lor nu a schimbat numai viaţa Laurei ... Şi le mulţumesc din suflet!

Mulţumesc din toată inima tuturor celor care au ajutat-o într-un fel sau altul pe Laura!
Dumnezeu să vă ocrotească pe toţi!

Pe ultima suta de metri pentru Catalina

2009-03-19T22:45:00.016+02:00

Cătălina Andreea Matei are 19 ani şi este studentă la Facultatea de Management a Universităţii Româno-Americane Bucureşti. În luna noiembrie, anul trecut a fost diagnosticată cu malformaţie arterio-venoasă cerebrală profundă, adică un ghem de sânge pe creier.

Cătălina a fost programată pentru intervenţie la INI Hanovra, Germania, pentru data de 6 ianuarie 2009. A pierdut programarea pentru că nu a reuşit să strângă banii, 25.000 de euro. Acesta este costul operaţiei.

A fost reprogramată pentru 20 martie 2009. Dar a pierdut şi această programare. Din acelaşi motiv, lipsa banilor. A strâns, totuşi, 15.000 de euro.

Cătălina a obţinut o altă programare pentru operaţie, pe 27 aprilie 2009. Mai are nevoie de 10.000 de euro.

0900900130 pentru o donaţie de 10 euro / apel

0900900135 pentru o donaţie de 5 euro /apel

Întreaga poveste a Cătălinei pe

http://dansantimbreanu.wordpress.com/catalina-andreea-matei-povestea-ei/

zambete molipsitoare

2009-03-19T20:06:00.022+02:00

Laura a ajuns cu bine acasă, iar zâmbetul şi starea ei de bine sunt molipsitoare.

Iată câteva poze din săptămâna ce a trecut.

Dan Sântimbreanu a fost alături de Laura încă de la început.

... cu o zi înainte de operaţie şi după operaţiepoftă de mâncare, a doua zi după intervenţia de aproape 20 de oreapoi mişcare, pe holurile spitalului Euroclinic cât mai multă mişcare
dr. Anca Vişan, Laura şi dr. Sergiu Stoica

"După operaţie, dăruirea medicilor a transformat episoadele trimise de ea (ziarului Adevărul) într-un jurnal al fericirii." - Laura: „Sănătatea e cea mai importantă“, Mihaela Dincă, Adevărul, 19 martie 2009

invingatorii vin acasa

2009-03-18T11:35:00.003+02:00

Prima poză cu Laura (pe picioare) după operaţie mi-a creat emoţii … Simona e di vină pentru multe. Ieri i-a vizitat pe învingători.

"Laura va fi externată astăzi din Spitalul Euroclinic, unde a fost operată de neurinom acustic. Înainte de a lua trenul spre Botoşani, ea va sta de vorbă cu prietenii din redacţia „Adevărul“." - Miercurea trecută eram în operaţie, acum plec acasă, Mihaela Dincă, Adevărul, 18 martie 2009

Matei a ales

2009-03-17T22:22:00.013+02:00

Matei Alexandru la 5 luni ... să dorm sau ...să nu dorm ??... îi place vara la ţară

Astăzi finuţul meu Matei a împlinit un anişor. Îmbrăcat de sărbătoare, ne-a cucerit pe toţi, i-am urat de multeee ori LA MULŢI ANI! şi a ieşit ... cam ciufulit din cauza prea multor pupici.

I-am tăiat moţu' împreună cu celelalte două năşici, iar Matei a ales: pixul, seringa, telefonul şi muzicuţa.

După povestea cu Laura, aş putea să îmi imaginez că ... finuţul meu va învăţa foarte bine, va deveni un medic minunat şi atât de amabil cu pacienţii, încât va discuta cu ei anumite probleme, la telefon, iar, dacă va face operaţii grele, lungi şi obositoare, ar fi posibil ca în acest timp să asculte muzică ...

Să dea Dumnezeu să fie sănătos, în continuare la fel de şotios şi atât de şmecher pe cât promite!

"Simt ca nimic rau nu mi se mai poate intampla"

2009-03-17T08:24:00.002+02:00

"Mica parte din tumoare care nu a putut fi scoasă poate fi stopată din creştere cu ajutorul unor tratamente cu raze gama pe care Laura trebuie să le facă în Turcia." - Nimic rau nu se mai poate intampla, Mihaela Dincă, Adevărul, 17 martie 2009

totul la superlativ

2009-03-16T23:31:00.009+02:00

Laura e plină de energie şi abia aşteaptă să vină acasă, la copii. Probabil miercuri va fi externată. Evoluţia stării ei este uimitoare. După cum a spus şi dl. doctor Sergiu Stoica, parcă nici n-ar fi operată.

... nu conteneşte să îmi povestească despre cumsecădenia personalului din spital, inclusiv de doamnele de la bucătărie. Spunea că îi este oarecum jenă să iasă la plimbare pe holurile spitalului, pentru că toată lumea o felicită şi o încurajează, cel puţin zâmbindu-i. Se simte acolo ca în familie. Iar când mi-a zis că de la agitaţia de ieri, de la meci, mai lipseam eu, Doamne, ce chef de ducă m-a apucat.

... revenind ... Laura a completat astăzi un formular în care a dat calificative serviciilor oferite în spital şi nu a ezitat să acorde punctaj maxim (cu plus) la toate rubricile. Mai e nevoie să spun că pentru d-na dr. Anca Vişan şi dl. dr. Sergiu Stoica superlativele nu sunt suficiente ?!

suspans si veselie

2009-03-15T23:38:00.005+02:00

Dis de dimineaţă a sunat telefonul. Era Eugen. Nu am apucat să mă gândesc la ceva, bun sau rău, pentru că a început să îmi povestească despre sperietura zdravană pe care a avut-o dimineaţă, când a intrat în salon şi nu a găsit-o pe Laura. Pe moment nu a ştiut încotro să o ia, dar l-a salvat chiar ea, fiindcă sosea din plimbarea de pe holurile spitalului. Semn bun încă de la prima oră că vară-mea e bine.

... mi-am amintit apoi de analizele cu surprize, de telefonul şi vocea înecată în plâns, la prima oră a dimineţii, din cauza emoţiilor provocate de articolul din acea zi din ziarul Adevărul şi câte alte emoţii ce mi-a creat. Nu mai spun de noaptea de 11 spre 12 martie. Laura are un fel de a ne speria, pentru ca apoi să chicotească, de parcă ar râde de noi ...

Spre seară, am vorbit cu ea. Vocea îi era ceva mai fermă decât ieri. Era foarte veselă, pentru că dl. doctor i-a scos pansamentele şi totul e în regulă. A mâncat bine şi se simte „foarte bine”, după cum a spus apăsat, ca să mă convingă.

Din salonul în care se află au putut chiar să urmărească meciul de pe stadionul Dinamo, ca dintr-o lojă oficială. Ocazie de voie bună. În plus, au vizitat-o îngeraşii, Dan, în cursul zilei, şi, spre seară, Mihaela.

I-am spus de lista lui Cabral şi asta a surprins-o foarte tare. Mâine are treabă. Dar toate vor fi spuse la timpul lor.

OAMENI MINUNATI

2009-03-14T21:24:00.008+02:00

Am vorbit cu Laura pentru prima dată de la operaţie. Cu o voce slăbită mi-a povestit încet, aproape în şoaptă, ce oameni extraordinari sunt acolo, ... cum d-na doctor Anca Vişan a ajutat-o să mănânce, să se dea jos din pat, să se îngrijească, ... cum dl. doctor Sergiu Stoica vine în vizită mereu zâmbind, o sfătuieşte ce să facă şi o ia la plimbare. Mi-a spus că merge singură şi am simţit-o mândră de asta. A ţinut să-mi sublinieze că „domnul doctor e un OM de milioane”. A fost emoţionant să o aud şi să aflu toate acestea chiar de la ea.

Azi a mâncat bine, a făcut un pic de mişcare, fără să-i mai fie rău. Şi nu sunt nici trei zile pline de când a fost operată, timp de aproape 20 de ore. E o MINUNE!

"Laura a făcut primii paşi după operaţie, Adevărul, 14 martie 2009, Mihaela Dincă

La mai puţin de două zile după operaţia de neurinom acustic, Laura Irimia a reuşit să se ridice din pat şi să facă primii paşi.

Ajutată de medicii care au supravegheat-o permanent, atât pe parcursul intervenţiei-maraton care a durat aproape 20 de ore, cât şi după operaţie, Laura învaţă să-şi ţină din nou echilibrul.

Tânăra de 32 de ani a ieşit fără sechele postoperatorii din intervenţia prin care i-a fost extirpată tumoarea cerebrală de mărimea unui kiwi, cu toate că şansele unui asemenea scenariu erau minime.

Evoluţie surprinzător de bună

„Astăzi mă simt mai bine”, ne-a spus Laura Irimia ieri. Singurele lucruri care o mai supără pe tânăra mămică sunt un disconfort în zona operaţiei şi o durere greu de suportat de picioare. Medicii i-au spus Laurei că aceste simptome postoperatorii sunt normale.

„Totul decurge surprinzător de bine”, ne-au spus asistentele care o supraveghează 24 de ore din 24. Şi medicul anestezist care a participat la operaţie crede că nu vor apărea complicaţii. În următoarele zile, pacienta va trebui să înceapă să se plimbe ajutată mai puţin de însoţitor şi să se reobişnuiască cu zgomotul de afară.

„Dacă totul va decurge bine, Laura va pleca acasă undeva la mijlocul săptămânii viitoare”, afirmă anestezistul Anca Vişan. Singura îngrijorare a doctorilor se leagă de faptul că Laura ar trebui să bea mai multe lichide.

Cei trei medici cu mâini de aur, de la Spitalul Euroclinic, care au operat-o pe Laura Irimia au realizat un adevărat miracol. Intervenţia a fost una record din punctul de vedere al duratei, dar şi al dificultăţii.

Laura este o tânără mămică din Botoşani care a aflat de tumoarea cerebrală care îi ameninţa viaţa în decembrie. În ultimele săptămâni, în timp ce se pregătea de operaţie, ea a acceptat să ne scrie zilnic un jurnal al suferinţei.

Din cele 23 de episoade ale „Jurnalului Laurei” am aflat că Denis (7 ani) şi Karina (12 ani), cei doi copii ai ei, i-au dat în fiecare zi puterea să meargă mai departe."

Laura se simte bine

2009-03-14T10:04:00.004+02:00

A intrat în a treia zi după operaţie. În prima zi după, Laura era incoerentă, agitată şi irascibilă. Absolut normal după atâtea ore sub anestezie. În cursul zilei a mâncat puţin, dacă se poate spune aşa când e vorba doar de câteva linguri de lichide, dar nu i-a priit nimic. O durea capul destul de tare. Dl. doctor Sergiu Stoica a vizitat-o şi am înţeles că durerea o resimţea doar la locul intervenţiei, ceea ce e perfect în regulă. Auzea bine şi putea să zâmbească la nevoie.

În lunile de dinaintea operaţiei nu concepea că ar putea rămâne cu pareză! Uneori accepta ideea, dar în mod constant revenea cu încăpăţânare şi refuza gândul ăsta. Şi minunea s-a întâmplat!

Ieri, arăta mult mai bine şi chiar ea spunea că se simte „mai bine”. Vorbea coerent. Dar mai puţin decât de obicei, ceea ce pe noi, cei din familie, ne amuză. Acum ne permitem să facem glume ... Tot ieri a făcut primii paşi. Dimineaţă, d-na doctor Anca Vişan a insistat ca Laura să se ridice la marginea patului şi chiar să stea puţin în picioare. Nu a reuşit decât un pic. Spre seară am vorbit (pentru a nu mai ştiu câta oară în zi) cu Eugen şi mi-a spus că ... „Laura e la plimbare cu dl. doctor Stoica”. După atâtea ore de stres, acum facem haz la orice semn care indică un progres. Dl. doctor a convins-o să încerce câţiva paşi şi Laura a reuşit să-i facă, chiar dacă o mai doare piciorul stâng. Hidratarea, care e foarte importantă, nu a decurs prea bine nici în a doua zi. Însă monitorizarea funcţiilor vitale arată că totul e în parametrii normali.

... începe o nouă zi şi de-aici, de-acasă, aşteptăm în continuare veşti bune. HAI LAURA!!!

INGERII LAUREI

2009-03-12T23:43:00.010+02:00

"Intervenţia prin care medicul Sergiu Stoica i-a extirpat Laurei tumoarea a durat aproape 20 de ore, fiind un record în România. Neurinomul acustic de care suferea Laura Irimia le-a dat bătăi de cap medicilor. Dăruirea lor a salvat-o pe pacientă." - Laura a scăpat fără pareză!, Mihaela Dincă, Adevărul, 13 martie 2009

dr. Sergiu Stoica, dr. Anca Vişan

"Înainte de operaţie, Laura era încrezătoare. Intuiţia nu a înşelat-o. La ora 4.00, ieri-dimineaţă, Laura s-a trezit. Nici nu ieşise bine din operaţie că a deschis ochii. Era agitată, iar gălăgia din jurul ei o deranja.

În cele 20 ore de operaţie, timp în care medicul Sergiu Stoica de la Spitalul privat Euroclinic s-a chinuit să scoată tumoarea de mărimea unui kiwi instalată în canalul auditiv, Laura a căpătat o nouă viaţă. Intervenţia prin care a trecut Laura reprezintă un record în România din punct de vedere al duratei acesteia.

„Este cea mai lungă operaţie de neurinom acustic pe care am realizat-o. Cred că nu a fost alt medic în România care să facă o operaţie atât de lungă”, ne-a spus doctorul Sergiu Stoica.

Şi pentru medicul anestezist care a supravegheat-o permanent, operaţia Laurei este o mare reuşită. „Este cea mai lungă operaţie de neurinom la care am participat şi cea mai dificilă”, a declarat medicul Anca Vişan pentru „Adevărul”.

Sergiu Stoica, îngerul Laurei, are doar 36 de ani. A învăţat medicina la o facultate din ţară, iar rezidenţiatul şi l-a făcut în Franţa. A salvat sute de vieţi în clinici mari din Franţa şi Canada.

De doi ani s-a întors în ţară, fiind specialist în neurochirurgie la Spitalul Marie Curie din Capitală, dar şi la Euroclinic. Nu este căsătorit şi şi-a făcut un renume din a nu accepta vreodată atenţii materiale de la pacienţi.

„Operaţia s-a încheiat. Laura e la reanimare şi e bineeeee! E o mare luptă câştigată”, aşa suna mesajul pe care reporterul „Adevărul” l-a primit ieri-dimineaţă de la verişoara Laurei. Informaţiile au fost ulterior confirmate chiar de doctorul care a operat-o.

Mesaje optimiste

Medicul specialist Sergiu Stoica este, la numai 36 de ani, un neurochirurg cunoscut

„Consider că această operaţie e reuşită. Laura a scăpat de pareză şi de alte sechele postoperatorii”, a afirmat ieri, la ora 12.00, medicul Sergiu Stoica, chiar înainte de a intra într-o altă operaţie. Singura problemă în cazul Laurei este că o parte din tumoare nu a putut fi scoasă – „un ciotuleţ”, cum îl numea soţul ei. „Am reuşit să scoatem aproximativ 90% din tumoare. Bucata rămasă era lipită de trunchiul cerebral şi riscurile erau prea mari. În aceste situaţii se preferă ca acea parte să rămână acolo”, adaugă Sergiu Stoica. Tomografia făcută ieri-dimineaţă întăreşte spusele medicului – partea rămasă abia se observă.

Medicul a dat asigurări că acel „ciot” de tumoare va putea fi stopat din creştere cu nişte şedinţe de raze gama care se pot efectua fie la noi în ţară, fie în Germania sau Turcia.

Primele cuvinte

Ieri, la prânz, Laura a fost mutată de la terapie intensivă într-o rezervă. Medicii au venit la ea imediat după operaţie pentru a verifica dacă totul este bine. Primele cuvinte pe care le-a spus după operaţie au fost numele copiilor şi al soţului. „Nu am avut niciodată un pacient aşa de vesel. După ce s-a trezit a râs zeci de minute încontinuu. M-a uimit optimismul ei. Nu cred că vor apărea complicaţii”, a adăugat anestezistul Anca Vişan.

Puncte critice
Înainte

Pe parcursul intervenţiei, Laura şi doctorii au trecut prin mai multe puncte critice. Primul moment dificil a fost la început: alegerea manevrei prin care se face accesul către tumoare.

După
Disecţia a fost apoi decisivă. Existau foarte multe riscuri de lezare a nervilor.Cel mai delicat moment a fost extirparea părţii lipite de trunchiul cerebral.

Drama Laurei, scrisă pentru „Adevărul“

Laura Irimia a aflat că suferă de neurinom acustic în decembrie anul trecut. De atunci a încercat să strângă bani pentru o intervenţie în străinătate. Speranţele că va aduna cei 35.000 de euro pentru intervenţia în Germania scădeau de la o zi la alta, pe măsură ce durerile de cap şi ameţelile creşteau în intensitate. Medicii au sfătuit-o să se opereze cât mai repede, chiar dacă în urma unei operaţii efectuate în România exista un risc de 80% să rămână cu sechele grave – pareză facială, lipsa auzului. În aceste condiţii, şansele sale au depins de medicul Sergiu Stoica, un profesionist despre care a auzit de la alţi pacienţi operaţi de tumoare cerebrală.

Laura are 32 de ani şi o familie frumoasă: un soţ care i-a fost permanent alături şi doi copii. Denis (7 ani) şi Karina (12 ani) sunt cei care i-au dat putere să meargă mai departe. Cu toate acestea, de când a aflat că este bolnavă, momentele grele din viaţa ei s-au succedat cu o repeziciune greu de imaginat. „Într-o zi i-am găsit pe toţi trei (Laura, Denis şi Karina – n.r.) plângând de mama focului. A avut momente când era sigură că va muri”, povesteşte Eugen Irimia, soţul Laurei.

Cei care au ajutat-o pe Laura să strângă cei 7.000 de euro necesari pentru intervenţia din România sunt „câţiva oameni cu suflet mare”, cum îi numeşte ea. „Adevărul” a contribuit cu 3.000 de euro.

Laura ne-a scris timp de 23 de zile un jurnal în care ne-a povestit stările prin care trecerea pe măsură ce se apropia operaţia."

OPERATIA E O REUSITA!

2009-03-12T02:10:00.035+02:00

... primele 3 zile după operaţie sunt critice în evoluţia stării pacientului. Îmi vine să strig HAI LAURA!!!

18.14 Laura acuză durere la un picior. Ştiam că poate apărea o astfel de problemă, dar sper din tot sufletul să nu fie nici o complicaţie.

14.20 La tomograf nu se mai vede tumoarea. Au rămas doar "nişte celule", "ciotuleţul". Acum Laura e în salon. E conectată la nişte aparate. Încearcă să vorbească, însă Eugen mi-a spus că e destul de incoerentă, ... din cauza sedativelor.

08.11 Laura e la reanimare. De dimineaţă era trează şi sub supravegherea unor cadre medicale. Eugen a reuşit cu greu să vorbească cu ea. E, totuşi, sub efectul unor sedative. Urmează să facă control tomograf.

05.15 Dl. doctor a reuşit să extirpe tumoarea, mai puţin "un ciotuleţ", care nu putea fi înlăturat nicicum. Nu ştim încă dimensiunile acestuia, dar ştim că poate fi înlăturat cu nişte raze, în mai puţin de jumătate de an. Foarte important e că nu are pareză. Incredibil!!! Laura este la reanimare. Într-adevăr, s-a trezit şi e un pic irascibilă. Lucrul acesta pare să intre în reacţiile fireşti de după operaţie. Dan spune că, în condiţiile acestea, OPERAŢIA E O MARE REUŞITĂ! Iar eu îi iubesc atât de mult pe oamenii ăştia!!!

04.27 Operaţia s-a terminat. Eugen l-a zărit pe dl. doctor. Cică zâmbea mai ceva ca înainte de a intra în sala de operaţie (între noi fie vorba, cred că a văzut cât de încăpăţănată e Laura). Nu a apucat să vorbească cu el, dar mă va suna imediat ce lucrul ăsta se va întâmpla. Eugen a mai aflat, ... nu am mai înţeles de la cine, că totul a decurs foarte bine, că Laura s-a şi trezit din operaţie. ... Oo, Doamne, atât de repede ?! Şi mai aştept un telefon de la Eugen, ca să încep să trezesc oamenii. Mă simt ca şi cum noaptea asta nici nu ar fi fost!

02.28 ...totuşi, de la 11.00 la 23.00 sunt 12 ore, iar de la 23.00 până la 04.00 sunt încă 5. Asta însemnă 17 ore de operaţie! Am ajuns din nou la socoteala de dinainte. E mult şi e admirabil că dl. dr. Sergiu Stoica poate să facă asta!

01.00 Mai durează aproximativ 3 ceasuri. E bine! Lucrurile par să decurgă în limitele stabilite. În plus, Eugen a aflat că până acum nu au fost complicaţii. Deci, aşteptăm în continuare, ceva mai liniştiţi. Mai ales eu, după ce am vorbit cu Dan mai bine de-un ceas. Ce om grozav!

00.41 Socoteala noastră e precipitată. Operaţia a început, de fapt, în jurul orei 11.00. Până atunci au avut loc pregătiri. Asta a aflat Eugen de la un asistent medical. Răsuflăm niţel uşuraţi.

00.25 Aşteptăm în continuare ... Toată admiraţia pentru dl. doctor Sergiu Stoica!

Operaţie-maraton pentru Laura (Mihaela Dincă), Adevărul, 12 martie 2009

Mihaela Dincă a stat în redacţie, până târziu în noapte. Cu emoţii, am aşteptat împreună, fiecare în colţişorul ei de ţară, veşti bune despre Laura. Începe o nouă zi şi aşteptăm ...

"Intervenţia chirurgicală la care a fost supusă Laura Irimia a durat mai bine de 10 ore . Ieri, la 8.30 dimineaţa, Laura se afla deja pe masa de operaţie. Medicii erau optimişti că intervenţia va fi una reuşită.

Laura a ajuns ieri la Spitalul „Euroclinic“ din Capitală la 7.30. Avea emoţii. N-a avut timp să le simtă. La 8.30 era deja pe masa de operaţie.

Până la închiderea ediţiei, intervenţia nu se terminase, însă, înainte să se apuce de treabă, medicii au încurajat-o.Cei care au trecut prin experienţa Laurei povestesc că după intervenţia chirurgicală care a constat în extirparea tumorii cerebrale instalate în canalul auditiv s-au simţit ca şi cum ar fi renăscut.

„După operaţie mă enerva orice. De exemplu, sunetul linguriţei în cană. Operaţia asta este ca şi cum te-ai naşte din nou“, povesteşte Dan Sântimbreanu, un tânăr care a fost operat de neurinom acustic la Hanovra.

El a încercat să o încurajeze pe Laura Irimia chiar cu câteva ore înainte de intervenţie. Laura părea însă că nu are nevoie de încurajări. „A fost totul bine până acum, aşa că nu înţeleg de ce s-ar strica şirul acesta de veşti îmbucurătoare“, spune Laura.

La riscurile operaţiei nici nu a vrut să se gândească. „Eu ştiu sigur că nu voi rămâne cu pareză“, zâmbeşte Laura, chiar înainte să fie dusă pe masa de operaţie.

Probleme postoperatorii

La fel credea şi Dan Sântimbreanu înainte de intervenţie. El nu a avut acest noroc. A rămas cu o pareză facială temporară, care s-a remediat în câteva luni prin exerciţii de recuperare.

„Când m-am trezit din operaţie am avut un şoc. Ştiam că medicii din Hanovra reuşiseră să rezolve alte cazuri fără sechele şi când am văzut că nu pot să-mi mişc jumătate de faţă am intrat în panică“, mai spune Dan. Cele 4-5 zile de după intervenţie au fost cele mai grele.

A învăţat din nou să-şi ţină echilibrul, să zâmbească şi să plângă. După ce a făcut primele exerciţii de recuperare a văzut cum, puţin câte puţin, pleoapa sa a început să reacţioneze şi să se mişte. Putea chiar să ridice puţin colţul gurii.

Nici acum, la mai bine de un an de la intervenţie, nu îşi poate ridica însă sprânceana. Cu urechea dreaptă, care nu mai funcţionează, s-a obişnuit. “E o senzaţie ciudată când sună telefonul şi nu ştiu în ce parte să-l caut”, se amuză Dan.

Repede, acasă

Laura speră să nu treacă prin aceeaşi experienţă. Dacă operaţia va decurge aşa cum se aşteaptă medicii are şanse să plece acasă în mai puţin de o săptămână. Lui Dan i se pare că acest termen este însă prea optimist. El a stat internat câteva săptămâni după intervenţie, însă a avut ceva complicaţii.

„La Hanovra au încercat să mă obişnuiască din nou cu lumea de afară. Să te obişnuieşti din nou cu zgomotul şi cu agitaţia exterioară nu e uşor. Intervenţia asta este ca şi cum ţi-ar fi resetaţi toţi nervii“, explică Dan, uitându-se către Laura. Ea va fi nevoită să intre destul de repede în atmosfera de acasă. Îşi doreşte acest lucru din toată inima.

Vrea doar ca tot acest coşmar să se sfârşească rapid pentru a putea să se întoarcă la copiii ei - Karina (12 ani) şi Denis (7 ani). „Ştiu că ei sunt îngerii mei păzitori şi voi lua o poză cu ei în sala de operaţie“, a încheiat Laura.

Drama Laurei, povestită chiar de ea

Laura Irimia, o tânără mămică de 32 de ani din Botoşani, a aflat de boala care îi ameninţa viata în decembrie anul trecut. De atunci, ea a început o adevărată luptă cu tumoarea cerebrală care se încăpăţâna să crească în canalul său auditiv.

A aflat totul despre această boală de pe blogul lui Dan Sântimbreanu, iar de atunci a încercat să strângă bani pentru intervenţie. A sperat să facă rost de cei peste 35.000 de euro care i-ar fi asigurat o operaţie reuşită la Hanovra.

A reuşit să strângă doar banii necesari pentru o intervenţie într-un spital privat din România, care i-a dat şanse să scape fără sechele. „Adevărul” a ajutat-o cu 3.000 de euro.

Laura ne-a scris zilnic, timp de mai bine de două săptămâni, un jurnal despre stările prin care trecea pe măsură ce se apropia intervenţia de care depindea viaţa ei."

AZI, 11 martie

2009-03-11T13:09:00.045+02:00

23.30 Răbdarea mea a cedat. L-am sunat eu pe Eugen. Mă gândeam că i s-a făcut rău. Aşteaptă şi el. Nici lui nu-i vine să creadă că durează atât de mult. E destul de îngrijorat. Dar mi-a spus că important e să fie bine, nu mai contează cât durează. Nici nu vreau să mă gândesc ce e în sufletul lui. Între timp s-au făcut 15 ore de când a început operaţia.

23.11 Tot aşteptăm ...

22.30 INCREDIBIL! 14 ore de operatie!!!

22.06 ... aşteptăm ...

21.33 O operaţie de 13 ore şi ceva!!! wow! Suntem o gaşcă de oameni, care aşteptăm un telefon, stupefiaţi de răbdarea şi ambiţia domnului doctor!

21.00 ... nimic. Oare ce fel de oameni sunt cei care fac o asemenea operaţie? Aş vrea să-i văd ca să mă conving că sunt reali! ... ce inimă şi ce mâini trebuie să aibă dl. doctor!!

20.37 ...12 ore de operaţie !!! ... telefonul nu sună!

20.04 Tot nimic! ... Dumnezeu e mare şi are grijă de toate!!!

19.00 Nu avem încă nici o veste. ... acum, parcă e mai greu ca oricând. Doamne Ajută!

16.30 ... Programul meu de lucru s-a terminat. 8 ore. Tot de-atâta timp e Laura în operaţie. Mă rog ca organismul ei să reziste. Mă rog ca toţi cei din echipa medicilor să aibă răbdarea şi puterea să ducă lucrurile la bun sfârşit.

De la ora 8.30, Laura este în operaţie. Când am vorbit cu ea, cu puţin timp înainte de a intra în sală, era bine şi nu părea să aibă emoţii. În privinţa asta, mi-a depăşit aşteptările. Şi mă bucur.

Domnul doctor i-a spus lui Eugen, soţul Laurei, că se vor vedea spre seară, pentru că nu se va grăbi. Asta mă linişteşte şi mă face să am încredere că va fi bine.

"Tânăra de numai 32 de ani este în faţa marelui hop: operaţia hotărâtoare pentru viaţa ei. Intervenţia la care va fi supusă tânăra mămică de 32 de ani este dificilă. Operaţia poate dura şi 13 ore, iar medicii nu îi dau asigurări că vor extirpa întreaga tumoare." - Ziua decisivă: Laura Irimia se operează astăzi (Mihaela Dincă), Adevărul, 11 martie 2009

"Riscurile operaţiei de neurinom acustic, o tumoare cerebrală instalată în canalul auditiv, sunt cunoscute în toate spitalele de neurochirurgie. Astăzi, Laura Irimia încearcă să învingă riscurile unei boli necruţătoare. Riscul de a rămâne cu pareză facială sau cu alte sechele este mare.

Laura nu vrea să accepte această ipoteză. Nici cei care au susţinut-o în tot acest timp nu pot accepta faptul că operaţia poate fi una nefericită. “Laura, fii tare!”, i-au urat rând pe rând prietenii şi rudele. Copiii au încurajat-o cu zâmbetul lor. Şansele ei atârnă de medicul Sergiu Stoica de la Spitalul privat „Euroclinic” din Capitală, acolo unde există singurul aparat din România care poate monitoriza nervii faciali în timpul intervenţiei. Şi medicul Sergiu Stoica are încredere în forţa Laurei.

Nu acceptă să râmână cu paralizie

„Dacă riscurile ar fi foarte mari, nu aş fi acceptat operaţia. Riscurile sunt comparabile cu cele care apar şi la o operaţie similară în străinătate“, ne-a spus medicul. Pentru intervenţia din România, Laura a avut nevoie de 7.000 de euro.

“Adevărul” a ajutat-o pe tânără cu 3.000 de euro. O operaţie similară la o clinică din Hanovra, acolo unde o echipă de medici care au operat peste 4.000 de astfel de cazuri i-ar fi dat şanse mari de reuşită, ar fi costat-o peste 35.000 de euro.

„Încă din decembrie, de când am aflat de boala mea, mi-am dat seama că această sumă este imposibil de strâns”, povestea Laura acum câteva zile. S-a împăcat rapid cu ideea că operaţia din România este singura ei şansă. Până când să se îmbolnăvească, Laura, soţul ei şi cei doi copii - Denis (7 ani) şi Karina (12 ani) - trăiau din vânzarea pantalonilor pe care ea îi croia.

De câteva luni se descurcă doar cu ce au vândut din ce mai aveau pe stoc, pentru că Laurei îi este imposibil să suporte zgomotul maşinii de cusut. Laura Irimia are cea mai mare încredere în îngeraşii pe care Denis şi Karina i-au rugat să aibă grijă de mama lor.

Jurnalul Laurei episodul 23

Despărţirea de copii a fost cea mai grea. Dar am fost puternică pentru că şi ei, la rândul lor, trebuie să fie puternici. Într-o anumită măsură, boala aceasta ne-a învăţat pe toţi să fim astfel. La plecare am primit cadouri care să îmi poarte noroc şi să mă înveselească. Mesajul simplu de pe felicitare se termina cu un rând pe care l-am găsit foarte adevărat, ... „înainte de toate vei afla senzaţia de siguranţă, că nu eşti singur pe lume”.

Drumul spre Bucureşti mi s-a părut mai scurt decât înainte. Am ajuns dis-de-dimineaţă, aşa încât am avut timp să mă şi odihnesc înainte de a merge să iau rezultatul la RMN-ul făcut săptămâna trecută.

Am mers la Spitalul „Euroclinic“, unde am refăcut nişte analize. Din nou am întâlnit acelaşi personal amabil, care ţi se adresează într-un fel, care îţi risipeşte temerile şi te face să uiţi de problemele pe care le ai.

Apoi, m-am întâlnit cu doamna care are acelaşi diagnostic ca şi mine, cea cu care am vorbit ieri la telefon. A fost atât de drăguţă ... Mi-a făcut o surpriză dându-mi o iconiţă şi o cărticică de rugăciuni. Ne-am urat sănătate şi a rămas că mă va vizita la spital, după operaţie. După-amiază am ajuns acasă la verişoara mea.

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să vorbesc la telefon cu copiii. Important pentru mine e că ei sunt cuminţi şi sănătoşi. E tot ce îşi poate dori o mamă. Karina mi-a spus că amândoi se vor ruga pentru mine. Am simţit cum mă cuprinde dorul de ei şi le-am spus că abia aştept să mă întorc acasă. Am încredere că totul va fi bine.

Tumoare periculoasă

Neurinomul acustic reprezintă de fapt o tumoare cerebrală ce se instalează în canalul auditiv. Este o tumoare benignă care poate cauza însă decesul pacientului, spun medicii neurochirurgi. Operaţia se poate face la mai multe clinici din România, însă există un risc foarte mare ca bolnavul să rămână cu sechele. 70-80% din pacienţi rămân cu paralizie facială. După operaţie, Laura va sta internată câteva săptămâni.

Ne rugăm lui Dumnezeu să-ţi trimită îngeri să te ocrotească şi să te facă sănătoasă!"

nota normalitatii

2009-03-10T22:33:00.007+02:00

Astăzi parcă am vorbit mai mult ca oricând cu Laura şi Eugen.

Laura este foarte impresionată de personalul din spitalul Euroclinic. Îmi povestea cum cineva de la spital a sunat-o în după-amiaza asta şi a întrebat-o dacă are nelămuriri în legătură cu operaţia de mâine. Şi, în plus, dacă apare ceva, poate suna în orice moment. Am spus ...wow! Mi-a repetat, pentru a nu ştiu câta oară, cât de amabil e personalul de acolo, că acesta ţi se adresează într-o aşa manieră, încât îţi spulberă orice frică şi te face să uiţi de boala pe care o ai. O cred pe cuvânt, pentru că am simţit asta în vocea ei, de fiecare dată când a făcut un drum la spital.

... nu pot să nu observ că omenia, bunul simţ au ajuns să ni se pară atât de neobişnuite. Faptul că suntem aşa de impresionaţi de ceea ce ar trebui să dea nota normalităţii mi se pare înfiorător de trist. Parcă am prostit de atâta umilinţă prin spitalele (instituţiile) publice!

Mă bucur însă că Laura l-a găsit pe Dan, că a aflat de dl. doctor Sergiu Stoica şi că va avea parte de tot ce e mai bun în ţară, la momentul de faţă, în problema pe care o are.

Iar mâine e ziua cea mai grea ... Doamne ajută!

o zi pana la operatie

2009-03-10T09:40:00.003+02:00

"Mă gândesc că, dacă nu l-aş fi cunoscut pe Dan Sântimbreanu, nu ştiu pe ce mâini aş fi intrat. Pentru a nu ştiu câta oară în ultimele luni realizez cât de norocoasă sunt! Sunt mândră şi, în acelaşi timp, puternică pentru că am aşa oameni lângă mine." - A mai rămas doar o zi până la operaţie (Mihaela Dincă), Adevărul, 10 martie 2009

drumul cel mai greu

2009-03-09T21:34:00.011+02:00

în autogară, Carmen, Laura şi eu

emoţiile sunt vizibile ... curioasă foc! Drum bun! şi Doamne Ajută!